Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 20 iunie 2001, reclamantul R.F. a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Familiei – Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap București, solicitând anularea Ordinului nr. 249 din 15 mai 2001, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de inspector șef, reîncadrarea în funcția deținută, cu plata drepturilor bănești cuvenite.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 1 decembrie 2000 a fost atestat în funcția de inspector șef al Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Suceava, în urma unui concurs, astfel că eliberarea sa din funcție prin Ordinul nr. 54 din 21 februarie 2001, s-a făcut cu încălcarea normelor legale privind durata delegării și acordarea preavizului.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 209 din 28 noiembrie 2001, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantului, precum și excepția de tardivitate a acțiunii invocată de pârâtă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul R.F., susținând, în esență, că:
- Ordinul nr. 249/2001 a fost emis cu încălcarea normelor legale privind durata delegării;
- a făcut dovada că i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege, respectiv dreptul funcționarului public, la garantarea stabilității în funcție.
Recursul este fondat.
În urma concursului susținut, începând cu 1 decembrie 2000, R.F. a fost atestat ca funcționar public definitiv, în funcția de inspector șef al Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Suceava, conform Legii nr. 188/1999.
La data de 21 februarie 2001, prin Ordinul nr. 54 emis de Ministerul Sănătății și Familiei – Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, R.F. a fost eliberat din funcția de inspector șef, cu precizarea că măsura este urmare a reorganizării instituției.
În art. 2 al acestui ordin s-a prevăzut că începând cu aceeași dată, recurentul-reclamant se numește cu delegație în aceiași funcție de conducere, până la organizarea concursului de inspector șef.
Intimatul a invocat constant că temeiul juridic al ambelor ordine emise, l-a constituit apariția H.G. nr. 22/2001, privind organizarea ministerului, în temeiul căruia a fost luat în subordinea sa, Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Hadicap și drept consecință, s-a reorganizat.
Prin Ordinul nr. 88/2001 al Ministerului Sănătății și Familiei, de aprobare a structurii organizatorice a Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap, s-a dispus organizarea structurii acestei instituții, ce cuprinde 328 de persoane, însă nu s-a prevăzut reducerea posturilor de inspectori șefi.
În plus, Ordinul nr. 54/2000 încalcă și prevederile art. 82 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia delegarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care este încadrat funcționarul public, pe o perioadă de cel mult 30 de zile, „dar nu mai mult de 60 de zile într-un an”.
În primul rând, „așa zisa delegare” a avut loc în aceiași unitate, și nu în afara acesteia, cum era legal, iar în al doilea rând, a fost făcută pe termen nelimitat.
Ulterior acestui ordin, prin adresa nr. 8369 din 15 martie 2001, recurentului-reclamant i s-au comunicat bibliografia și condițiile de participare la concursul care urma să aibă loc la 24 aprilie 2001. Una din condiții era obținerea „avizului autorității publice locale, potrivit Legii nr. 69/1991”, condiție pe care recurentul-reclamant n-o mai îndeplinea, întrucât între timp prefectul județului i-a retras acest aviz, fapt pe care îl făcuse public, în Monitorul de Suceava din 11 aprilie 2001, cu 13 zile înaintea datei concursului.
Susținerea instanței de fond potrivit căruia recurentul nu a contestat Ordinul nr. 54/2000, urmează a fi înlăturată.
Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
În cazul în speță, recurentul a fost împiedicat să participe la concurs, motiv pentru care a făcut contestație după emiterea celui de al doilea Ordin cu nr. 249 din 15 mai 2001, prin care a fost eliberat efectiv din funcția de conducere.
Așa fiind, operează instituția repunerii în termen pentru primul ordin, ce se va analiza concomitent cu cel de al doilea.
Hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât nu a făcut verificări pentru a stabili dacă, cu ocazia reorganizării Ministerului Sănătății, au avut loc reducerii de personal, potrivit dispozițiilor art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999.
Așa fiind și văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Instanța de trimitere va verifica dacă din totalul numărului de 328 de persoane în schema Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanlele cu Handicap, s-a dispus reducerea posturilor de inspectori șefi, precum și dacă F.R. a refuzat oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul R.F., împotriva sentinței civile nr. 209 din 28 noiembrie 2001, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.