Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1772 din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.P. împotriva rezoluției din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 59/P/2010.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 15 februarie 2007 S.P. (comisar de poliție, în rezervă) s-a adresat Curții de Apel Constanța cu o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu I.P.J. Constanța solicitând să se constate:
- neregularitățile comise cu ocazia concursurilor de ocupare a funcției șef serviciu criminalistic din anul 2000 și 2002;
- neacordarea sporului de 50 % din salariul de bază, prevăzut în Ordinul M.A.I. nr. 132/2004, pentru persoanele care efectuează cercetarea la fața locului;
- nerezolvarea sesizării adresate în anul 2006 conducerii Ministerului Administrației și Internelor, trimisă spre soluționare la I.P.J. Constanța.
Prin sentința penală nr. 46/ P din 15 mai 2007, Curtea de Apel Constanța a trimis plângerea petentului S.P. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.
Prin rezoluția nr. 6195/P/2007 din 31 martie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a confirmat, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., propunerea de a nu se începe urmărirea penală în cauza sesizată de S.P. cu motivarea că aspectele sesizate nu se confirmă.
Plângerea formulată de petentul S.P. împotriva acestei soluții a fost respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța prin rezoluția nr. 1319/II/2/2008 din 24 octombrie 2008.
La data de 20 noiembrie 2008 petentul s-a adresat Judecătoriei Constanța cu plângere împotriva rezoluției procurorului, conform art. 2781 C. proc. pen., nemulțumit de soluția dispusă în cauză.
Prin sentința penală nr. 139 din 5 februarie 2009, Judecătoria Constanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere calitatea intimatului J.T., aceea de chestor de poliție la momentul pretinselor fapte.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța nu era competent să soluționeze plângerea, întrucât unul dintre făptuitori avea gradul de chestor iar în conformitate cu prevederile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 29 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., competența revenea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința penală nr. 1738 din 27 octombrie 2009 (dosar nr. 25943/212/2008), a admis plângerea petentului S.P., a desființat rezoluțiile atacate și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin rezoluția din 19 aprilie 2010, dată în dosarul nr. 59/P/2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., față de numiții C.I., fost șef al I.P.J. Constanța, general de brigadă (în prezent decedat), J.T., fost șef al I.P.J. Constanța, chestor de poliție, B.V., fost adjunct al șefului I.P.J. Constanța, comisar de poliție, constatând că fapta nu există.
Pentru a adopta această soluție procurorul a reținut următoarele:
- concursurile organizate la nivelul I.P.J. Constanța pentru ocuparea funcției de șef serviciu criminalistic s-au desfășurat în conformitate cu Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului la încadrarea și promovarea în funcție - anexată la ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S /760 din 01 iunie 1998;
- S.P. nu a depus contestație la vreunul din concursurile la care a participat, în termenul prevăzut de Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru promovarea în anumite funcții a ofițerilor;
- de sporul de 50% aplicat la salariul de bază a beneficiat S.P. pe baza pontajelor întocmite (în cel puțin un caz) de chiar persoana vătămată;
- la raportul din 15 februarie 2007 adresat I.G.P.R., S.P. a declarat că a primit răspuns cu adresa nr. 154.745 din 26 martie 2007, iar la memoriul adresat I.G.P.R. – D.M.R.U. a primit răspunsul prin adresa I.P.J. Constanța nr. 57185 din 20 martie 2007.
Plângerea formulată de petentul S.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca nefondată, de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția nr. 4415/2107/II-2/2010.
Cu privire la plângerea adresată de petent Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. (în motivarea căreia a arătat că nu a fost audiat de procuror pentru a aduce lămuriri suplimentare, nu au fost audiați colegi de-ai săi din cadrul I.P.J. Constanța și cadrele care au făcut parte din comisiile de concurs și că în mod greșit a reținut procurorul că a beneficiat de sporul de 50 % și că nu a depus contestații la rezultatele concursurilor, acestea aflându-se la dosarul cauzei), prima instanță a constatat că aceasta este nefondată.
S-a reținut că, în speță, procurorul a evaluat în mod judicios conținutul actelor premergătoare efectuate, dispunând o soluție legală și temeinică, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva intimaților J.T., chestor în rezervă și B.V. comisar șef în rezervă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (intimatul C.I. este decedat, potrivit actelor din dosar), pentru existența acestei infracțiuni fiind necesar a se dovedi omisiunea îndeplinirii unui act ori îndeplinirea în mod defectuos, cu știință, a atribuțiilor de serviciu, în exercițiul funcției deținute, având ca urmare cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale persoanelor.
S-a constatat că în cauză, petentul a arătat că a participat în anii 2000 și 2002, la două concursuri pentru ocuparea funcției de șef serviciu criminalistică din cadrul I.P.J. Constanța, concursuri care au fost câștigate de alți concurenți, care ar fi fost „favorizați” de către intimați.
