Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare nr. 9234/35/D/2001, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Mureș a dispus sesizarea Colegiului jurisdicțional Mureș, pentru pct. 1 și 3 din procesul-verbal de control și clasare pentru pct. 2 din actul de sesizare.
Împotriva soluției de clasare a formulat cerere de reexaminare, Direcția de Control Financiar a județului Mureș, cu motivarea că deficiențele constatate în situația de lucrări executate de constructor și care au dus la efectuarea unor plăți necuvenite, au rezultat prin aplicarea eronată a coeficienților de corecție asupra unei baze de calcul, contrar prevederilor de la pct. 10.3 ultimul aliniat din Ordinul comun al Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34N din 29 iunie 1998, și anume, asupra valorii lucrărilor executate cu prețurile din ofertă, și nu asupra valorii actualizate.
Astfel, în ultimul aliniat de la pct. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34N din 29 iunie 1998, s-a stipulat că valoarea de decontare a situațiilor de plată se determină ca diferență între valoarea rezultată după coeficientul de actualizare și această valoare, înmulțită cu coeficientul de corecție, enunțul actului normativ la punctul și aliniatul menționat fiind clar și nepresupunând nevoia de interpretare.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 7, pronunțată la 20 martie 2002, a admis cererea de reexaminare formulată împotriva soluției Procurorului general financiar, de respingere a plângerii introduse împotriva actului de clasare al procurorului financiar, pe care l-a desființat.
A sesizat Colegiul jurisdicțional Mureș, cu soluționarea faptelor și persoanelor menționate la pct. II din actul de control.
Pentru a decide astfel, secția jurisdicțională a reținut că procurorul financiar nu are abilitatea de a dispune clasarea, numai completul de judecată poate hotărî, în urma soluționării cauzei și a analizării prejudiciului.
De asemenea, a mai reținut că situația din această cauză nu se încadrează în prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, care stabilește limitativ cazurile în care procurorul financiar poate clasa un act de sesizare.
Împotriva deciziei Curții de Conturi, secția jurisdicțională, a declarat recurs Procurorul general financiar, invocând nelegalitatea și netemeinicia deciziei secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
În motivarea recursului s-a susținut că potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 77/2002, în cazul în care procurorul financiar constată inexistența condițiilor răspunderii, clasează motivat actul de control.
În acest sens s-a arătat că în cauză este de necontestat că Direcția Apelor Mureș a acționat în conformitate cu cele prevăzute în avizul comunicat Regiei Apelor Române, de M.L.P.A.T. – Direcția Licitație Agenți Economici și Piața Construcțiilor. cu adresa nr. 1386/DLC din 10 august 1998, dat în aplicarea art. 10.3 din Normelemetodologice, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34/N din 24 iunie 1998, acest aviz fiind transmis la 24 august 1998, tuturor filialelor, sub semnătura directorului general al acesteia și că aceste condiții nefiind îndeplinite, procurorul financiar nu a avut temeiuri să învestească Colegiul jurisdicțional, astfel că a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 97alin. (2) din Legea nr. 94/1992.
S-a mai susținut că și în ipoteza în care Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș ar stabili, eventual, certitudinea și exigibilitatea pretinsului prejudiciu, în sumă de 330.305.176 lei, cum i s-a cerut, nu avea totuși temei să facă aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, față de persoanele prevăzute în procesul- verbal de constatare, care nu răspund, întrucât s-au conformat dispozițiilor primite de la unitatea ierarhic superioară.
Împotriva aceleiași decizii au declarat recurs, și Direcția Apelor Mureș, U.M., P.M., M.N. și K.A., care au formulat în esență aceleași critici, susținând că infirmarea soluției de clasare a pct. II din actul de control, dată de Procurorul financiar al Camerei de Conturi Mureș, menținute și de Procurorul financiar general, este incorectă, întrucât îi lezează prin stabilirea unui prejudiciu care nu le poate fi imputabil.
Curtea, analizând recursurile formulate care vizează aceleași aspecte de nelegalitate și netemeinicie, urmează să le admită, considerându-le fondate, având în vedere următoarele considerente.
În urma controlului efectuat la Direcția Apelor Mureș, privind situația existentă și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, în perioada 1 ianuarie 1998 - 31 decembrie, 2000 s-a constatat producerea unui prejudiciu în sumă de 330.305.176 lei, care fost plătit nedatorat de SC S. SA Târgu Mureș, pentru lucrările de investiții la obiectivul „Amenajări în bazinul hidrografic al rîului Ning”, pentru care au fost calculate foloase nerealizate, în sumă de 281.447.714 lei și T.V.A., în sumă de 59.563.228 lei, cu majorări în sumă de 113.269.722 lei, răspunzători făcându-se conducătorul acelei direcții și alte 3 persoane, respectiv recurenții de față.
Prin actul de sesizare din 3 octombrie 2001 al procurorului financiar, procesul-verbal de constatare a fost clasat în partea care se referă la aceste sume, cu motivarea că plata sumei de 330.305.176 lei s-a făcut în baza avizelor date de M.L.P.A.T. și Ministerul Finanțelor, în aplicarea Ordinului Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34/N din 24 iunie 1998, neexistând un prejudiciu.
Împotriva acestei soluții, Direcția de Control Financiar a Camerei de Conturi Mureș a formulat plângere, care a fost respinsă la 14 noiembrie 2001 de procurorul general financiar, iar împotriva acestei soluții aceiași direcție a formulat cerere de reexaminare care prin decizia 27 din 20 martie 2002 a Curții de Conturi, a fost admisă, hotărându-se desființarea rezoluției de clasare.
- criticile formulat de recurenți sunt întemeiate față de dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 77/2002, în sensul că procurorul financiar, în cazul în care constată inexistența condițiilor răspunderii, are atribuția de a clasa motivat actul de control.
- este de necontestat că Direcția Apelor Mureș a acționat în conformitate cu dispozițiile prevăzute în avizul comunicat Regiei Apelor Române, de M.L.P.A.T. - Direcția Licitații, dat în aplicarea art. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/1998, aviz ce a fost transmis tuturor filialelor regie, situație în care procurorul financiar nu avea temeiuri pentru a învesti Colegiul jurisdicțional.
- chiar dacă în urma judecării cauzei, instanța învestită, respectiv Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș, ar stabili certitudinea și exigibilitatea pretinsului prejudiciu, cum i s-a cerut, aceasta nu avea temei să facă aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, față de recurenții care nu răspund doar pentru faptul că s-au conformat dispozițiilor primite de la unitatea ierarhic superioară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarat de Direcția Apelor Mureș, U.M., P.M., M.N., K.A. și de Procurorul general financiar, împotriva deciziei nr. 7 din 20 martie a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată și respinge cererea de reexaminare formulată de Direcția de Control Financiar Mureș, împotriva soluției de respingere a plângerii privind soluția de atașare a pct. II din procesul-verbal de constatare nr. 3649/2001.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.