Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3552 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 17/ CA din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a fost casată sentința recurată și, în fond, a fost respinsă acțiunea reclamantei SC A.L.P. SA Pașcani ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că prin sentința nr. 17/ CA din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Iași a fost admisă acțiunea reclamantei SC A.L.P. SA Pașcani în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în sensul că instanța a constatat starea de calamitate naturală în agricultură pentru culturile de cartof și sfeclă de zahăr, însămânțate în primăvara anului 2007 de către reclamantă și a obligat Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să plătească reclamantei suma de 435.446,8 lei cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.A.D.R.J. Iași și a C.L. numită prin Ordinul Prefectului Iași, respingând acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu acestea.
Sesizată cu recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în prezent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, instanța de control judiciar a constatat că dispozițiile legale (Cap. II din Legea nr. 381/2002) privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, dispun că, în temeiul documentațiilor înainte de direcțiile județene, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale constată starea de calamitate și sesizează G.R. care, în funcție de natura calamităților și mărimea zonelor afectate, poate declara starea de calamitate naturală prin hotărâre.
Or, instanța de control judiciar a constatat că prin H.G. nr. 636/2007, modificată și completată prin H.G. nr. 1202/2007, a fost declarată stare de calamitate naturală în agricultură, în zonele între care se află și județul Iași, pentru culturile de grâu, secară, triticale, orz, orzoaică, rapiță, porumb boabe și floarea soarelui, însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007, care au fost afectate de secetă, iar instanța de fond s-a substituit autorităților executive competente legal și a constatat ea însăși starea de calamitate naturală în agricultură în județul Iași, inclusiv la culturile de cartof și sfeclă de zahăr, culturi care nu se regăsesc în Hotărârile de Guvern indicate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare reclamanta SC A.L.P. SA Pașcani întemeiată pe dispozițiile at.317 și art. 318 C. proc. civ., susținând în esență, că instanța de recurs a încălcat regulile de procedură, pentru că nu au fost citate toate părțile de la fond, precum și faptul că nu a fost analizat un motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., încălcarea regulilor de competență, care ar fi dus la casarea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente.
Pornind de la această eroare, susține contestatoarea, instanța de recurs a dat o dezlegare greșită pricinii și a considerat că fără temei legal, prima instanță a constatat calamitatea și a dispus obligarea pârâtei-recurente la plata sumelor de bani.
Intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Contestația în anulare formulată este nefondată și urmează a fi respinsă, potrivit următoarelor considerente.
Art. 317 alin. (1) C. proc. civ., instituie două cazuri când hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare și anume: pct. 1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și pct. 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Verificând, sub acest aspect, hotărârea instanței de recurs, se constată că motivele de recurs invocate nu se regăsesc în nici unul din cele două cazuri reglementate în alin. (1) al art. 317 C. proc. civ., procedura cu părțile din proces fiind legal îndeplinită pentru termenul de soluționare a recursului, iar cu privire la competența materială a Curții de Apel de a soluționa cauza nu a fost formulat motiv de recurs.
Invocarea art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în formularea recursului de către pârât a fost explicată prin faptul că instanța de fond și-ar fi depășit atribuțiile legale, în sensul că s-a substituit în atribuțiile autorităților administrative care, potrivit Legii nr. 381/2002, sunt competente să constate și să declare starea de calamitate în agricultură și anume ministerul de specialitate și G.R.
Cât privește susținerea că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, motiv de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., se constată că nici acesta nu este întemeiat.
Practica instanțelor este constantă în sensul că textul de lege se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi prin care se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor aspecte nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
Legea nu a urmărit, ca prin contestația în anulare, să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt, așa cum încearcă contestatoarea să solicite prin motivele invocate.
Greșita aplicare a probelor sau aplicarea greșită a legii, astfel cum susține contestatoarea, constituie motiv de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, nu și în contestația în anulare.
Pentru aceste considerente, contestația în anulare formulată va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC A.L.P. SA Pașcani împotriva deciziei nr. 3552 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.