Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Banca Națională a României, prin hotărârea nr. 17 din 11 mai 2001, a respins cererea privind avizarea prealabilă a C.C. Bîlteni, județul Gorj, motivând că aceasta s-a aflat în situația de a nu-și fi onorat integral obligațiile scadente, încălcându-se astfel dispozițiile art. 250 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată.
Prin hotărârea nr. 107 din 18 iunie 2001, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a respins contestația formulată de Cooperativa de Credit Bîlteni, reținând că la 28 februarie 2001, cooperativa înregistra obligații scadente neonorate, în sumă de 32 milioane lei, reprezentând credit scadent, nerambursat B.I.R. SA, pentru care nu a fost prezentat un act adițional de credit privind reeșalonarea creditului; că obligația a fost stinsă la data de 17 aprilie 2001, ulterior verificărilor efectuate de inspectorii Băncii Naționale a României.
Împotriva hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României a declarat recurs, C.C. Bîlteni, susținând, în esență, că aceasta este nelegală, întrucât la data de 18 septembrie 2000, în urma discuțiilor inițiale purtate cu conducerea B.I.R. SA, au încheiat un proces-verbal de reeșalonare a împrumutului, pe termen de 10 luni, ultima scadență fiind în luna iunie 2001.
Prin întâmpinare, Banca Națională a României a solicitat respingerea recursului, întrucât, în cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 250 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000; că, oricum, procesul-verbal, privind reeșalonarea plăților datorate nu are relevanță juridică.
Recursul este fondat.
În adevăr, la data de 18 septembrie 2000, s-a încheiat un proces-verbal între B.I.R. SA, sucursala Târgu Jiu și C.C. Bîlteni, cu privire la debitul datorat creditorului, în baza contractului de împrumut nr. 69 A din 17 septembrie 1999; potrivit acestui proces-verbal, împrumutul a fost reeșalonat pe termen de 10 luni, ultima scadență fiind în luna iunie 2001.
Dar, cu privire la acest proces-verbal de reeșalonare a împrumutului, care se pretinde că a fost încheiat anterior datei de 28 februarie 2001, când s-au constatat obligațiile scadente neonorate, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, prin hotărârea adoptată, nu s-a pronunțat.
Or, omisiunea pronunțării asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, constituie motiv de casare a hotărârii, potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Așadar, cum Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, prin hotărârea adoptată, nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare al C.C. Bîlteni, care este hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, urmează a admite recursul, a anula hotărârea nr. 107/2001 și a trimite cauza acestui consiliu, pentru soluționarea contestației, în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.C. Bîlteni, județul Gorj, împotriva hotărârii nr. 107 din 18 iunie 2001, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.
Anulează hotărârea nr. 107 din 18 iunie 2001, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României și trimite cauza acestui consiliu, pentru soluționarea contestației.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.