S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „I.D.C.” SRL, împotriva încheierii civile nr.7 din 18 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.2391/2002.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței reprezentat de consilierul juridic C.C., lipsind recurenta reclamantă SC „I.D.C.” SRL și intimata pârâtă Administrația Națională a Drumurilor București – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj.
Procedura completă.
Consilierul juridic C.C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 aprilie 2002, reclamanta S.C. „I.D.C.” SRL a solicitat suspendarea executării deciziei nr.142 din 10 ianuarie 2002 emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și a măsurilor dispuse prin procesul verbal nr.10 din 11 decembrie 2001, până la soluționarea fondului cauzei ce face obiectul dosarului nr.1248/2002 al Curții de Apel Cluj.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin acțiune separată a atacat decizia nr.142/2002 și că pentru prevenirea unei pagube iminente, prin indisponibilizarea sumei de 210.002.166 lei stabilită în sarcina sa prin procesul verbal nr.10 din 11 decembrie 2001, consideră că se impune suspendarea executării celor două acte.
Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea civilă nr.7 din 18 aprilie 2002 a respins cererea de suspendare fomulată de reclamantă, reținând că aceasta nu a făcut dovada pagubei pe care ar suferi-o în situația indisponibilizării sumelor reținute prin actele atacate și nici iminența producerii unei asemenea pagube.
Reclamanta a declarat recurs împotriva încheierii, susținând că paguba este prezumată prin simplul fapt al indisponibilizării sumei și pentru că astfel se diminuează fondul rulant al său pe o perioadă lungă de timp, mai ales că a contestat întreaga sumă reținută în sarcina sa.
Recursul este fondat.
Conform prevederilor art.9 alin.1 din Legea nr.29/1990 „În cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii”.
Recurenta a făcut dovada că a introdus acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr.142 din 10 ianuarie 2002 emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și a procesului verbal nr.10 din 11 decembrie 2001 întocmit de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, din cadrul Administrației Naționale a Drumurilor, în ce privește suma de 210.002.166 lei.
De altfel, între timp s-a soluționat cauza respectivă la instanța de fond, prin sentința civilă nr.348 din 12 septembrie 2002, prin care s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea parțială a procesului verbal și a deciziei, fiind exonerată reclamanta de plata sumei de 210.002.166 lei și au fost obligați pârâții la 18.436.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
S-a reținut că reclamanta a vândut întreaga cantitate de motorină pentru aprovizionarea autovehiculelor în scopul desfășurării altor activități decât circulația pe drumurile publice și din acest motiv nu datorează suma reținută în sarcina sa.
Prin executarea actelor administrative în discuție, recurentei i se poate produce o pagubă prin reținerea din conturile sale a sumei respective, mai ales că în cealaltă cauză s-a apreciat că nu este datorată.
De aceea, în temeiul art.15 din Legea nr.29/1990 și art.312 și art.314 din Codul de procedură civilă, se va admite recusul, va fi casată încheierea atacată și pe fond se va admite cererea și se va dispune suspendarea executării deciziei nr.142/2002 până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr.1248/2002 al Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Societatea comercială „I.D.C.” SRL împotriva încheierii nr.7 din 18 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.2391/2002.
Casează încheierea atacată și pe fond admite cererea formulată de societatea reclamantă.
Suspendă executarea deciziei nr.142/2002 a M.L.P.T.L. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.1248/2002 al Curții de Apel Cluj.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.