S-a luat în examinare recursul declarat de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie împotriva sentinței civile nr.390/CA din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie reprezentat de consilierul juridic C.Z. și intimata-reclamantă O.V.E. asistată de avocatul C.P.
Procedura completă.
Consilierul juridic C.Z. a solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise depuse la dosar.
Avocatul C.P. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 17 mai 2002, reclamanta O.V.E. a chemat în judecată Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, solicitând anularea Ordinului nr.1367 din 23 octombrie 2001 prin care a fost revocat Odinul nr.1214 din 1 octombrie 2001 de numire a reclamantei în funcția de contabil-șef la O.J.C.G.C. Bihor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 17 septembrie 2001 a fost organizat de către pârât un concurs pentru ocuparea postului de contabil-șef la O.J.C.G.C. Bihor, la care a participat și l-a câștigat, fiind numită în funcția de contabil-șef prin Ordinul nr.1214 din 1 octombrie 2001.
Începând cu aceeași dată, persoana cu care a candidat pentru ocuparea postului, M.F., a fost delegată contabil-șef la O.J.C.G.C. Bihor prin Ordinul nr.1368 din 24 octombrie 2001, iar după aproape o lună, la 7 noiembrie 2001, reclamantei i s-a comunicat adresa nr.511 din 24 octombrie 2001, prin care i s-a adus la cunoștință că Ordinul nr.1214 din 1 octombrie 2001 este revocat, postul de contabil-șef este vacant și urmează să se organizeze un nou concurs.
Reclamanta a contestat în contencios-administrativ ordinul de delegare pe post a d-nei M.F., însă contestația i-a fost respinsă. În cursul soluționării acelui litigiu, respectiv la 11 februarrie 2002 i s-a comunicat Ordinul nr.1367 din 23 octombrie 2001 ce face obiectul prezentului litigiu, deși solicitase de mai multe ori comunicarea acestuia până la acea dată.
Pe parcursul procesului, după depunerea la dosar a procesului verbal încheiat la 17 octombrie 2001 de către pârât cu ocazia soluționării contestației depusă de M.F. la concursul organizat de O.N.C.G.C. Bihor, în data de 17-18 septembrie 2001 pentru ocuparea postului de contabil-șef la O.J.C.G.C. Bihor, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat anularea și a acestui proces verbal.
Prin întâmpinare, pârâtul Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București a invocat excepția tardivității acțiunii și a susținut că numirea contracandidatei cu delegație pe post s-a făcut din motive obiective, reclamanta fiind în concediu de maternitate.
Prin sentința civilă nr.390/ CA din 8 iulie 2002, Curtea de Apel Oradea – Secția comercială și de contencios administrativ a respins excepția tardivității acțiunii și a admis acțiunea introdusă și precizată de reclamanta O.V.E. împotriva pârâtului Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București. A anulat Ordinul nr.1367 din 23 octombrie 2001 precum și procesul verbal din 17 octombrie 2001 emise de pârât, pe care l-a obligat să plătească reclamantei suma de 3.033.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că atât plângerea prealabilă cât și acțiunea au fost formulate în termen, iar prin declararea reclamantei câștigătoare cu media 7,54 față de contracandidata sa care a obținut media 7,20, reclamanta a câștigat dreptul prevăzut de art.8 alin. ultim din Hotărârea Guvernului nr.281/1993 de a fi încadrată pe funcția pentru care a concurat.
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, s-a susținut, în esență, că acțiunea reclamantei este tardivă întrucât actul administrativ nr.511 din 24 octombrie 2001 a fost comunicat contestatoarei în data de 7 noiembrie 2001 și că aceasta nu poate invoca necunoașterea motivării revocării numirii sale în funcția de contabil-șef doar pentru faptul că nu i s-a comunicat și Ordinul nr.1367 din 23 octombrie 2001.
