Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 276 pronunțată la 12 iunie 2008, Tribunalul Constanța a hotărât:
„Ia act de renunțarea inculpatului S.B. la vizionarea în ședință publică a casetei cu înregistrarea reconstituirii împrejurărilor în care au fot ucise victimele.
Respinge cererea aceluiași inculpat privind aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. în ceea ce privește pe numita F.E.C., ca nefondată.
În baza art. 334 C. proc. pen., respinge cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații N.Ș. și S.B. ca nefondate.
În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul N.Ș. (fiul lui M. și M.) la pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și c) și art. 176 lit. a), b) și d) C. pen.,condamnă pe același inculpat la pedeapsa detențiunii pe viață.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a)) C. pen., coroborat cu art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpatul N.Ș. execută pedeapsa detențiunii de viață și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, de la data de 15 decembrie 2004, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 300, art. 160 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive față de inculpatul N.Ș.
În baza art. 160b alin. (2) C. proc. pen., respinge ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de același inculpat.
În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul S.B. (fiul lui M. și N.) la pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa detențiunii pe viață.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpatul S.B. execută pedeapsa detențiunii pe viată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin arest preventiv de la data de 16 decembrie 2004, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 3002, art. 160b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive față de inculpatul S.B.
În baza art. 139 alin. (1) raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., respinge ca nefondată cererea aceluiași inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ.;
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I. și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 16.989 euro (șaisprezece mii nouă sute optzeci și nouă) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective, reprezentând despăgubiri civile, din care 16.000 euro (șaisprezece mii) pentru daune morale și 989 (nouă sute optzeci și nouă) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei I. de către cei doi inculpați).
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.C. și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta, la pliilu sumei de 4.750 euro (patru mii șapte sute cincizeci) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective reprezentând despăgubiri civile din care 4.000 euro (patru mii) pentru daune morale și 750 euro (șapte sute cincizeci) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei Ion de către cei doi inculpați).
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.P.O. și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 7.334 euro (șapte mii trei sute treizeci și patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective, reprezentând despăgubiri civile din care 7.000 euro (șapte mii) pentru daune morale și 334 euro (trei sute treizeci și patru) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei Ion de către cei doi inculpați).
Constată că martorul E.I., în calitate de mandatar al părții civile G.P.O., conform procurii judiciare autentificată din 4 august 2005 la Birou Notar Public, C.A.A., cu sediul în municipiul Mangalia, nu a formulat pretenții civile în numele acesteia.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I. și obligă inculpații N.Ș. și S.B., în solidar către aceasta la plata sumei totale 7334 euro (șapte mii trei sute treizeci și patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. în data plății efective reprezentând despăgubiri civile, din care 7.000 euro (șapte mii) pentru daune morale și 334 euro (trei sute treizeci și patru) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată de către cei doi inculpați din apartamentul familiei I.).
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.O. și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta la plata sumei totale de 7334 euro (șapte mii trei sute treizeci și patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective și 146 lei (1.460.000 lei vechi) reprezentând despăgubiri civile, din care 7.000 euro (șapte mii) pentru daune morale și 334 euro (trei sute treizeci și patru) și 146 lei pentru daune materiale (cotă parte din suma luată de către cei doi inculpați din apartamentul familiei Ion și cheltuieli pomenire).
Suma de 146 lei se acordă reactualizată la data plății efective în raport de indicele de inflație.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.V. și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 7334 euro (șapte mii trei sute treizeci și patru) cu titlu de despăgubiri civile, în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective, reprezentând 7.000 euro (șapte mii) pentru daune morale și 334 euro (trei sute treizeci și patru) pentru daune materiale (cotă parte din banii luați din apartamentul familiei I., de către cei doi inculpați).
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I. și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 7334 euro (șapte mii trei sute treizeci și patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective, reprezentând despăgubiri civile, respectiv 7.000 euro (șapte mii) pentru daune morale și 334 euro (trei sute treizeci și patru) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată de inculpați din apartamentul familiei Ion).
Admite în partea acțiunea civilă formulată de partea civilă E.V. în nume propriu și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta la plata sumei totale de 11.334 euro (unsprezece mii trei sute treizeci și patru) și 10.000 (zece mii) lei (100.000.000 lei vechi) reprezentând despăgubiri civile din care 11.000 euro (unsprezece mii) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective pentru daune morale, iar 334 euro (trei sute treizeci și patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective și 10.000 lei pentru daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei Ion de către cei doi inculpați, cheltuieli de înmormântare și pomenire). Suma de 10.000 lei se acordă reactualizată la data plății efective în raport de indicele de inflație.
Constată că partea civilă E.V. nu a formulat pretenții civile în calitate de mandatar pentru M.V., P.I. și S.O., conform procurii judiciare autentificată sub nr. 1627 din 30 septembrie 2005 la Birou Notar Public, J.V. din Mangalia.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.V., în nume propriu și în calitate de mandatar, iar ulterior de moștenitoare a părții civile I.V. decedat la data de 24 decembrie 2006 și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 12.650 euro (doisprezece mii șase sute cincizeci) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective, reprezentând despăgubiri civile, din care 7.000 euro (șapte mii) pentru daune morale și 5.650 euro (cinci mii șase sute cinci zeci) pentru daune materiale (cotă parte din banii luați din apartamentul familiei Ion de către cei doi inculpați, cheltuieli de înmormântare și pomenire).
Respinge restul pretențiilor civile formulate de părțile civile P.I., P.C., G.P.O., P.l., S.O., M.V., P.I., E.V. și D.V., personal sau prin mandatari, ca nefondate.
Respinge pretențiile civile formulate de partea civilă E.V. în calitate de mandatar al părții civile P.V., conform procurii speciale autentificată sub nr. 46 din 27 ianuarie 2005 la Birou Notar Public C.D.D. din Cluj-Napoca.
Constată că N.M. succesoarea victimei I.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Constată că părțile vătămate A.S. și A.S. au renunțat la pretențiile civile (despăgubiri civile cu titlu de daune materiale) a căror valoare au estimat-o la suma de 24.400 lei (douăzeci și patru mii patru sute) (244.000.000 Iei vechi - două sute patruzeci și patru milioane lei vechi).
În baza art. 118 alin. (1) lit. b), e) C. pen., dispune măsura de siguranță a confiscării speciale și pe cale de consecință, confiscarea de la inculpații N.Ș. și S.B. a următoarelor: cureaua, colierele din plastic alb, lamă de cuțit zimțată, trei pachete ambalaj pentru cartele C., husa termobag, două rachete tenis marca W., două mingii de tenis și un recipient pentru apă, bunuri aflate în husa termobag.
Bunurile menționate sunt depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța.
Dispune restituirea către părțile civile și succesori ai victimelor (conform certificatelor de moștenitor) respectiv: P.I., P.V., P.I., G.P.O., S.O., P.I., M.V., N.M., E.V., D.V. și P.C., a genții sport marca W., împreună cu o rachetă de tenis marca P. și 9 (nouă) mingii de tenin, geantă care a fost ridicată din apartamentul familiei Ion pentru examinări comparative și care împreună și cu bunurile menționate se află depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., admite în parte cererea părții civile D.V. și obligă inculpații N.Ș. și S.B., la plata sumei de 391 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare (cheltuieli deplasare).