Din actele dosarului a rezultat că, într-adevăr, petentul S.P. a participat la concursurile organizate la 11 septembrie 2000 și 22 ianuarie 2002 pentru ocuparea funcției de șef al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanța, iar potrivit procesului-verbal din 1 septembrie 2000 candidatul R.C. a obținut nota finală 09,00 iar petentul, S.P., nota 08,76; conform procesului-verbal din 5 februarie 2002, candidatul I.G. a obținut media 8.98, iar petentul S.P. media 8.95. Așadar la primul concurs niciunul dintre intimați nu a făcut parte din comisia de examinare, iar la cel de-al doilea concurs a făcut parte numai intimatul B.V., prim adjunct al șefului inspectoratului, care a fost președintele comisiei.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 9 alin. (9) și (10) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului la încadrarea și promovarea în anumite funcții a ofițerilor (anexa nr. 7 la Ordinul ministrului de interne nr. S/ 760 din 01 iunie 1998) în termen de 72 de ore de la afișarea tabelelor cu rezultatele obținute se pot face contestații care se soluționează în 5 zile de o comisie numită de comandantul care a organizat examenul sau concursul.
Potrivit adresei nr. 58813 din 30 iulie 2007, I.P.J. Constanța – Serviciul Management Resurse Umane, petentul nu a depus contestație la rezultatele concursurilor din 2000 și 2002. Contrar celor susținute în plângerea adresată instanței, în declarația dată în 24 iulie 2007 petentul S.P. a recunoscut că nu a depus contestație după afișarea rezultatelor concursului din anul 2000 la sediul I.P.J. Constanța, adresându-se în scris ministrului de interne după câteva zile de la terminarea concursului și arătând că nu a primit niciun răspuns.
În ceea ce privește concursul organizat în anul 2002, deși prin adresa nr. 58813 din 30 iulie 2007, I.P.J. Constanța a comunicat că petentul nu a depus contestație, din dosarul 25943/212/2008, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și la fila 18 din prezentul dosar se află copia adresei nr. 35.819 din 23 mai 2002 semnată de șeful Serviciului Management Resurse Umane prin care i se comunică petentului că în urma contestației depuse privind reverificarea lucrării scrise, administrate pentru promovarea în funcția de șef birou criminalistic, nu au fost comunicate diferențe la acordarea notelor fiind apreciat cu un punctaj plus de 0,11 zecimi, care nu influențează media stabilită anterior.
S-a concluzionat că petentul nu a arătat în ce a constat, în concret, pretinsa activitate infracțională desfășurată cu ocazia organizării și desfășurării celor două concursuri de către lucrătorii de poliție reclamați, arătând numai că activitatea profesională pe care acesta a desfășurat-o îl îndreptățea să ocupe postul de șef serviciu criminalistic în comparație cu contracandidații săi, făcând referiri generale și necontrolabile la o pretinsă „favorizare” a acestora de către intimați.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că cele două concursuri au fost organizate de I.P.J. Constanța în baza Legii nr. 12/1992, H.G. nr. 307/1992, H.G. nr. 159 și a Ordinului M.I. nr. S/ 760 din 01 iunie 1998), cu respectarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului la încadrarea și promovarea în anumite funcții a ofițerilor prevăzută în anexa nr. 7 la acest ordin, nefiind pusă în evidență existența unor indicii privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către lucrătorii de poliție reclamați de petent.
În ceea ce privește sporul de până la 50 % din salariul de bază, prevăzut de Ordinul nr. 132/2004 al M.A.I., Anexa nr. 10A, lit. b) pct. 2 pentru membrii echipelor de cercetare la fața locului care lucrează în condiții cu riscuri de contagiune determinate de produsele biologice examinate (exhumarea cadavrelor), din adresa nr. 20471 din 22 august 2007 emisă de I.P.J. Constanța - Serviciul Financiar – Contabilitate și din înscrisurile atașate (procese-verbale, dispoziția șefului inspectoratului nr. 43819/2005, state de plată, tabelul de pontaj din 1 septembrie 2004, a rezultat că petentul a beneficiat de acest spor, potrivit adresei nr. 58804 din 21 august 2007 a I.P.J. Constanța - Serviciului Management Resurse Umane sporul de până la 50 % din salariul de bază acordându-se pe baza pontajului lunar întocmit de șeful formațiunii, în raport cu timpul efectiv în care membrii echipelor au participat la cercetare la fața locului.
În plângerea adresată instanței, petentul s-a limitat să susțină că nu a beneficiat de sporul prevăzut de Ordinul nr. 132/204 al M.A.I., anexa nr. 10A, lit. b) pct. 2, fără să combată în niciun mod documentația aflată la dosar (care dovedește contrariul) și fără să aducă argumente în sprijinul acuzației sale de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu de către intimați.
Așa fiind, s-a concluzionat că procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penale a constatat în mod corect incidența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât actele premergătoare efectuate în cauză nu au pus în evidența unor date, indicii, dovezi că persoanele reclamate de petent au comis acte cărora să le poată fi conferită semnificația juridică a unor infracțiuni în legătură cu serviciul.