Recurenta a mai susținut că părerea instanței potrivit căreia comisia nu putea lua o decizie care să creeze o situație defavorabilă celeilalte persoane care a participat la concurs este de neînțeles, întrucât conduce la anularea dreptului de contestație și că procesul verbal de reexaminare a lucrărilor nu era necesar să fie comunicat, întrucât H.G. nr.281/1993 nu prevede o asemenea comunicare.
Recurentul a mai susținut că sentința pronunțată nu precizează motivele anulării procesului verbal din 17 octombrie 2001 și că Ordinul nr.1367/2001 este temeinic, dat în aplicarea dispozițiilor hotărârii comisiei investită cu rezolvarea situației apărute ca urmare a unei contestații la concursul desfășurat și este legal, emis în aplicarea legii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor juridice incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat.
Dispozițiile art.5 din Legea nr.29/1990 prevăd că „persoana vătămată se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ...”.
Adresa nr.511 din 24 octombrie 2001 prin care s-a adus la cunoștința directorului O.J.C.G.C. Bihor revocarea ordinului de numire a reclamantei și organizarea unui nou concurs reprezintă corespondența cu caracter intern a instituției, iar din conținutul acesteia nu rezultă nici numărul ordinului de revocare, nici motivarea lui și nici hotărârea luată de comisia de reexaminare prin procesul-verbal din 17 octombrie 2001.
Reclamanta a cunoscut doar măsura luată de pârât, ordinul de revocare nr.1367 din 23.10.2001 fiind comunicat reclamantei în instanță, în ședința publică din 11 februarie 2002, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.41/CA din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Împotriva ordinului respectiv, reclamanta a formulat contestație la organul emitent în termen legal iar ulterior, urmare răspunsului nefavorabil primit, a sesizat instanța cu acțiune în anularea ordinului de revocare din funcție, în termenul prevăzut de art.5 alin.2 din Legea nr.29/1990.
În mod întemeiat a reținut instanța de fond faptul că tocmai cunoașterea conținutului actului administrativ care vatămă drepturi recunoscute de lege, este motivul pentru care termenul pentru contestare prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990 curge de la comunicarea actului și nu de la data când partea vătămată ar fi fost informată fie și printr-o adresă că ar exista un asemenea act.
În ceea ce privește procesul verbal din 17 octombrie 2001 se reține că urmare reexaminării lucrărilor comisia a anulat concursul, încălcând în acest fel prevederile art.7 alin.1 din anexa 12 a H.G. nr.281/1993 care arată că pentru a fi declarat reușit, candidatul trebuia să obțină pentru fiecare probă cel puțin nota 7, condiție îndeplinită în speță.
Prin declararea reclamantei câștigătoare cu media 7,54, prin emiterea Ordinului de numire pe funcția de contabil șef și comunicarea acestuia instituției în cauză, reclamanta a câștigat dreptul prevăzut de art.8 alin.ultim din H.G. nr.281/1993 de a fi încadrată pe funcția pentru care a concurat. Acest drept nu-i putea fi lezat decât în situația în care, în urma reexaminării lucrării contestatoarei, aceasta ar fi obținut o medie mai mare decât reclamanta, condiție neîndeplinită în speță.
Recurenta afirmă că urmare reexaminării, comisia a contestat că lucrarea d-nei O.V.E. a fost evaluată cu note mai mari și s-a decis anularea concursului.
Contestația a fost însă depusă de M.F. și privea reevaluarea lucrării respectivei candidate, neputându-se crea o situație nefavorabilă celeilalte persoane care a participat la concurs, respectiv reclamantei O.V. decât în situația în care M.F. ar fi obținut, urmare reexaminării, note mai mari decât contracandidata sa.
În privința procesului verbal din 17 octombrie 2001, se reține că acesta a fost comunicat reclamantei în instanță, în ședința publică din 1 iulie 2002 și în mod legal reprezentantul reclamantei a solicitat și anularea respectivului înscris.
În consecință, având în vedere considerentele prezentate, faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie împotriva sentinței civile nr.390/CA din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.