Respinge cererea formulată de P.C., de obligare a inculpaților la cheltuieli judiciare (cheltuieli deplasare) ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile pentru plata interpretului de limba albaneză desemnat pentru inculpatul S.B. rămân în sarcina statului.
În baza art. 191 C. proc. pen. și art. 189 C. proc. pen., obligă inculpații N.Ș. și S.B. la plata sumei de 4077,5 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 2480 lei și câte 20 lei ocazionate de faza de urmărire penală (această din urmă sumă cu titlu de onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța pentru avocat S.A. - delegație nr. 007668/2004), iar câte 1597,5 lei cheltuieli judiciare ocazionate de faza de cercetare judecătorească, cu precizarea că suma de câte 37,5 lei reprezentând taxe expertiză medico-legală (trei rapoarte întocmite de Serviciul de Medicină Legală Constanța, a fost achitată către sus-menționata instituție, prin serviciul contabilitate al Tribunalului Constanța, cu factura din 20 februarie 2007, în valoare de 75 lei.
În baza art. 191 coroborat cu art. 190 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul S.B. la plata sumei de 164,4 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli deplasare prilejuite de chemarea la termenul de judecată din 21 februarie 2007 a martorului D.I.G.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 1 iunie 2004, inculpații N.Ș. și S.B. au sustras din locuința părților vătămate A.S. și A.S. aproximativ 100 grame bijuterii din aur, 4600 dolar SUA, 100 euro, 34.000.000 lei, trei ceasuri de mână și două telefoane mobile, cauzând un prejudiciu pe care părțile vătămate - au estimat la 245.000.000 lei.
La data de 29 septembrie 2004, cu premeditare, aceiași inculpați le-au ucis pe victimele I.L., I.A. și I.A.V. pe prima prin strangulare, a doua prin înjunghiere și a treia prin strangulare, lovire și îngropare de vie și le-au deposedat de bunuri și bani, respectiv un autoturism O.A.C., două telefoane mobile, două rachete de tenis, obiecte de îmbrăcăminte în valize, acte de identitate și de proprietate, cât și de suma de aproximativ 6000 euro.
Situația de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: declarațiile părții civile E.V.; procesele-verbale de cercetare penală la fața locului în apartament și asupra autoturismului victimelor, însoțite de planșele foto; procesul-verbal încheiat cu ocazia descoperirii celor trei cadavre plus planșele foto; proces-verbal de identificare a victimelor;rapoartele de constatare medico-legală de necropsie și planșele foto; declarațiile părților vătămate și civile; procesele-verbale de confruntare; procesul verbal de reconstituire plus planșa foto și caseta video; procesele-verbale de percheziție; procesele-verbale privind efectuarea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice; rapoartele de constatare tehnico-științifică, biocriminalistică și dactiloscopică; procesul-verbal de predare a pachetului cu documentele victimelor, de către inculpatul N.Ș. plus planșa foto; procesul-verbal de verificare a registrului de consultații de la Spitalul Municipal Mangalia; procesele-verbale de ridicare a rachetelor de tenis, precum și planșa foto; procesul-verbal de predare a unei chei de către martorul T.A.; adresele Serviciului Criminalistic privind efectuarea comparațiilor dactiloscopice; procesul-verbala de verificare a cheii predate de inculpatul N.Ș., la autoturismul O.A.C.; adresa din 16 decembrie 2004 a M. SA București; adresa din 7 decembrie 2004 a Serviciului Român de Informații București și adresa din 13 octombrie 2004 a R. SA Constanța, privind listingul convorbirilor de la telefonul fix al victimelor; adresele din 5 noiembrie 2004 și din 22 noiembrie 2004; ale M. SA privind listingul convorbirilor efectuate de la telefoanele mobile ale celor două victime; adresele băncilor comerciale privind situația conturilor victimelor; înscrisurile în limba germană privind situația contului victimei I.A.; plângerea și declarațiile părții vătămate A.S.) declarațiile părții vătămate A.S.; procesul-verbal de cercetare la fața locului în apartamentul părților vătămate antemenționate, plus planșa foto; raportul de constatare tehnico-științifică asupra încuietorii de la ușa apartamentului acelorași părți vătămate; procesul-verbal de predare de către martora P.F.C., a filei dictando cu schița apartamentului desemnată de A.A. și schița propriu-zisă; raportul de constatare medico-legală asupra numitei A.A.; certificatul de căsătorie (copie) a părților vătămate A.S. și A.S.; procesul-verbal de recunoaștere a verighetei, de către partea vătămată A.S. și planșa foto; procesul-verbal de restituire a verighetei; rapoartele de expertiză psihiatrică; declarațiile inculpaților.
Din analiza cauzei, s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 01 iunie 2004, în baza unei înțelegeri prealabile cu martora A.A., inculpații N.Ș. și S.B. s-au deplasat la locuința părinților martorei, din Constanța, au pătruns în interior cu acordul acesteia și au sustras bijuterii din aur - aprox. 100 grame, 3 ceasuri de mână, 2 telefoane mobile, 4600 dolar SUA, 100 euro, 3400 lei, cauzând părților vătămate A.S. și A.S. un prejudiciu în sumă de 24.500 lei; în acest sens, sunt declarațiile celor 2 părți vătămate, declarațiile inculpatului N.Ș. coroborate cu declarațiile martorei A.A., procesul-verbal de percheziție domiciliară la locuința inculpatului N.Ș. când s-a găsit verigheta aparținând părților vătămate, schița apartamentului întocmită de fiica acestora și pe care, aruncând-o, inculpatul N.Ș. a recuperat-o și a păstrat-o „ca măsură de precauție". Sub aspectul încadrării juridice, fapta celor 2 inculpați de a deposeda de bunuri pe cele 2 părți vătămate în scopul însușirii pe nedrept constituie infracțiunea de „furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
Apărarea inculpatului S.B. care neagă sau minimalizează contribuția sa este înlăturată, în primul rând, de propriile sale afirmații potrivit cărora a asistat la întocmirea planului infracțional, l-a însoțit pe inculpatul N. în apartament, a legata-o (conform înțelegerii) pe martora, apoi de declarațiile martorei A.A. - care a relatat în mod constant contribuția inculpatului la săvârșirea furtului (luarea hotărârii infracționale, trecerea la executarea efectivă prin deplasarea la apartament, imobilizarea sa, primirea banilor și predarea celuilalt inculpat), declarațiile inculpatului N.Ș., în condițiile în care era în relații de prietenie cu martora care avea nevoie de bani și, știind ca părințiis-ar fi opus, a fost de acord să însceneze tâlhărirea acesteia finalizată cu deposedarea părților vătămate de bunuri. În consecință, activitatea inculpatului S.B. nu s-a redus la omisiunea denunțării martorei A.A. sau a coinculpatulul N. așa încât nu se impune, conform art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea de „nedenunțare a unei infracțiuni" prevăzută de art. 262 C. pen.
La aproximativ 4 luni, potrivit declarațiilor inculpatului N.Ș. date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, fond, cei doi inculpați care se cunoșteau bine, erau în relații de prietenie de mai mult timp, consolidate prin săvârșirea deja a unei infracțiuni (furtul împotriva părților vătămate soții A.) au hotărât suprimarea vieții victimelor I.A., I.L. și a fetiței acestora I.A., în vârstă de 6 ani. Pentru realizarea hotărârii infracționale, în dimineața zilei de 29 septembrie 2004, inculpații S.B. și N.Ș. s-au deplasat cu autoturismul celui din urmă la apartamentul victimelor din Mangalia unde, în timp ce primul a stat mai ferit, inculpatul N., nepotul victimei I.L. (sora mamei sale) și-a făcut simțită prezența și, când le-a deschis, au lovit-o și i-au suprimat viața prin strangulare.
