Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 1867 din 5 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.L., în contradictoriu cu pârâtul C.S.M.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea adreselor nr. 2720/1154/2008 din data de 3 octombrie 2008, nr. 27720/1154 din 17 octombrie 2008 emise de C.S.M., precum și recunoașterea dreptului său constituțional de a fi numit în funcția de „procuror execuție”, fără concurs, pe un post vacant în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele și Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul nu i-a soluționat cererea în sensul încadrării în funcția de „procuror de execuție”.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C.S.M. a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 12 – art. 14 și art. 33 alin. (5), (7), (8) și (10) din Legea nr. 303/2004.
Prima instanță a reținut că, deși reclamantul a solicitat anularea celor două adrese ale C.S.M., acesta nu a precizat dispozițiile pretins nelegale și nici nu a indicat motivele de nelegalitate sau de netemeinicie care afectează aceste acte, precum și temeiul juridic aflat la baza solicitării de anulare.
A mai constatat instanța de fond că, prin adresele emise de pârât nu sunt lezate drepturile și interesele legitime ale reclamantului, în ceea ce privește numirea fără concurs în funcția de procuror.
Concluzionând, instanța a reținut că pârâtul a comunicat reclamantului modalitatea legală de admitere în magistratură și că adresele emise de acesta sunt legale, fiind emise cu respectarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004, modificată și completată.
2. Recursul declarat de D.L
Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs reclamantul D.L., invocând în drept dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul susține că sentința atacată este nulă, „nefiind încadrată în drept”.
De asemenea, afirmă că au fost ignorate înscrisurile pe care le-a prezentat în probațiune, respectiv comunicate de presă ale C.S.M. și ale Președinției României din care rezultă că în anul 2007 și la data de 22 februarie 2008 au fost primite în magistratură, fără concurs, mai multe persoane.
În fine, recurentul consideră că interpretarea dată de Curtea de apel dispozițiilor cuprinse în art. 33 din Legea nr. 303/2004 contravine Constituției, respectiv art. 41 alin. (1), art. 94 alin. (4) lit. c) și art. 134 pct. 1.
3. Apărările formulate de C.S.M.
Prin întâmpinarea înregistrată, la data de 26 noiembrie 2009, intimatul C.S.M. a invocat excepția de tardivitate a recursului, susținând că recurentul a depășit termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul căii de atac exercitate, intimatul a arătat că cererea recurentului de primire în magistratură fără concurs a fost legal soluționată, în contextul în care, la data formulării, această modalitate de accedere în profesie nu mai exista.
Ca atare, intimatul a cerut respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de tardivitate a recursului invocată de intimat, Înalta Curte o va respinge, reținând că recurentului i s-a comunicat sentința fondului, la data de 18 iunie 2009 (ștampila poștei pe dovada de comunicare de la dosarul Curții de Apel București), iar recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel București, la data de 30 iunie 2009, așadar în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Analizând sentința atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor de fond cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant D.L. este licențiat în drept, fiind absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității E., promoția 2007.
La data de 11 septembrie 2008 s-a adresat intimatului-pârât cu o cerere de primire în magistratură, fără concurs, solicitând să fie numit în funcția de „procuror de execuție”, la parchete din raza Curții de Apel Ploiești.
Această cerere a fost soluționată prin actul nr. 27720/1154/DRUO din 3 octombrie 2008, prin care i s-a comunicat, în esență, că singura cale de a dobândi calitatea de magistrat o reprezintă concursul, potrivit reglementărilor cuprinse în art. 14 și 33 din Legea nr. 303/2004.
Contestația administrativă formulată de recurent, la data de 8 octombrie 2008, a fost respinsă cu aceeași motivare, răspunsul fiindu-i comunicat recurentului la data de 14 noiembrie 2008 (data poștei).
În recurs au fost reiterate motivele cererii de chemare în judecată, recurentul pretinzând că i se îngrădește dreptul la muncă [art. 41 alin. (1) din Constituție], C.S.M. încălcându-și atribuțiile constituționale (prevăzute în art. 134 pct. 1)] prin aceea că i se refuză nelegal accesul în magistratură fără concurs.
Toate criticile aduse de recurent sentinței Curții de apel sunt lipsite de suport, câtă vreme dispozițiile art. 12 și 33 din Legea nr. 303/2004 prevăd că accesul în magistratură se realizează prin concurs.
La data formulării cererii sale de primire în magistratură, 11 septembrie 2008, dispozițiile legale care reglementau posibilitatea admiterii în magistratură fără concurs erau abrogate.
Alin. (5) – alin. (10) ale art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în discuție, au fost abrogate prin art. VI din O.G. nr. 100/2007 de la data de 1 iunie 2008.
Această evoluție normativă explică numirile în magistratură, fără concurs, din anul 2007 și începutul anului 2008 la care face referire recurentul în motivele de recurs.
Pe de altă parte, chiar și sub imperiul vechii reglementări care instituia posibilitatea de a accede în profesia de magistrat fără concurs, cererea recurentului ar fi primit aceeași rezolvare, câtă vreme el nu îndeplinea, între altele, condiția de vechime (cel puțin 10 ani) prevăzută de actul normativ.
2. Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II. 1, reținând că dobândirea calității de magistrat se realizează potrivit legii organice indicate numai prin concurs, situație în care refuzul exprimat de intimatul C.S.M. nu reprezintă o îngrădire a dreptului constituțional la muncă, în temeiul art. 312 alin. (1) – alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității promovării recursului invocată de intimat.
Respinge recursul declarat de reclamantul D.L. împotriva sentinței civile nr. 1867 din 5 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.