Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 9 noiembrie 2001, reclamanta SC ”Electrica” SA Deva a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara-Deva, solicitând anularea măsurilor 3,4 și 5 dispuse prin procesul verbal de control întocmit de inspectori ai Direcției Controlului Fiscal Deva la 29 iunie 2001, precum și a deciziei nr.1564 din 9 octombrie 2001 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
In motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit organul de control a decis înregistrarea în contul 711 „venituri excepționale din operațiuni de gestiune” și includerea în masa profitului impozabil a sumei de 63.679.340.560 lei, penalităților de întârziere, calculate și neîncasate până la 30 aprilie 2004 întrucât potrivit dispozițiilor art.100 lit.c din Regulamentul de aplicare a Legii nr.82/1991, aprobată prin HG nr.704/1993, cît și art.4 alin.1 din OG nr.70/1994, republicată în venituri excepționale” se înregistrată doar penalitățile încasate.
Tot greșit, a mai susținut reclamanta s-a dispus prin același act de control să vireze TVA în valoare de 12.911.733.636 lei, aferentă sumelor cu care vor fi depășite indicii 1999 2001 nivelul prevederilor tehnologice programatei, precum și să se includă în baza de impozitare a profitului suma de 63.319.622.854 lei, contravaloarea depășirilor și pierderilor tehnologice planificate.
Reclamanta a susținut că nu datorează TVA întrucât aceasta se calculează numai raportat la valoarea energiei facturate, ori prevederile tehnologice nu se facturează, acestea fiind de fapt cheltuieli aferente desfășurării normale a activității de furnizare a energiei electrice.
Prin sentința civilă nr.356 din 19 decembrie 2001, a Curții de Apel Alba Iulia a respins acțiunea .
S-a reținut că în mod greșit reclamanta a înregistrat penalitățile neîncasate în contul 803.806 în loc de 711 „venituri excepționale din operațiuni de gestiune” – deși emisese facturi – care potrivit Legii contabilității trebuiau înregistrate cronologic și potrivit planurilor de conturi. Procedând astfel și a diminuat nelegal profitul impozabil cu 63.679.340.560 lei.
S-a mai reținut că reclamanta a depășit prevederile tehnologice planificate de energie electrică – ceea ce obliga la plata TVA aferente.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC”Electrica”SA Hunedoara-Deva.
Referitor la penalitățile de întârziere, recurenta a susținut că ele reprezintă venituri excepționale care trebuie înregistrată într-un cont de bilanț numai la momentul încasării până atunci fiind evidențiate în contul „debitori de amenzi și penalități pretinse” fără a putea fi luate în calculul profitului impozabil.
In opina recurentei veniturile excepționate reprezintă acele venituri care nu sunt legate de o activitate normală, cuvenită a unității și se referă fie la operațiuni de exploatare, fie la operațiuni de capital cum sunt penalitățile încasate.
Referitor la pierderile tehnologice, consideră că în mod greșit nu au fost deduse în condițiile în care profitul impozabil se calculează ca diferență între venituri și cheltuieli, pierderile fiind cheltuieli aferente desfășurării normale a activității de furnizare a energiei electrice și pentru care nu se prevede un procent maxim dincolo de care nu se mai permite deducerea.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.
In conformitate cu dispozițiile art.4 din OG nr.70/1994 privind impozitul pe profit republicat: „profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile deținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, într-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile”.
Prin HG nr.402/2000,noțiunea de venit – este definită ca reprezentând sumele sau valorile încasate sau de încasat.
In atare situație, corect s-a reținut că penalitățile neîncasate pentru care reclamanta-recurentă a emis facturi, constituie venit care este supus impozitării.
Facturile emise reprezintă documente fiscale justificative de înregistrare în contabilitate, atât debitul datorat de client cît și corespunzător lui, dreptul de creanță al societăților urmând a fi înscrise în cadrul sistemului de conturi ca un raport de echivalență.
Astfel fiind, conform Regulamentului de aplicare a Legii nr.82/1991, legea contabilității, aprobată de HG nr.204/1993, creditul trebuia înregistrat în contul 771 „venituri excepționale din operațiuni de gestiune”, iar debitul în contul 411 „Clienți”.
Veniturile excepționale sunt definite prin HG nr.402/2000 ca fiind venituri ce nu sunt legate direct nici de activitate de exploatare nici de activitatea financiară și care provin fie din operațiuni de gestiune, fie din operațiuni de capital cu mențiunea că numai pentru acestea din urmă se iau în considerare penalitățile invocate.
Cum în speță s-a dovedit necontestat a fi vorba de operațiuni de gestiune, în contabilitatea veniturilor excepționale din operațiuni de gestiune – se realizează cu ajutorul contului 771 – conform Regulamentului de aplicare a Legii nr.82/1991, urmează a se reține ca legal și temeinic organele de control au constatat că prin neînregistrarea în contul de venituri în corespondența cu obligația de plată a clientului a penalităților contractuale pentru care s-au emis facturi, SC”Electrica”SA Hunedoara și a diminuat masa impozabilă.
In ce privește contravaloarea depășirii prevederilor tehnologice planificate, urmează a se reține ca în perioada supusă controlului, 1999 – 31 mai 2001, SC”Electrica”SA Deva a depășit prevederile tehnologice planificate.
Fără a contesta această situație, reclamanta-recurentă a susținut constant că măsura trecerii pe cheltuieli nedeductibile fiscal nu se justifica atâta vreme cât pentru procedurile tehnologice nu se prevede un procent maxim dincolo de care nu se mai permite deducerea.
Susținerea este vădit greșită și în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare.
Astfel conform dispozițiilorart.4 alin. din OG nr.70/21994 privind impozitul pe venit republicată; „calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor”. In același sens sunt și dispozițiile HG nr.402/2000.
In consecință la stabilirea profitului impozabil sunt deductibile numai acele cheltuieli care concura la realizarea veniturilor și care se regăsesc în costul produselor și serviciilor. Prin urmare, pierderile cantitative datorită echipamentelor condițiilor de clima, lucrărilor de reparații, etc. chiar dacă se consideră inerente activității de distribuire a energiei electrice, reprezintă consum tehnologic, dacă se încadrează în limitele admise de standardele în vigoare la data producerii lor.
In acest sens, sunt considerate cheltuieli deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit – acele prevederi stabilite de Institutul de Studii și Proiectări Energetice SA în baza contractelor încheiate cu SC ”Electrica” SA - înscrise în contul energetic și recunoscute de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei- ca pierderi tehnologice în rețele electrice incluse în tarifele de la consumatorii finali.
Cum SC”Electrica” București a transmis la rândul său sucursalelor sale limitele în interesul cărora cheltuielile cu aceste pierderi sunt deductibile fiscal ținând cont de zone, sezon, prognoză de vânzări, etc., specifice, - în mod corect organele de control au înlăturat susținerile reclamantei referitoare la inexistența unui procent maxim a nivelului pierderilor tehnologice și au reținut ca nedeductibilă fiscal contravaloarea pierderilor tehnologice peste limita admisă.
Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art.4 lit.b din OG nr.217/1999 pentru modificarea și completarea OG nr.70/1994 TVA aferentă depășirilor la pierderi tehnologice nu este deductibilă.
Ca atare, legal și temeinic nu s-a încuviințat trecerea pe cheltuieli deductibile fiscal a sumei de 12.911.733.636 lei TVA.
In raport de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de SC ”Electrica” SA Deva împotriva sentinței civile nr.356 din 19 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Banat” SA-Sucursala Deva împotriva sentinței civile nr.356 din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia-Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.