După aceasta, înarmat cu un cuțit, inculpatul N.Ș. l-a așteptat în hol, în spatele ușii pe soțul femeii, victima I.A. în timp ce inculpatul S.B. supraveghea de la balcon revenirea acesteia în apartament; în momentul în care, victima a intrat pe ușă, conform planului, inculpatul N.Ș. a atacat-o cu cuțitul, fiind urmat de inculpatul S.B. care a lovit-o și el cu cuțitul, ambii producându-i leziuni ce au condus la deces. Dacă inculpatul N.Ș. recunoaște comiterea faptelor, cu unele nuanțări, din instict de apărare încercând să-și minimalizeze acțiunile, inculpatul S.B. neagă exercitarea oricărei violențe cu intenția de a ucide victimele; însă, apărarea sa nu este verosimilă-relațiile dintre cei doi inculpați, deplasarea sa Ia locuința victimelor rudele coinculpatului, fără a indica un argument plauzibil și „aplicarea unei corecții", atacarea victimelor pe rând, știind că, inițial, se afla numai I.L., așteptându-l apoi pe I.A., agresivitatea cu care au acționat, cu corpuri apte să produc moartea, întrerupând activitatea infracțională abia când și cea de-a doua victimă a decedat, deși era rănit la picior, având nevoie de minime îngrijiri medicale.
Cum nu există martori oculari, iar inculpații încearcă să arate că „unul a fost spectator, iar celalalt a acționat asupra victimelor", este cert ca amândoi au plănuit activitatea infracțională, amândoi au intrat în locuința, amândoi s-au înarmat cu sârme, cuțite din bucătăria victimelor și au părăsit apartamentul după ce victimele au fost ucise; apărarea inculpatului S.B. că ar fi încercat sa împiedice violențele exercitate de celălalt inculpat este înlăturată de propria sa afirmație „de a aplica o corecție victimelor" și de acțiunile sale ulterioare - sustragerea actelor autoturismului O.A., 6000 euro, 2 telefoane mobile L., actele casei, acte de identitate, deplasarea la spitalul din Mangalia pentru a i se acorda îngrijirile necesare pentru rana produsă în timpul uciderii victimei I.A. când inculpatul N.Ș. în multitudinea loviturilor aplicate acesteia, dat fiind și starea emoționala în care se afla, l-a înțepat cu cuțitul în picior pe inculpatul S.B.
Consecvenți planului de suprimare a familiei Ion, inculpații s-au deplasat la școala unde învăța minora I.A. care, la solicitarea verișorului său-inculpatul N.Ș. l-a însoțit la autoturism unde se afla și martorul T.A. (venit la cererea inculpatului S.B.), s-au urcat cu toții în autoturism și, îndreptându-se spre Constanța, la ieșirea din stațiunea Eforie Sud, au oprit, inculpatul N. a încercat să o sugrume cu mâinile și, nereușind, i-a dat cureaua de la pantaloni inculpatului S. care a strangulat-o, acțiunea fiind continuată de martor până când victima, nu a mai mișcat după care a pus-o în portbagaj, fiind legată de mâini și picioare. Apoi, cei doi inculpați și martorul s-au deplasat în zona pădurii din V.T. și, deși victima nu murise, au îngropat-o. Uciderea victimei I.A. de către cei doi inculpați rezultă din declarațiile inculpatului N.Ș. coroborate cu declarațiile martorului T.A.; ca și in cazul celorlalte victime I., inculpatul S.B. neagă orice implicare, asumându-și fie rolul de „spectator neputincios", fie o stare de imposibilitate fizică din cauza rănii de la picior și tratamentului suportat, însă apărările sale sunt contrazise de declarațiile coinculpatului, ale martorului T.A. pe care el îl anunțase să vină așa încât nu poate fi crezută vreo stare de teamă față de acesta în condițiile în care se și cunoșteau foarte bine, ambii au constituții atletice, practicând împreună sportul. De altfel, față de relațiile dintre cei trei, de capacitatea intelectuală, fizica și personalitatea inculpatului S.B., împrejurarea de a nu profita să rămână la spital, știind ce urma, creează convingerea că a acționat de la bun început cu inculpatul N.Ș. în deplină cunoștință de cauză pentru uciderea familiei I.A., L. și A.
Instanța are rezerve asupra mobilului faptei, acuzarea nereușind sa demonstreze pe deplin ca răzbunarea a stat la baza hotărârii infracționale, mai degrabă fiind credibile afirmațiile martorului cu identitate protejată I.M. (care a arătat că auzise de la T.A. că B. și Ș. au fost implicați într-o organizație de traficanți de droguri și că „bărbatul" din Mangalia aflase ca voiau „să-i tragă țeapă" șefului organizației căruia intenționa „să-i trădeze" și, nefiind de acord să tacă, l-au tăiat cu un cuțit); însă oricare mobil ar fi cântărit mai greu, declarațiile celor 2 inculpați, cu nuanțările făcute de fiecare, (inculpatul S.B. recunoscând prezența sa la atacarea tuturor victimelor), coroborate cu declarațiile martorilor T.A., M.A., B.E. și P.J., cu procesul-verbal de predare a pachetului cu documentele victimelor de către inculpatul N.Ș. și planșa foto, rapoartele de constatare medico-legală de necropsie și planșele foto, suplimentele medico-legale efectuate ulterior la acestea (având în vedere afirmațiile inculpaților și martorului T.A. privind modalitățile de acțiune), procesele-verbale de cercetare penală la fața locului în apartament și asupra autoturismului victimelor, însoțite de planșele foto, procesul-verbal încheiat cu ocazia descoperirii celor trei cadavre cu planșele foto, conduc la concluzia certa că, premeditând, în scopul, între altele cu scopul de ale tâlhări, inculpații au exercitat acțiuni conjugate, strangulare/sugrumarea victimei I.L., înjunghiere a victimei I.A., sugrumare/strangulare cu cureaua și în final îngropare de vie urmată de asfixie prin obturarea căilor respiratorii cu pământ, dar și prin comprimarea cavității toracice a victimei I.A. ce au condus la suprimareii vieții celor trei membrii ai familiei Ion, respectiv au sustras documente, bani și alte bunuri în scopul de a și le însuși pe nedrept, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „omor calificat și deosebit de grav" prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. a), c); art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., pentru inculpatul N.Ș., respectiv „omor calificat și deosebit de grav" prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) - art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., inculpatul S.B. în concurs cu infracțiunea de „tâlhărie" prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. Față de declarațiile martorilor D.C., C.G. și P.A., martori asistenți, în legătură cu pretinsele neregularități la efectuarea percheziției în locuința lui S.B., conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen., nu se iau in considerare rezultatele acesteia, dar nu înlătură celelalte probe evidențiate și care demonstrează, fără dubiu, participarea inculpatului S.B. Ia uciderea celor trei victime, probe care nu s-au bazat pe acea percheziție domiciliară si care, astfel, nu pot fi înlăturate.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel ambii inculpați.
