S-a luat în examinare recursul declarat de I.I. împotriva sentinței civile nr.480 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal, părțile în cauză, respectiv recurentul-reclamant I.I. și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, nu s-au prezentat.
Procedura completă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâții Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale București pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.55672/2000 și să o oblige pe pârâta Casa de Pensii Caraș-Severin să emită o nouă decizie de pensie, luându-se în calcul perioada 1947 – 1958, ca fiind lucrată în grupa I de muncă.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că deși a lucrat în grupa I de muncă timp de 25 ani, creșterea pensiei cu doar 90.000 lei este nesemnificativă. S-a susținut de asemeni că la calculul pensiei nu i s-a aplicat recorelarea prevăzută de Hotărârea Guvernului nr.332/2000.
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr.480/2001 a respins acțiunea ca neîntemeiată obligându-l pe reclamant la 601.725 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta, la cererea reclamantului, a procedat la recalcularea pensiei acesteia prin aplicarea corectă H.G. nr.332/2000, nefăcându-se nici o probă în sensul aplicării greșite a dispozițiilor legale aplicabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I.I.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că:
- renunțarea la expertiza contabilă încuviințată de instanță s-a datorat faptului că nu a putut achita onorariul de expert;
- nu este de acord cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată deoarece reprezentantul pârâtei nu a fost prezent la toate termenele de judecată.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și față de dispozițiile art.304-3041 Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Decizia contestată de recurent, a fost emisă ca urmare a cererii formulate de acesta privind recalcularea pensiei în baza adeverinței nr.13-I din 30.03.2000 prin care se atestă că a lucrat în grupa I de muncă pe perioada 18.03.1969 – 11.10.1982.
La emiterea acestei decizii a fost luată în calcul o vechime în grupa I de muncă de 25 de ani, 2 luni și 7 zile, așa cum a solicitat chiar recurentul-reclamant și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.11 și 12 din Legea nr.3/1997 și H.G. nr.332/2000 în ceea ce privește recorelarea.
Deși recurentului i-a fost încuviințată de instanță, ca probă, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească dacă într-adevăr s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor privind recorelarea pensiei, acesta a renunțat la efectuarea expertizei, nefăcând nici o altă probă care să confirme susținerile sale. Drept urmare, instanța în mod corect, pe baza actelor depuse la dosar, a reținut că decizia contestată a fost emisă în condiții legale, nefiind încălcat vreun drept recunoscut de lege recurentului-reclamant.
Cât privește acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant fiind partea care a „căzut în pretenții”. Cuantumul acestor cheltuieli a fost stabilit pe baza actelor doveditoare depuse la dosar, respectiv dispoziția de plată pentru deplasare în instanță.
În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinței civile nr.480 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.