Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2844 din 1 iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.D.O., în contradictoriu cu pârâtul S.R.I. - U.M. 0198 București – C.J.I., prin care solicita anularea în tot Hotărârii nr. 48/2008, prin care pârâtul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 1/2005, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Nu are relevanță juridică faptul că din completul care a judecat cererea de revizuire formulată de reclamant a făcut parte o persoană care a fost și în completul care a dat Hotărârea nr. 1/2005, întrucât în procedura de soluționare a cererii respective nu sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, deoarece nu avem de-a face cu proceduri în fața instanțelor de judecată, iar procedura în fata Comisiei nu este reglementată de normele Codului de procedura civilă.
De asemenea, reține prima instanță, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, deoarece si aceste prevederi au în vedere soluționarea cauzelor în fața instanțelor de contencios administrativ iar nu în procedura administrativă prealabilă sau în procedura administrativ - jurisdicțională.
Potrivit art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, „Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, a comandanților sau șefilor unităților ori a șefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”.
Decizia de imputare nr. 4382751 a fost emisa la 1 septembrie 2004, iar reclamantul a formulat împotriva acesteia contestație la 27 septembrie 2004.
Or, se arată în considerentele sentinței atacate, toate înscrisurile medicale depuse pentru a justifica cererea de revizuire au fost emise anterior datei emiterii deciziei de imputare si a Hotărârii nr. 1/2005 prin care a fost soluționata contestația reclamantului împotriva deciziei, de imputare de către Comisia de Jurisdicție Imputațiilor din cadrul S.R.I.
Prin urmare, reține instanța de fond, nu sunt incidente în situația reclamantului dispozițiile din O.G. nr. 121/1998, sus menționate, nefiind făcută dovada existentei unor înscrisuri noi si nici a imposibilității de a fi prezentate până la 5 ianuarie 2005, data la care s-a pronunțat Hotărârea nr. 1/2005 a pârâtei.
Mai mult, apreciază prima instanță, înscrisurile depuse nu aduc nici un element de noutate deoarece chiar în Hotărârea nr. 1/2005 s-a reținut că petentul a invocat faptul că suferea de boli incompatibile cu serviciul militar și că trebuia să fie clasat militar.
Reține instanța de fond că faptul că decizia de imputare ar fi fost nelegala, din motivele arătate de reclamant în acțiune, nu are nici o relevanță sub aspectul legalității sau temeiniciei Hotărârii nr. 48/2008 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei de imputare.
De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, nici prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu au aplicabilitate, pe de o parte pentru că acțiunea prevăzuta de acest text este numai la latitudinea autorității publice, iar pe de alta parte pentru că, oricum, a trecut mai mult de un an de la data emiterii Hotărârii nr. 1/2005, motiv pentru care o acțiune întemeiată pe acest text ar fi respinsa ca tardiv formulata, expirând termenul în care putea fi formulată, termen prevăzut chiar în textul indicat de reclamant.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, care a invocat ca temei legal, dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. și a susținut, în mod generic, „încălcarea dispozițiilor din Ordonanța nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor”, în ceea ce privește emiterea Deciziei de imputare nr. 4382751/2004.
Astfel, argumentează recurentul-reclamant, la emiterea acestei decizii de imputare au fost încălcate dispozițiile O.G. nr. 121/1998 care impun ca, în prealabil emiterii unei asemenea decizii, este obligatorie efectuarea cercetării administrative, iar la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că cercetarea administrativă a fost efectuată.
De asemenea, mai susține recurentul-reclamant, potrivit art. 25 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 121/1998, decizia de imputare trebuia să fie motivată în mod temeinic, condiție pe care Decizia de imputare nr. 4382571/2004 nu o îndeplinește, astfel că este lovită de nulitate.
Recursul este nefondat.
Așa cum s-a menționat și în expunerea rezumativă făcută mai sus, prin acțiunea adresată Curții de apel, recurentul-reclamant a cerut anularea Hotărârii nr. 48/2008 adoptată de Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul S.R.I. – U.M. 0198 București.
Or, prin Hotărârea nr. 48/2008 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul-reclamant pentru revizuirea Hotărârii nr. 1/2005 adoptată de Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul S.R.I. – U.M. 0198 București, prin care fusese respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva Deciziei de imputare nr. 4382751/2004.
Într-adevăr, potrivit art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, hotărârile definitive (ale Comisiei de jurisdicție a imputațiilor) pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei.
Or, în recursul de față, recurentul-reclamant se referă, prin criticile pe care le formulează, la Decizia de imputare nr. 4382751/2004, iar nu la sentința Curții de apel, prin care i-a fost respinsă acțiunea împotriva Hotărârii nr. 48/2008 prin care îi fusese respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Hotărârii nr. 1/2005 prin care fusese respinsă, ca neîntemeiată, contestația împotriva deciziei de imputare.
Cum, în condițiile art. 3041 raportate la art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța de recurs nu a constatat motive de ordine publică privind legalitatea și temeinicia sentinței recurate, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul D.D.O. împotriva sentinței nr. 2844 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.