Apelul formulat de inculpatul N.Ș. a vizat:
1. încadrarea juridică a faptelor în sensul înlăturării art. 175 lit. a) C. pen., art. 176 lit. d) C. pen. și aplicării art. 26 C. pen. cu referire la fapta împotriva unuia din membrii familiei Ion deoarece nu a premeditat uciderea celor trei victime nu a comis omorul pentru a ascunde fapta de tâlhărie ci pentru a-i aplica o corecție sau o amenințare victimei I.A., finalitatea fiind și de a șterge urmele, respectiv a sprijinit numai moral uciderea victimei I.L.;
2. individualizarea pedepsei pentru ca, în raport de circumstanțele personale, și de conduita cooperantă pe parcursul procesului, să i se aplice pedeapsa închisorii orientată spre minim;
3. achitarea pentru infracțiunea de „furt calificat" prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) C. pen. în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât atingerea minimă adusă valorii sociale, respectiv cea patrimonială apărată de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, contribuția inculpatului N.Ș. fiind minoră prin luarea unei verighere pe care a și restituit-o;
4. redozarea daunelor morale proporțional cu suferințele psihice resimțite de părțile civile.
Apelantul S.B. a solicitat:
a) restituirea cauzei, în baza art. 332 C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, în vederea refacerii urmăriri penale pe de o parte, eu respectarea dispozițiilor privind dreptul la apărare din cauza asistării inculpatului S.B. de același apărător cu inculpatul N.Ș. cu ocazia primelor declarații ceea ce atrage nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, iar pe de altă parte, urmărirea penală nu este completă și în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere - efectuarea urmăririi penale de organul de cercetare penală și nu de procuror în condițiile în care urmărirea penală era obligatorie a fi efectuată de acesta, efectuarea unor acte de C.A. și D.L., cel dintâi aflat în relații de dușmănie cu victima I.A. (pierzând suma de 600.000.000 lei la jocuri de noroc), amândoi în relații de prietenie cu familia N., C.A. servind zilnic masa la această familie, informându-i asupra mersului anchetei, favorizându-l pe inculpatul N.Ș., preocupat să strângă probe ca să facă dovada într-o primă fază vinovăția lui E.I. și apoi a lui S.B., efectuarea incompletă a unei constatări medico - legale, pentru trei cadavre, de un singur medic legist, efectuarea expertizei psihiatrice cu încălcarea dispozițiilor procedurale și neadministrarea probelor în apărare.
b) Desființarea cu trimitere spre rejudecare pentru rezolvarea fondului, deoarece probele administrate in cursul urmăririi penale au fost verificate parțial ca urmare a admiterii in parte a probelor și respingerea nemotivata a celorlalte, omisiunea administrării unor probe încuviințate și administrarea unor probe de un judecător incompatibil (dispunând arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale).
În caz contrar, probele (indicate în dosar, la 5 noiembrie 2008, la paginile 74-83 în vol. l, completate ulterior la pg. 223, 397-438) urmează a fi efectuate de către instanța de apel.
c) În baza art. 2 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., deoarece nu are nicio implicare în suprimarea vieții celor trei victime, nu a participat la ascunderea cadavrelor și ștergerea urmelor infracțiunii (conform motivelor de apel din dosar, vol. l, pg. 232-233).
d) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sau in baza art. 2 pct. 2 lit. b) - art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
e) În baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de „omor deosebit de grav", „tâlhărie" și „furt calificat" prevăzute de dispozițiile art. 174 raportat la art. 175 lit. a) - art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 262 C. pen. sau în cea prevăzută de art. 264 C. pen., fiind suficienta aplicarea unei pedepse orientata spre minimul prevăzut de textul incriminator.
Criticile sunt neîntemeiate.
În primul rând, se impune analiza motivului de apel formulat de inculpatul S.B. de admitere a apelului, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desființarea sentinței primei instanțe și trimitere spre rejudecare „pentru a rezolva fondul".
Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în vigoare în prezent, o asemenea soluție nu este posibilă, dar apelul având caracter devolutiv, instanța de apel a procedat la administrarea probelor solicitate de apelantul S.B. cu privire la acțiunea penală, respectiv de apelantul N.Ș. în circumstanțiere și considerate utile; deși, inițial se solicitase audierea înregistrărilor telefonice și vizionarea casetei video privind reconstituirea, ulterior, s-a luat act de poziția apărării de a se asigura de verificarea lor de către instanța (ceea ce s-a făcut cu ocazia examinării lucrărilor dosarului în cursul deliberării) și nu de realizare în ședință publică a acestor activități, necontestându-se transcrierea lor (încheierea din 10 decembrie 2008).
Astfel, s-a procedat la audierea martorilor admiși în apărare (cu excepția celor cu identitate protejată și a celor care nu mai pot fi găsiți, apărarea revenind asupra acestora din urmă), la examinarea criminalistică a mijloacelor materiale de probă aflate la camera de corpuri delicte (filele 65-73, 149 din dosar, vol. III), relații de la I.G.P. privind cercetarea unor fapte de trafic de droguri, un răspuns fiind dat de D.G.C.C.O. - Direcția Antidrog - care a comunicat cu adresa înaintată prin fax (fila 127 dosar tribunal, vol. VII) că potrivit verificărilor efectuate, în anul 2004, numiții N.D., N.M. și N.M. nu au fost cercetați pentru trafic de droguri și nici nu s-a înregistrat vreun denunț privind activitatea de trafic de droguri împotriva lor, la ascultarea inculpaților; asupra reaudierii martorilor cu identitate protejată (documentele privind identitate reala fiind prezentate completului de judecata în condiții de strictă confidențialitate conform art. 861 alin. (4) C. proc. pen.) s-a revenit deoarece subzistă și în prezent pericolul ce a determinat luarea măsurilor do protecție a acestora conform adresei procurorului din 17 noiembrie 2008 (aflata la fila 219 din dosar, vol. II), fiind neîntemeiată temerea apărării ca ar fi martori care au fost audiați și cu identitate reală.
Celelalte probe solicitate de apelantul S.B. (potrivit notelor de Ia filele 74-83 din dosar, vol. II) - experimente, teste ADN, „stabilire științifică", expertiza fonocriminalistică nu au fost admise pentru ca nu s-a dovedit și din oficiu nu s-a constatat utilitatea lor. Câtă vreme nu există o îndoială asupra stării psihice a inculpatului, nu sunt acte medicale referitoare la vreo afecțiune psihică a acestuia, iar inculpatul nu a invocat iresponsabilitatea sau vreo problemă psihică care să-i fi afectat judecata, nu exista niciun temei pentru efectuarea unei noi expertize psihiatrice a apelantului S.B.
În al doilea rând, motivul referitor la aplicarea art. 332 C. proc. pen. nu este admisibil pentru că, la momentul primelor declarații date anchetatorilor nu existau date că inculpații aveau interese contrare, iar inculpatul S.B. a fost de acord cu avocatul angajat de coinculpatul N., prietenul său la acea vreme și, din actele dosarului, nu rezultă că acel apărător să-i fi prejudiciat apărarea, recomandarea făcută inculpatului de a uza de dreptul la tăcere, în lipsa altor dovezi, nu poate fi calificat ca un act ostil apărării.
