Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 708 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Încheierea nr. 792 din 5 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. A fost obligată recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că prin Încheierea nr. 792 din 5 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. prin reprezentant A.I., prin care s-a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3019/2/2009 al Curții de Apel București.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petentă, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
Prima instanță a constatat că la 30 octombrie 2009 cauza a cărei strămutare s-a solicitat a fost soluționată (prin decizia Curții de Apel București nr. 310 din 30 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3019/2/2009), cererea de strămutare fiind astfel apreciată ca inadmisibilă.
Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 C. proc. pen. prima instanță a apreciat că aceasta este inadmisibilă, dispozițiile criticate neavând legătură cu soluționarea cauzei.
Împotriva acestei dispoziții, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în termen legal, a declarat recurs petenta.
Analizând recursul s-a constatat că acesta este nefondat, în mod întemeiat prima instanță respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale; instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de strămutare, astfel că judecarea cauzei urma a se desfășura potrivit procedurii reglementată de dispozițiile art. 55 C. proc. pen., art. 59 C. proc. pen., și art. 60 C. proc. pen., procedura de informare prevăzută de art. 57 C. proc. pen, criticat de petentă sub aspectul constituționalității, neavând legătură cu normele care reglementează judecarea unei cereri având obiectul anterior precizat, ci privea o procedură prealabilă judecății, așadar în mod întemeiat prima instanță a apreciat că excepția invocată nu are legătură cu judecarea cauzei, excepția neîndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia, iar cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind respinsă.
Prima instanță a realizat verificările prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 constatând inadmisibilitatea excepției invocate de către petentă, nepronunțându-se asupra fondului acesteia spre a se putea susține că a încălcat atribuțiile instanței de contencios constituțional, fiind analizată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate invocată.
Împotriva acestei decizii petenta a formulat cerere de revizuire.
Prin concluziile înaintate instanței la 29 aprilie 2011 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă deoarece a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, iar motivele invocate nu se regăsesc între cele prevăzute de lege.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluționare fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanțial, formulându-se o soluție de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Această concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor 394 alin (2) și alin. (3) C. proc. pen. care reprezintă reglementarea a două condiții în care pot fi invocate cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.
Astfel, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare” iar prin art. 394 alin (3) C. proc. pen. se prevede că motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) C. proc. pen. constituie cazuri de revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”.
Rezultă, așadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situațiile în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
Totodată, se constată că exercitarea acestei forme de control judiciar este inadmisibilă în situația în care are ca obiect hotărâri ce nu conțin o rezolvare a fondului raportului juridic dedus judecății și in afara motivelor expres indicate de lege.
În cauza de față revizuenta a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțată în recurs, calea de atac privind verificarea legalității și temeiniciei unei încheieri, în ceea ce privește soluția dispusă cu privire la o cerere de sesizare a Curții Constituționale.
Așa fiind, se constată că cererea de revizuire nu are ca obiect o hotărâre prin care a fost soluționat fondul raportului juridic de drept substanțial, motivele invocate în susținerea cererii privind nerespectarea normelor interne și internaționale și redactarea hotărârilor într-un interval de timp îndelungat.
Pentru considerentele ce preced, se constată că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 393 și urm. C. proc. pen., astfel că va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Obligă revizuenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 708 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8532/1/2010.
Obligă revizuenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2011.