Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 78 din 2 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantului P.O. și pe cale de consecință:
A anulat decizia nr. 276 din 6 octombrie 2000, emisă de Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Mureș – Comisia de Contestații și a obligat să se emită o nouă decizie, prin care să se constate că în perioada 18 martie 1969 – 1 septembrie 2000, reclamantul are o vechime în muncă corespunzătoare grupei a II-a.
A obligat pârâta, în temeiul art. 998 C. civ., la plata către reclamant, a sumei de 100.000 lei, pentru fiecare zi, începând cu 28 februarie 2001, cu titlu de daune morale, până la plata drepturilor cuvenite.
S-a reținut că potrivit art. 2 din H.G.nr. 559/1990, întregul personal în activitate, din unități aparținând fostului Minister al Industriei Chimice și Petrochimice, beneficiază de grupa a II-a de muncă, pe întreaga perioadă după 18 martie 1969; în aplicarea acestor prevederi, Ordinul nr. 964 din 4 iunie 1999 al fostului Minister al Industriei Chimice și Petrochimice, stabilește necesitatea certificării condițiilor deosebite de muncă prin buletine de analiză ale organelor de specialitate; pentru Combinatul Chimic Târgu Mureș, buletinul de determinare prin expertizare nr. 675 din 2 iulie 1990, stabilește prezența condițiilor deosebite de muncă pe întreaga platformă a Combinatului chimic, implicit sectorul în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, în perioada 18 martie 1969 – 1 septembrie 2000, în funcțiile de maistru instalație la serviciu mecanic, maistru instalații și șef atelier.
Totodată, s-a reținut că SC A. SA a plătit, conform Legii nr. 49/1992, contribuția de asigurări sociale pentru întregul personal, corespunzător nivelelor grupei a II-a de muncă, cu excepția celor de la sere, blocurile de locuit, ce nu erau amplasate în incintă și a celor de la magazinul de prezentare din centrul orașului.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Jdețeană de Pensii Târgu Mureș, pentru nelegalitate și netemeinicie, în partea privind obligarea sa la plata daunelor morale; sub acest aspect, se susține că instanța nici nu și-a motivat hotărârea; dar, oricum, în mod greșit s-au acordat daune morale, având în vedere, în principal, că, Comisia de Contestații din cadrul Casei Județene de Pensii Mureș, pe baza avizului emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș nr. 54 din 25 aprilie 2001, prin decizia nr. 276/A din 26 aprilie 2001, a admis contestația reclamantului, recunoscând că activitatea desfășurată de acesta, în perioada 18 martie 1969 – 1 septembrie 2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Recursul este fondat.
În adevăr, potrivit art. 998 C. civ., invocat de prima instanță, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În cauză, în baza acestui text s-au acordat daune morale.
În acest sens, este de principiu că daunele morale sunt despăgubiri patrimoniale acordate pentru repararea prejudiciului fără caracter patrimonial.
Or, din hotărârea primei instanțe și respectiv, din actele dosarului nu rezultă că reclamantului prin refuzul inițial, de a i se recunoaște încadrarea în grupa a II-a de muncă, de către Casa Județeană de Pensii Mureș, i s-ar fi cauzat vreun prejudiciu, care nu este susceptibil de evaluare bănească.
Așadar, în mod nejustificat s-au acordat, în cauză, reclamantului, daune morale.
În consecință, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentința în partea privind acordarea daunelor morale și în fond, să fie respins acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș, împotriva sentinței civile nr. 78 din 2 aprilie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința în partea privind acordarea daunelor morale și pe fond, respinge acest capăt de cerere.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2003.