Apoi, restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale nu este posibilă, deoarece pe lângă faptul că legea procedurală penală în vigoare nu mai permite, în speță, nici nu se impune deoarece s-au administrat probele solicitate în apărare atât la instanța de fond cât și în apel. Legalitatea administrării probelor (inclusiv a raportului de necropsie"constatarea medico-legală", participarea organelor de urmărire la efectuarea acesteia, neexaminarea hainelor victimelor, „cuțitului găsit în groapă", necropsia până ce procesul-verbal să fie întocmit, nerecoltarea urmelor pe corpul și îmbrăcămintea cadavrului, perchezițiile la locuințele inculpaților) în cursul urmăririi penale este examinata și sancționată când este cazul de instanțe în condițiile art. 64 C. proc. pen., neimpunându-se reluarea urmăririi. Sub incidența acelorași dispoziții legale intră și probele efectuate cu o „presupusă lipsă de obiectivitate a anchetatorului (procuror, polițist)", fiind exclusă trimiterea cauzei la procuror pentru un asemenea argument. De altfel, apărarea nu a dovedit aceasta susținere, iar cu ocazia audierii de către instanță a polițiștilor C.A. și D.L., a fost risipită și cea mai mică temere ce ar fi existat cu privire la buna lor credință în efectuarea cercetărilor referitoare, inițial, la dispariția victimelor și, ulterior, la uciderea acestora. În cauză, până a existat certitudinea unor infracțiuni contra vieții, multe dintre actele de cercetare, investigare au fost efectuate în mod legal de către politie și, apoi, urmărirea a fost asigurată de procuror care a administrat o parte din probe, dar, în raport de necesitățile urmăririi penale, a și dispus, verbal sau scris, efectuarea unor probe de către polițist, activitate permisă de codul de procedură penală, probe care în cele din urmă sunt analizate și apreciate de către instanțe și prin prisma modului în care s-au realizat. Cu privire la cele trei acte medico-legale invocate de apelant nu s-au constatat vulnerabilități, deficiențe în efectuarea lor așa încât împrejurarea că au fost efectuate de către același medic legist nu are nicio relevanță. In fine, urmărirea penală nu poate fi reluată pentru extinderea cercetării față de N.M. și M., T.A. și P.F.; E.V. întrucât instanța este limitată, conform art. 317 C. proc. pen., la fapta și persoana arătată în actul de sesizare și nu s-a făcut aplicarea art. 336 - art. 337 C. proc. pen.
Epuizând aspectele procedurale, urmează analiza pe fond a apelurilor formulate de cei 2 inculpați.
Conform art. 345 C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cauză, potrivit considerentelor expuse anterior, s-au respectat exigențele unui proces echitabil, ambii inculpați dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistentă juridică calificată și având efectiv posibilitatea administrării probelor ca și acuzarea, cu excepția limitărilor legale - ascultarea unor martori cu identitate protejată, probe a căror administrare nu necesita prezența părților personal sau prin reprezentare.
Nici cererea formulată de același inculpat de înlăturare a art. 176 lit. d) C. pen. nu este fondată deoarece prin uciderea victimelor a urmărit și deposedarea acestora de bunuri în scopul însușirii de către sine și coinculpatul S., intenție rezultată din acțiunile ulterioare - folosirea autoturismului victimelor, folosirea telefoanelor mobile, a banilor.
Inculpatul N.Ș. a avut o contribuție însemnată la comiterea faptelor în condițiile în care a hotărât împreună cu S.B. comiterea faptelor, l-a luat pe acesta de la domiciliu și s-au deplasat la apartamentul victimelor unde a exercitat și personal violențe asupra victimelor I.A. și I.L. ce au condus la deces, apoi a luat-o pe victima I.A. asupra căreia a exercitat direct violențe pentru a o ucide, afirmând că „nu putea fi lăsată în viață" situație în care nu se poate reține participația sa în forma complicității, nefiind aplicabile dispozițiile art. 26 C. pen.
Potrivit art. 262 C. pen., constituie infracțiune „omisiunea" de a denunța de îndată, printre altele, săvârșirea infracțiunilor de „omor, tâlhărie".
Or, inculpatul S.B. nu s-a rezumat la a omite sesizarea autorităților într-un termen rezonabil, ci a exercitat acțiuni complexe alături de inculpatul N.Ș. - de la luarea hotărârii până la sustragerea bunurilor victimelor și uciderea lor, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice din cele trei infracțiuni în cea prevăzută de art. 262 C. pen. este nejustificată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 334 C. proc. pen.
Infracțiunea de „favorizarea infractorului" prevăzută de art. 264 C. pen., constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Favorizarea infractorului are caracterul de infracțiune autonomă de sine stătătoare, iar nu de act de participație, întrucât favorizarea are loc atunci când nu există o înțelegere prealabilă între persoana care a săvârșit o infracțiune și cel care îi dă ajutor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata ori executarea pedepsei sau pentru a-i asigura folosul sau produsul infracțiunii.
Or, în cauză probatoriul administrat a demonstrat nu numai înțelegerea prealabilă a celor doi inculpați, dar și participarea activă a inculpatului S.B. la uciderea victimelor ceea ce exclude o asemenea încadrare juridică.
Pe cale de consecință, instanța de fond în mod corect a respins, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., ca nefondate cererile formulate de inculpați privind schimbarea încadrării juridice.
Având în vedere argumentele prezentate mai sus ce stau la baza condamnării, nu se poate dispune achitarea inculpatului S.B. pentru niciuna dintre infracțiuni; nu se poate proceda nici la încetarea procesului penal împotriva sa pentru infracțiunea de „furt calificat" deoarece posibilitatea retragerii plângerii este recunoscută în condițiile reținerii art. 210 C. pen., nefiind cazul.
Față de împrejurările comiterii sustragerii în dauna părților civile A.S. și A.S., comiterea în participație, chiar dacă a fost implicată și fiica acestora, valoarea mare a prejudiciului - 24400 lei, nerecuperat, fapta prezintă pericolul social concret al infracțiunii așa încât cererea inculpatului N.Ș. de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., este neîntemeiată.
Sub aspectul individualizării pedepselor, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., printre care pericolul social concret al faptelor, deosebit de grav în cauză, dat de comiterea omorurilor cu premeditare, asupra a trei victime dintre care una aflată la vârsta copilăriei, suprimarea vieții a unei întregi familii, agresivitatea cu care au acționat, încercând uciderea minorei cu mâinile goale ceea ce ne demonstrează o ferocitate deosebită, chiar dacă inculpații erau foarte tineri, suferințele provocate și victimei I.A., dar mai ales fetiței I.A., pedeapsa detențiunii pe viață aplicată ambilor inculpați este de natură să răspundă prevenției generale, oprobiului public, sentimentelor de indignare și frustrare încercate atât de rudele victimelor dar și de publicul larg și, nu în ultimul rând, justifică necesitatea izolării inculpaților din societate, asigurând și reeducarea lor, fiind neîntemeiată cererea de modificare a acestei pedepse.
Prin urmare, niciunul dintre motivele de apel nu poate fi primit și, negăsincl vreun caz de nulitate a hotărârii, apelurile sunt nefondate așa încât, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Conform art. 383 cu referire la art. 381 C. proc. pen., adăugându-sc timpul scurs de la pronunțarea sentinței, se va deduce arestul preventiv de Ia 12 iunie 2008, pentru ambii inculpați.
