Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 872/2010

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.

            Asupra recursurilor de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin acțiunea formulată la data de 23 noiembrie 2009, reclamantul M.S.T. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și pe conducătorul acestei autorități, D.C.N., solicitând aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, precum și obligarea celei de-a doua pârâte la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii.

            În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința nr. 724 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă prin decizia nr. 4251 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantului decizie reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul nr. 16 situat în Cluj Napoca, în raport de valorile reținute în dosarul nr. 9620/2004 al Tribunalului Cluj.

            Întrucât comisia nu a și-a executat obligația stabilită în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, s-a procedat de către reclamant la notificarea instituției pârâte, fără a primi însă răspuns.

            Prin sentința nr. 14 din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a aplicat pârâtei D.C.N. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunțării și până la emiterea titlului de despăgubire.

            De asemenea, aceeași pârâtă a fost obligată la plata despăgubirilor constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii de la data pronunțării și până la emiterea titlului de despăgubire.

            Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât autoritatea pârâtă nu a respectat obligația stabilită a fi efectuată într-un anumit termen prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

            Referitor la pârâta D.C.N. s-a constatat că, în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instituție ce nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, atât cu privire la amenda de 20%, cât și la plata de despăgubiri către reclamant, cuantificate în dobânda legală cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii.

            Împotriva sentinței au declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

            În recursul formulat de autoritatea pârâtă s-a învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat atitudinea culpabilă a pârâtei în neexecutarea hotărârii judecătorești, în condițiile în care, dispoziția stabilită prin sentința nr. 724/2008, privind stabilirea unui termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru numirea unui evaluator autorizat a fost înlăturată prin decizia nr. 4251/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a hotărât modificarea parțială a sentinței.

            Pârâta a mai învederat că nu se opune executării hotărârii, precizând că în ședința din 29 ianuarie 2010 s-a aprobat eliberarea titlului de despăgubire, emițându-se decizia nr. 7274/2009.

            În recursul declarat de pârâta D.C.N. s-a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât atribuțiile ce i-au fost conferite în calitate de președinte al comisiei centrale sunt de ordin reprezentativ, neavând sarcini privind desemnarea evaluatorului.

            Și această pârâtă a făcut referire în recursul său la lipsa culpei în neexecutarea hotărârii judecătorești, neemiterea titlului de despăgubire fiind consecința faptului că nu s-a desfășurat ședința comisiei decât la 29 ianuarie 2010 când a și fost aprobată eliberarea titlului. S-a învederat și împrejurarea că prin sentința nr. 724/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 4251/2009 nu s-a stabilit vreun termen pentru executarea obligației.

            Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

            Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.C.N. a fost corect respinsă, aceasta având calitatea de parte în calitate de președinte al autorității publice obligate prin hotărâre judecătorească irevocabilă să elibereze titlul de despăgubire în favoarea reclamantului. Textul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conducătorului autorității, fără a distinge după cum acesta are sau nu atribuții concrete privind încheierea, modificarea sau eliberarea actului administrativ.

            Referitor la motivul comun de recurs privind neprecizarea vreunui termen pentru executarea obligației stabilite prin sentința nr. 724/2008, nici această susținere nu poate fi primită.

            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, executarea hotărârilor definitive și irevocabile date în contencios administrativ se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

            În cauză, cum într-adevăr nu s-a stabilit prin hotărârea judecătorească un termen pentru eliberarea titlului de despăgubire la emiterea căreia a fost obligată autoritatea pârâtă, aceasta trebuia să procedeze la întocmirea actului în cel mult 30 de zile din data de 13 octombrie 2009 când a fost pronunțată decizia nr. 4251/2009 a Înalta Curte de Casație și Justiție.

            Nerespectându-se acest termen, s-a dispus în mod justificat aplicarea amenzii în sarcina conducătorului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilindu-se și plata unor despăgubiri pentru reclamant.

            Sub acest aspect nu poate fi considerat ca exoneratoare de răspundere nici faptul că nu a fost organizată ședința comisiei decât la 29 ianuarie 2010 și nici împrejurarea, intervenită după pronunțarea sentinței la 14 ianuarie 2010, că s-a aprobat emiterea titlului de despăgubire prin decizia nr. 7274 din 29 ianuarie 2010.

            În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

            Respinge recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de D.C.N. împotriva sentinței civile nr. 14 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

            Irevocabilă.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.