Cât privește critica petentului referitoare la neascultarea sa și a altor persoane de către procuror, instanța a reținut că în faza actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente pentru a obține date și indicii concrete pe baza cărora să se poată dispună începerea ori neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele sesizate, în cauză fiind efectuate numeroase acte premergătoare (constând în documentația referitoare la organizarea și desfășurarea concursurilor din anii 2000 și 2002, relații de la Serviciul Management și Resurse Umane, Criminalistic, Financiar-Contabilitate din cadrul I.P.J. Constanța cu privire la modul de aplicare a Ordinului M.A.I. nr. 132/2004, procese-verbale, tabele de pontaj, ștate de plată privind plata sporului de până la 50 % din salariul de bază, alte înscrisuri) în această fază, situată în afara procesului penal, neputând fi administrate mijloace de probă, ci efectuându-se numai verificări cu privire la pretinsele fapte penale sesizate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, invocând, în esență, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs că exercitarea dreptului de petiționare este gratuită, că au fost încălcate normele deontologice și regulile stricte ale M.A.I., au fost comise abuzuri, nu au fost cercetate aspectele reclamate și nu au fost audiați martorii care puteau lămuri chestiunile reclamate, petentul apreciind că în speță sunt incidente dispozițiile art. 52 din Constituție.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă a unei condiții pozitive, a existenței de date referitoare la comiterea unei infracțiuni și a unei condiții negative, a inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 10 C. proc. pen., cu distincțiile prevăzute de norma indicată.
În cauza supusă analizei procurorul, cu respectarea dispozițiilor art. 224 C. proc. pen., a dispus efectuarea, în etapa actelor premergătoare, a verificărilor apreciate ca fiind utile cauzei și, motivat, a concluzionat asupra incidenței cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispunând soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați.
Din verificarea actelor dosarului se constată că soluția de netrimitere în judecată dispusă de către procuror, precum și menținerea acesteia de către prima instanță, sunt legale și temeinice.
Astfel, se reține că intimații s-au limitat la exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu cu care au fost investiți, nemulțumirea pur subiectivă și nedovedită a petentului cu privire la derularea carierei sale aflându-se la originea conferirii de conotații penale unor activități legal desfășurate care, chiar dacă au nemulțumit partea, nu au determinat o vătămare, în sensul legii penale.
Așa fiind, se constată că faptele reclamate nu existau în materialitatea lor, constituind expresia normală a exercitării funcțiilor deținute de intimați astfel că, în mod obiectiv, nu exista un temei pentru angajarea răspunderii penale a acesteia.
Totodată, se apreciază, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, că petentul nu a probat în ce constă pretinsa activitate infracțională desfășurată de intimați cu ocazia derulării concursurilor din anii 2000 și 2002, la care petentul a participat, dar nu le-a promovat, concursurile fiind organizate și desfășurate potrivit metodologiei legale, nerezultând indicii de comitere a unor fapte din sfera ilicitului penal; de asemenea, se constată că petentul a beneficiat de sporul din salariul de bază pretins neprimit.
Așa fiind, se reține că susținerile petentului rămân la stadiul de simple aserțiuni nedovedite, inapte a fundamenta angajarea răspunderii penale a intimaților pentru actele legal desfășurate în exercițiul funcției.
Față de aspectele anterior relevate, se reține că prima instanță, dând o evaluare proprie, justă actelor dosarului, plângerii petentului și rezoluției criticate a pronunțat o hotărâre legală, temeinică și riguros motivată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Aspectele relevate de către recurentul petent privind pretinsele neregularități comise de intimați în exercițiul funcției sunt nefondate, deoarece, după cum s-a arătat și anterior, actele premergătoare nu au demonstrat existența unor indicii de comitere a unor fapte din sfera ilicitului penal.
Se reține, totodată, că atât procurorul, cât și instanța, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată, au avut în vedere aspectele invocate de către parte, instanța analizând rezoluția procurorului în limitele dispozițiilor art. 2781 alin. (1) și (7) C. proc. pen.
Critica privind neaudierea martorilor a căror declarații, în opina petentului, ar fi fost utile cauzei nu poate fi primită, deoarece în procedura specială reglementată de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., instanța nu are posibilitatea de a administra alte probe, în afara probei cu înscrisuri, potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. De asemenea, prevederile art. 224 C. proc. pen., nu instituie, în sarcina procurorului, obligația de a efectua în etapa actelor premergătoare, verificările apreciate ca utile de parte, ci pe cele apte a fundamenta soluția dispusă, ceea ce, în speță, s-a realizat.
Se reține, totodată, că aprecierile petentului relative la caracterul gratuit al dreptului de petiționare nu pot fi avute în vedere, deoarece în speță petentul s-a adresat cu o cerere instanței, astfel încât, cererea fiind respinsă, în mod întemeiat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.P. împotriva sentinței nr. 1772 din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5227/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2011.