În consecință, prin Decizia penală nr. 5/MP din 24 martie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins ambele apeluri.
Împotriva deciziei, au declarat recurs inculpații N.Ș. și S.B., invocând ca temei de casare dispozițiile art. 3859 pct. 14 și, respectiv 3859 pct. 9, 10, 17 și 18 C. proc. pen.
Astfel, inculpatul N.Ș. a solicitat casarea celor două hotărâri și condamnarea sa la pedeapsa maximă a închisorii, înlocuind condamnarea sa la detenție pe viață, motivând că este tânăr, regretă faptele săvârșite și a avut o atitudine de sinceritate totală.
În cursul judecării recursului, inculpatul N.Ș. a dat o declarație în care a susținut că este singurul autor al infracțiunii de omor deosebit de grav, revenind astfel asupra tuturor declarațiilor date anterior.
A declarat că la domiciliul soților Ion a mers împreună cu inculpatul S.B., pentru a le aplica „o corecție”, dar în final i-a ucis pe ambii I.A. și I.L.
De față a fost și S.B. care a vrut să plece, dar l-a tras înnăntru, iar apoi a strangulat-o pe I.L.
Între cei doi inculpați, datorită acestei întâmplări, a avut loc o discuție, iar el l-a rănit cu cuțitul pe S.B., care nu a participat în nici un mod la săvârșirea celor două infracțiuni de omor.
Recunoaște însă că, ulterior, împreună cu acesta a transportat cadavrele într-o lizieră a pădurii în prezența și a martorului T.A.
Ulterior, a ars hainele familiei I. pentru a se crede că au plecat din țară, iar asupra sa au rămas actele casei, pașapoartele și telefoanele mobile, unul din acestea fiind dat lui S.B. ca să nu îl denunțe.
Cu privire la uciderea minorei I.A.V., inculpatul N.Ș. a relatat că, după ce a luat-o împreună cu S.B. de la școală, a mers cu mașina împreună cu martorul T.A., dar că acesta nu a participat la uciderea ei, ci numai la îngroparea minorei, pentru a se ascunde astfel cadavrul.
Rezultă din această declarație, intenția vădită de a diminua participarea coinculpatului S.B. la săvârșirea celor trei omoruri, încercând să acrediteze ideea că acesta este doar favorizator și nu autor.
Această atitudine, de altfel ca și cea oscilantă în cursul desfășurării urmăririi penale și judecății, coroborate cu gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, ferocitatea și detașarea cu care a ucis trei persoane - rudele sale, printre care și un copil ce a fost îngropat de viu, sunt suficiente pentru a constata că pedeapsa condamnării pe viață este în acord total cu criteriile de individualizare stabilite de art. 52 C. pen., astfel că recursul urmează a fi respins.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul S.B., Înalta Curte reține următoarele:
Atât tribunalul cât și curtea de apel au făcut o corectă apreciere a probelor administrate, pe baza cărora s-a stabilit vinovăția inculpatului pentru faptele deduse judecății, fiindu-i respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen., invocate de inculpat, sunt nefondate.
Se susține că ambele hotărâri nu sunt motivate, iar dispozitivul sentinței este neclar și de asemenea, curtea de apel nu a răspuns tuturor motivelor de casare invocate sau a răspuns lapidar.
De asemenea, a respins greșit cererea de verificare a legalității sesizării instanței, potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. pen.
Din examinarea sentinței, rezultă că tribunalul a motivat pe larg soluția de condamnare a inculpatului S.B., făcând o analiză atât a probelor în acuzare, cât și a probelor în apărare, propuse de inculpat, motivând și încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina sa.
Curtea de apel a răspuns la toate motivele de casare formulate de inculpat, care s-au dovedit a fi nefondate și a făcut o analiză amplă a probelor cauzei, atât a celor administrate la urmărire penală, cât și a celor administrate în faza de judecată.
În mod temeinic și legal s-a respins cererea de verificare a legalității actului de sesizare a instanței, întrucât acest aspect a căpătat autoritate de lucru judecat prin Decizia penală nr. 80 din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a admis recursul parchetului declarat împotriva sentinței penale nr. 336 din 10 august 2005 a Tribunalului Constanța, pe acest motiv a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, motivat în fapt, nu s-a rezolvat fondul cauzei, nu s-au administrat toate probele esențiale în dovedirea lipsei de vinovăție a inculpatului S.B., nu s-au avut în vedere declarațiile coinculpatului N.Ș., care demonstrau neimplicarea lui S.B. în săvârșirea celor trei omoruri și nici nu s-au rezolvat concluziile contradictorii între necropsie și rapoartele de expertiză medico-legală.
Se susține că parte din actele de urmărire penală s-au efectuat de ofițeri de poliție fără competență materială, dar, în fapt, aceștia au fost delegați de procurori, conform art. 217 alin. (4) C. proc. pen., să efectueze percheziția domiciliară, care a avut la bază autorizația emisă de judecător (fila 141 dos.urm.pen.).
Aspectele invocate au fost analizate de cele două instanțe și respinse ca nefondate, Înalta Curte constatând că nu există motive care să determine casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Inculpatul a criticat hotărârile și cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor săvârșite, susținând că, deși instanța a fost sesizată cu infracțiunea de omor ce a avut trei victime, instanța a pronunțat, pentru toate trei o singură pedeapsă, fără a motiva pentru fiecare în parte, pedeapsa.
Critica este nefondată și în dezacord total cu dispozițiile art. 174 - 175 lit. a) și art. 176 lit. b) C. pen., cât și teoriei și practicii judiciare.
Potrivit dispozițiilor art. 176 lit. b) C. pen., constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, omorul săvârșit asupra a două sau mai multe persoane, deci o singură infracțiune și pentru care se aplică o singură pedeapsă, cum în mod corect a procedat instanța de fond.
Concursul de infracțiuni reținut se referă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. (singura faptă) și infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 - 209 lit. a) C. pen. - de asemenea o singură faptă, ambele în concurs cu infracțiunea de omor deosebit de grav.
Motivele de recurs scrise în care se critică încadrarea juridică (filele 16-22) sunt de fapt reluate în motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18, prin care se analizează probele și se cere achitarea inculpatului, motivat că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință o condamnare greșită.
Se susține că, deși inculpatul S.B. a fost prezent la întreaga activitate infracțională a inculpatului N.Ș., uciderea lui I.A. și I.L., cât și a minorei I.A.V., rolul său a fost pasiv și nu s-a putut opune inculpatului care l-a amenințat.
În aceste condiții, se susține că a participat și la îngroparea victimelor, iar actele victimelor găsite în locuința sa, au fost aduse de organele de urmărire penală și puse tocmai a fi găsite și a preconstituit probe de vinovăție.
Se invocă declarațiile date de inculpatul N.Ș. care, a încercat să împartă vinovăția cu inculpatul S.B., susținând că împreună au ucis victimele, pentru ca apoi să revină și să susțină contrariul.
Actele medico-legale cu privire la victima I.L. confirmă susținerea inculpatului N.Ș. că, cel care a ucis-o cu un cablu telefonic este S.B., rezultând din raportul medico-legal din 12 februarie 2007 că aceasta a fost ucisă prin sugrumare-comprimare manuală.
De asemenea, există o probă care dovedește că inculpatul nu a participat la uciderea victimei I.A. - raportul de constatare tehnico-științifică din 23 mai 2007, potrivit căruia, pe arma crimei nu se găsesc decât urme ADN aparținând lui N.Ș.
