S-a luat în examinare recursul declarat de P.C. împotriva sentinței civile nr.87/CA din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Iași.
La apelul nominal s-a prezentat intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Vaslui prin consilierul juridic C.E., lipsind recurentul reclamant P.C.
Procedura completă.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părții prezente excepția de tardivitate a declarării recursului.
Consilierul juridic C.E. a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Constatând cauza în stare de judecată, Curtea a rămas în pronunțare cu privire la excepția de tardivitate invocată.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Vaslui anularea deciziei nr.192 din 19 martie 2001, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva modului de calcul al pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, stabilită prin decizia nr.66282 din 30 martie 2001 a Oficiului de pensii din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială Vaslui.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că nivelul pensiei astfel cum a fost stabilit, raportat la vechimea în muncă pe care o are, este inferior celui ce i s-ar cuveni, comparativ cu pensiile stabilite unor colegi ai săi, ce au întrunit condiții similare.
Prin sentința civilă nr.87 din 4 iunie 2001, instanța sesizată a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Vaslui, în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a hotărî astfel, instanța, punând în discuția părților excepția de necompetență materială a soluționării cauzei de către Curtea de Apel Iași, a reținut că, potrivit dispozițiilor art.3 pct.1 din Codul de procedură, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr.138/2000, intrate în vigoare începând cu 1 mai 2001, intră în competența curților de apel „procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale”, celelalte procese și cereri în materia contenciosului administrativ intrând în competența tribunalelor, conform art.2 lit.c) din același act normativ.
Cum, în speță, organul administrativ pârât este o instituție de interes județean, soluționarea pricinei se va declina în favoarea Tribunalului Iași.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul P.C., motivând că s-a adresat cu acțiune unei instanțe superioare Tribunalului Vaslui și nu este de acord ca această din urmă instanță să-i soluționeze cererea.
Recursul este însă formulat cu depășirea termenului legal.
Potrivit prevederilor art.158(3), împotriva hotărârii prin care o instanță se declară necompetentă, se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
În cauză, se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată la 4 iunie 2001, când, de altfel, reclamantul a și fost prezent în instanță, iar recursul împotriva hotărârii a fost declarat abia la 25 iunie 2001, deci cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale precitate.
În consecință, recursul declarat de P.C. urmează a fi respins ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinței civile nr.87/CA din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Iași, ca tardiv formulat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.