Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 960/2011

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.

Asupra recursului de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 februarie 2010, reclamanta B.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea acesteia la plata sumei de 79.884 lei, cu titlu de compensații bănești, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2003 modificată și completată, sumă acordată în baza Hotărârii nr. 490 din 29 ianuarie 2008 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 Botoșani, actualizată la data plății efective, în raport cu rata inflației.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, este moștenitoarea legală a defuncților O.C. și P. și, în această calitate, beneficiază de prevederile Legii nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare, privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile avute în proprietate de părinții săi, situate în localitatea Tărnăuaca - U.R.S.S.

În urma acestei cereri și pe baza documentației complete, Comisia Județeană Botoșani pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis Hotărârea nr. 490, prin care, în baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, modificată, a aprobat în parte, cererea reclamantei cu nr. 438 din 11 decembrie 2003, în sensul acordării de despăgubiri doar pentru o casă cu anexe gospodărești și 4,30 ha, teren arabil cu recoltele aferente, conform extrasului nr. 632 din 20 martie 2007 eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Botoșani și a dispus acordarea sumei de 79.884 lei cu titlu de compensații bănești, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2003, modificată și completată.

A mai precizat reclamanta că a demarat procedura prealabilă, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care pârâta nu a formulat nici un răspuns.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 105 din 24 aprilie 2010 a admis acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect „pretenții", formulată de reclamanta B.O., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților București - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și a obligat pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților București - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, să plătească reclamantei B.O. suma de 79.884 lei, acordată cu titlu de compensații bănești prin Hotărârea nr. 490 din 29 ianuarie 2008 a Comisiei Județene Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 490 din 29 ianuarie 2008 a Comisiei Județene Botoșani de aplicare a Legii nr. 290/2003 a fost aprobată în parte cererea petentei B.O. prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru bunurile avute în proprietate de părinții săi O.C. și P., stabilindu-se în favoarea acesteia o compensație bănească de 79.884,00 lei.

Totodată, Curtea a constatat că petenta a făcut mai multe demersuri pentru a intra în posesia sumei stabilită cu titlu de despăgubiri, însă prin adresa nr. 6521 din 26 octombrie 2009, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților i-a comunicat faptul că dosarul său este incomplet, solicitându-i mai multe înscrisuri pentru a face dovada refugiului și a dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care s-au solicitat despăgubirile.

Prima instanță a apreciat că solicitările pârâtei de a mai face încă o dată dovada dreptului de proprietate și a refugiului autorilor săi nu se justifică, având în vedere prevederile art. 18 din H.G. nr. 1120/2006 și în condițiile în care petenta are deja o hotărâre prin care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri și prin care i s-a stabilit și suma ce urmează a-i fi achitată cu acest titlu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentului-pârât la plata unei sume de bani cuvenită intimatului-reclamant cu titlu de compensații bănești, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2003 modificată și completată, sumă acordată în baza Hotărârii nr. 490 din 29 ianuarie 2008 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 Botoșani.

Ca atare, este vorba despre o acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.

Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului.

Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ. care dispun că necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.

Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative.

In litigiul de față, putem afirma că suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

In consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva sentinței nr. 105 din 24 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrative și fiscal.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.