În fine, se contestă și implicarea inculpatului S.B. în uciderea minorei I.A.V., sub acest aspect declarațiile lui N.Ș. fiind contradictorii, iar martorul T.A. a relatat fapte nereale, pentru a nu fi inculpat pentru uciderea minorei.
Ori modul în care acesta din urmă descrie modalitatea în care minora I.A.V. a fost ucisă, având în vedere și locul ocupat de fiecare din cei trei în autoturismul cu care au transportat-o, rezultă că era imposibil ca inculpatul S.B. să o fi strangulat, el stând în spatele conducătorului auto care era N.Ș., iar victima pe scaunul din dreapta.
Inculpatul neagă și participarea la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părților civile A.S. și A.S., deși inițial a recunoscut că aceasta a fost o înscenare a fiicei părților civile A.A., cu scopul de a face rost de bani.
Ultimul motiv de casare este cel prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., concluzionându-se că, inculpatului S.B. a fost mereu sub amenințarea lui N.Ș., fiind supus unor presiuni psihice deosebite și nu avea nici un motiv să ucidă victimele - pe care nici nu le cunoștea, situație în care, pedeapsa detențiunii pe viață este excesiv de severă.
Deși se recunoaște de către inculpatul S.B., pe tot parcursul procesului penal, prezența sa la săvârșirea celor trei omoruri, cât și la îngroparea cadavrelor, apărarea nu le acordă nici o semnificație juridică, solicitând în principal achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Din actele dosarului rezultă însă vinovăția inculpatului S.B., acesta săvârșind infracțiunea de omor deosebit de grav, împreună cu coinculpatul N.Ș. Astfel, inculpatul N.Ș. a susținut în cursul urmăririi penale și al judecății în fond și apel că împreună cu S.B. a hotărât suprimarea vieții lui I.A., I.L. și I.A.V., revenind în fața instanței de recurs asupra susținerii, în încercarea de a minimnaliza activitatea infracțională a coinculpatului S.B.
Nu a contestat însă nici un moment prezența acestuia cu ocazia săvârșirii celor trei omoruri, atribuindu-i un rol pasiv și fără a putea măcar explica logic această atitudine.
Declarațiile date în cursul desfășurării procesului penal, sunt edificatoare în a forma convingerea Înaltei Curți cu privire la modul în care faptele s-au săvârșit, cu participarea directă a lui S.B., declarațiile coroborându-se cu declarațiile martorilor T.A., I.M. și P.J., care au relatat, primul, că a asistat la uciderea victimei I.A.V. de către cei doi inculpați și la ascunderea cadavrului acesteia și a celorlalte două victime, ceilalți aflând de la T.A., speriat de săvârșirea omorurilor, modalitatea în care cei doi inculpați le-au comis.
Rezultă, din aceste probe, că urmare înțelegerii, cei doi inculpați au mers la data de 29 septembrie 2004 la locuința lui I.A., cu scopul de a răzbuna pe acesta, cel care a intrat primul în locuința, unde se afla victima I.L., fiind inculpatul N.Ș., motivul fiind acela că aceasta era mătușa sa și evident, nu bănuia intenția nepotului său.
Din declarațiile coroborate ale celor doi, rezultă că inițial, victima a fost lovită de N.Ș., apoi ambii au strangulat-o cu mâinile și apoi cu ceva aemănător unui cablu, apoi au târât-o în grupul sanitar.
Din actele medico-legale rezultă, contrar susținerii apărării, că victima I.L. a decedat urmare asfixiei mecanice prin strangulare, fără a exclude sugrumarea prin compresiune cu un corp dur sau cu mâna, neputându-se stabili cu exactitate din cauza stării avansate de putrefacție (raport medico-legal nr. 689/2/2004), ceea ce este în concordanță cu declarațiile inculpatului N.Ș. care arată modul în care, fiecare din cei doi autori au participat la uciderea victimei.
Astfel, martorul T.A. a declarat că a aflat de la cei doi că ambii au ucis-o pe femeie, pe care a văzut-o ulterior când a ajutat la transportarea cadavrului și care avea la gât „o sârmă subțire” (fila 176 verso dos.urm.pen.), aspecte pe care le-a precizat și matorul cu identitate protejată I.M. (fila 67 dos.urm.pen.) și P.I. (fila 168), precum și P.J. (fila 229).
Acești martori au avut cunoștință, de altfel, de întreaga activitate infracțională a inculpaților, aspecte pe care le-au declarat în mod constant în cursul procesului, confirmând astfel declarația inculpatului N.Ș. cu privire la participarea directă a inculpatului S.B.
După uciderea victimei I.L., în locuință a sosit și soțul acesteia, I.A., care, în momentul în care a deschis ușa, a fost așteptat de S.B., care a încercat să-i taie gâtul cu cuțitul, dar pentru că victima s-a apărat cu mâna nu a reușit, fiind astfel numai rănit la antebrațul drept.
A intervenit inculpatul N.Ș., care a înjunghiat victima cu două cuțite (din cele cinci din setul existent în bucătărie), victima era imobilizată pe podea, iar în momentul aplicării loviturilor, S.B. care era lângă ei, a fost lovit accidental cu cuțitul în picior.
Urmare acestei lovituri, S.B. a fost dus de N.Ș. la spital, unde a fost pansat și i s-a făcut un vaccin antitetanos, rana fiind superficială - plagă contuză 1/3 superioară gamba stângă, contuzie forte genunchi stâng (registrul de consultații, fila 138 dos.urm.pen.).
Trebuie relevat acest aspect pentru că inculpatul S.B. susține că a fost în imposibilitate fizică de a mai participa la celelalte acțiuni ale coinculpatului N.Ș., în special la uciderea victimei I.A.V., ceea ce, referitor la natura leziunii, este evident împotriva realității faptelor.
După uciderea victimei I.A. și inculpații au căutat în locuință bani și bunuri pe care și le-au însușit, printre acestea fiind și două telefoane și actele de identitate ale victimelor, pașapoartele, actele casei și autoturismului, apoi au legat victimele, lăsându-le în locuință.
Actul medico-legal de necropsie nr. 688/2/20904, constată că victima I.A. a prezentat mai multe plăgi tăiate-înțepate toraco-abdominale și membrul superior drept, din care trei penetrante în cavitatea abdominală cu afectarea stomacului, ficatului și epiplanului, produse prin loviri repetate cu un corp ascuțit tăietor-înțepător, cu mențiunea că cele de la nivelul antebrațului drept au caracter de autoapărare.
Constatările din actul medico-legal se coroborează cu declarațiile inculpatului N.Ș., care a arătat că, cel care a lovit victima inițial a fost S.B., dar nu a reușit să-i taie gâtul cum a intenționat, întrucât victima s-a apărat cu brațul drept și a fost tăiat.
De asemenea, având în vedere locul și multitudinea loviturilor., declarația lui N.Ș. este de asemenea, reală, ele fiind aplicate de ambii inculpați, având în vedere localizarea leziunilor - față și spate.
În dorința de a șterge urmele infracțiunii, inculpații N.Ș. și S.B. au hotărât să suprime și viața fiicei minore a victimelor, I.A.V. în vârstă de 6 ani.
