S-a luat în examinare recursul declarat de Bankcoop – Banca Generală de Credit și Promovare SA prin lichidatori SC”R.V.A.” SA București și SC”P.M.C.”SRL București împotriva sentinței civile nr.203 din 27 februarie 2002 a Curții de apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamantă reprezentată de consilierul juridic N.C. și intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic E.B. și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București prin consilierul juridic I.V.
Procedura completă.
Consilierul juridic N.C. a solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise depuse la dosar.
Având pe rând cuvântul, reprezentantele intimatelor pârâte au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 12 decembrie 2001, Bankcoop, prin lichidatorii SC”R.V.A.” SA București și SC ”P.M.C.” SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, solicitând anularea în parte a deciziei nr.1819712.11.2001 și a notei de constatare nr.15638/15.07.2001 și exonerarea de plata sumelor de 40.630.221.632 lei lei majorări de întârziere și 2.514.782.464 lei penalități.
In motivarea cererii, reclamanta a învederat că nu datorează sumele de mai sus, reprezentând majorări de întârziere și penalități calculate după data declarării falimentului băncii, 9.02.2000, ca fiind aferente obligațiilor bugetare ale clienților băncii.
In acest sens, reclamanta a arătat că au fost nesocotite dispozițiile exprese și imperative ale art.202 din O.U.G.nr.186/1999 pentru modificarea Legii nr.83/1998 privind procedura falimentului băncilor, potrivit cărora nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor băncii debitoare de la data deschiderii procedurii.
Prin noțiunile de „dobânzi” și „cheltuieli”, se înțelege orice sumă de bani de orice natură, care ar greva pasivul unei bănci după declararea falimentului, după deschiderea acestei proceduri speciale activele băncii urmând a fi valorificate pentru îndestularea creditorilor înscriși la masa credală, neadmițându-se mărirea în continuare a datoriilor băncii cu majorări și penalități.
Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ prin sentința civilă nr.203/27.02.2002 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sumele în litigiu au fost corect calculate, fiind aplicabile prevederile O.G.nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, potrivit cărora băncile sunt obligate să vireze sumele reprezentând venituri bugetare în aceeași zi în care au debitat contul plătitorului, în caz contrar urmând a suporta majorările de întârziere datorate pentru neplata în termen.
Intrucât reclamanta nu a virat în conturile bancare corespunzătoare obligațiile fiscale dispuse la plată de agenții economici, ea datorează majorări de întârziere și penalități care reprezintă sancțiuni pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și nu dobânzi ori cheltuieli, prevederile Legii nr.64/1995 și ale O.U.G.nr.186/1999 nefiind aplicabile.
Impotriva sentinței a declarat recurs, Bankcoop prin lichidatori criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanța a aplicat greșit legea, neavând în vedere prevederile OUG nr.186/1999 pentru modificarea Legii nr.83/1998 privind procedura falimentului băncilor, norme speciale derogatorii de la legea generală, OG nr.11/1996.
Aceste dispoziții care constituie norma specială, aplicabilă în cazul unei bănci în faliment, prevăd expres că nici o dobândă ori cheltuială nu vor putea fi adăugate creanțelor băncii debitoare de la data deschiderii procedurii, așadar nici majorări de întârziere sau penalități de natură a mări datoriile băncii, în dauna creditorilor înscriși la masa credală.
Examinând motivele de recurs, în raport de prevederile art.304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile Legii nr.64/1995, modificată și completată, nici dispozițiile OUG nr.186/1999 pentru modificarea și completarea Legii nr.83/1998 privind procedura falimentului băncilor.
Stabilirea în sarcina recurentei a majorărilor de întârziere și a penalităților ca sancțiune pentru neplata la termen a unor obligații către bugetul de stat s-a făcut în baza prevederilor OG nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, dispozițiile Legilor nr.64/1995 și nr.83/1998 referindu-se strict la interdicția ca, în cadrul procedurii executării reglementate de aceste două acte normative să fie adăugate la masa credală alte dobânzi sau cheltuieli, ce ar mări datoriile societății sau băncii aflate în faliment, în dauna creditorilor deja înscriși.
Așadar, nu există interdicție legală de a fi adăugate, conform procedurii executării creanțelor bugetare, prevăzute de OG nr.11/1996, majorări de întârziere și penalități pentru neplata în termen a obligațiilor către stat ale societăților comerciale sau ale băncilor aflate în procedura de faliment.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Bankcoop – Banca Generală de Credit și Promovare SA prin lichidatori SC” „R.V.A.” SA București și SC ”P.M.C.” SRL București împotriva sentinței civile nr.203 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.