Întrucât ambii nu puteau rezista efortului de a transporta victimele pentru a șterge urmele faptelor, unul pentru că fusese rănit la picior, celălalt pentru că suferise o fractură la picior cu ocazia unui meci de rugbi, S.B. a solicitat ajutorul martorului T.A., invitându-l la Mangalia, fără ca inițial să-i spună ce are de gând.
S-au deplasat apoi cu mașina marca D.E. condus de inculpatul N.Ș. la școala la care învăța minora, pe care au luat-o în mașină sub pretextul că o vor duce acasă sau la F. (P.F.), aceasta fiind prietena inculpatului N. și care a avut grijă de minoră o perioadă de timp.
De bună credință, I.A. a urcat în autoturism, pe scaunul din dreapta față, iar în spatele ei a urcat inculpatul S.B., iar lângă el T.A., aspect ce rezultă atât din declarația martorului, cât și a inculpatului N.Ș.
Modul în care s-au așezat în mașină, în special inculpatul S.B. era firesc, întrucât acesta se sprijină de podea cu piciorul drept, sănătos, iar stângul, la care fusese rănit, era pe banchetă, unde ase afla T.A.
Conform înțelegerii între cei doi inculpați, S.B., care era în spatele fetiței, a încercat să o sugrume, dar, dată fiind poziția în care se găsea, nu a reușit, cerând lui N.Ș. cureaua pentru a reuși să o ucidă pe victimă.
Ambii inculpați au declarat inițial că T.A. nu a știut ce se întâmplă și nu a participat efectiv la uciderea victrimei, declarații ce exprimă adevărul, întrucât, dacă ar fi fost așa, l-ar fi indicat de la început ca autor al infracțiunii.
După strangularea minorei, inculpații au oprit mașina în încercarea de a scăpa de cadavru, cerându-i lui T.A. să îi ajute să sape groapa, ceea ce acesta a și făcut.
Pentru că victima nu murise, S.B. a lovit-o (aspect confirmat și de leziunile constatate în raportul de necropsie nr. 690/2/2004), apoi a învelit-o într-o pătură și ambii au aruncat-o în groapă, cu capul în jos.
După descoperirea cadavrului s-a constatat că aceasta era în viață în momentul în care a fost îngropată, cauza morții fiind urmarea asfixiei mecanice prin obturarea căilor respiratorii superioare cu pământ (fila 54 dos.urm.pen.).
După revenirea la locuință, au stabilit modalitatea de a scăpa și de celelalte două cadavre și pentru că S.B. era obosit și rănit, nu s-a mai întors în Mangalia, dar le-a indicat celor doi - N.Ș. și T.A. - cum anume să procedeze, aspect confirmat de aceștia în declarațiile date.
În acea noapte, T.A. și N.Ș. au șters urmele de sânge din apartament și au transportat cadavrul lui I.A. pe care l-au înfășurat într-o pătură și apoi l-au îngropat; martorul indicând ulterior locul în care victima a și fost găsită.
Ulterior, la circa 2 zile, s-au reîntors toți trei în apartament, au continuat curățenia și au îngropat-o și pe victima I.L. în groapa în care era deja soțul său, I.A.
Martorul declară că din apartament, coinculpații au luat o valiză cu haine și una cu acte, precum și o mochetă plină de sânge pe care ulterior, au aruncat-o la gunoi, împreună cu o parte din haine, toate acestea fiind transportate cu autoturismul marca O., aparținând victimelor.
Toate aceste acte au avut loc pentru a se crea impresia că victimele au plecat în Germania, în special prin dispariția pașapoartelor ce le aparțineau și ale acelor acte importante.
În perioada următoare, S.B. a folosit autoturismul marca O.A.C., afirmând față de martori că îi aparține, încercând chiar să îl înmatriculeze pe numele său, dar nu a reușit, astfel că l-a abandonat, o cheie fiindu-i dată lui T.A. să o arunce, iar cealaltă și actele mașinii i le-a dat inculpatului N.Ș.
Inculpatul S.B. a păstrat acasă o parte din actele victimelor, acestea fiind găsite cu ocazia percheziției domiciliare, precum și telefoanele, efectuând conform listingului, mai multe convorbiri cu diverse persoane.
Împotriva evidenței faptelor, inculpatul S.B. a negat participarea activă la săvârșirea faptelor, bazându-se, în susținerea motivelor de recurs, și pe ultima declarație a inculpatului N.Ș.
Așa cum s-a mai relevat, declarația ultimă a inculpatului N.Ș. nu exprimă realitatea, fiind în contradictoriu atât cu propriile sale declarații, cât și cu celelalte probe adminsitrate în cauză.
Din nota de înregistrare nr. 847 din 14 decembrie 2004, care se referă la convorbirea telefonică dintre inculpatul N.Ș. și martora P.F., rezultă că, urmare faptelor comise, se așteaptă ca el să ia 10 ani, iar S.B. 20 de ani.
Acest aspect se coroborează cu declarațiile inculpatului N.Ș., în care descrie modul în care, împreună cu S.B. a săvârșit cele trei omoruri, cât și cu declarația martorului T.A., referitoare la aceleași aspecte, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului dacă sunt coroborate cu alte probe.
De asemenea, în afară de participarea la săvârșirea faptelor, dovedite de probe ca fiind activă, dar negată de inculpat, sunt și alte aspecte care, coroborate, conduc la concluziile vinovăției acestuia.
În locuința sa s-au găsit acte aparținând victimelor, fiind nefiresc să susțină că i-au fost puse de polițist sau procuror, atâta timp cât martorul T. și inculpatul N.Ș. susțin ci i le-au dat, a circulat cu autoturismul victimelor, autoturism pe care a încercat să-l înmatriculeze și a folosit telefoanele ce le aparțineau.
Este împotriva realității faptelor susținerea inculpatului S.B. că a fost amenințat de coinculpatul N.Ș. să comită faptele, apoi să circule cu mașina și să folosească telefoanele, explicațiile sale cu privire la aceste ultime aspecte fiind contradictorii și neverosimile.
În consecință, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate, iar pedeapsa detenției pe viață corespunzătoare gravității deosebite a faptelor săvârșite și persoana inculpatului.
Împreună cu inculpatul N.Ș. a ucis trei persoane, printre care și un copil de 8 ani, îngropat de viu, dând astfel dovadă de o cruzime neobișnuită, nu a înțeles nici un moment gravitatea faptelor comise, a încercat să împiedice, prin orice mijloace, aflarea adevărului.
După uciderea victimelor cu ferocitate, inculpații le-au îngropat, încercând să explice dispariția acestora prin faptul că au plecat din țară.
Aceste aspecte demonstrează periculozitatea deosebită a persoanei inculpatului S.B., cât și a inculpatului N.Ș. și justifică, pe deplin, pedeapsa detențiune pe viață.
Examinând cauza și prin prisma motivelor de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, se constată că decizia este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, urmând a fi respinse conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce arestarea preventivă a inculpatului N.Ș. de la 15 decembrie 2004 la 24 noiembrie 2009 și a inculpatului S.B. de la 16 noiembrie 2004 la 24 noiembrie 2009.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.B. și N.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 5/MP din 24 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, perioada arestării preventive de la 15 decembrie 2004 la 24 noiembrie 2009 pentru inculpatul N.Ș. și de la 16 decembrie 2004 la 24 noiembrie 2009 pentru inculpatul S.B.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de 575 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 noiembrie 2009.