Asupra recursului de față,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1134 din 29 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.D.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul T.D.I. a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciare în temeiul dispozițiilor art. 1602 C. proc. pen. S-a motivat că urmărirea penală se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate, mai ales că este bolnav, are numai un plămân, ceea ce îl pune în dificultate de a suporta condițiile din penitenciar. S-a mai menționat că, în această cauză, sunt 2 frați T. arestați, ceea ce constituie o evidentă exagerare, și că acuzațiile aduse inculpatului T.D.I. sunt neclare. În final, au prezentat și argumente ce țin de datele personale favorabile ale inculpatului, cu privire la situația sa medicală.
Prima instanță, în baza lucrărilor din dosar, a constatat că arestarea inculpatului T.D.I. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din data de 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (definitivă prin respingerea recursului inculpatului T.D.I. conform încheierii nr. 143 din 31 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători); prin încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (definitivă prin respingerea recursului inculpatului T.D.I. conform încheierii nr. 154 din 21 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători), a fost prelungită starea de arest a inculpatului T.D.I. pentru încă 30 de zile.
Conform actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, inculpatul T.D.I. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut că, în intervalul mai 2010 - martie 2011, în calitate de asociat la SC C.C.S. SRL Constanța, inculpatul T.D.I. a săvârșit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, mai multe acte materiale specifice infracțiunii de complicitate la luare de mită, infracțiune, la rândul său, săvârșită de mai mulți lucrători vamali din cadrul P.V.C. Sud Agigea, precum și mai multe acte materiale specifice infracțiunii de complicitate la dare de mită.
În concret, inculpatul T.D.I., la cererea unor lucrători vamali din cadrul structurii antemenționate, printre care O.C.C., M.A., R.V. ș.a., a pretins și primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulți intermediari vamali (A.E.H., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.), sume de bani ce au fost ulterior împărțite cu lucrătorii vamali, precum și cu conducerea grupului infracțional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicați să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conțineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur și simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să își exercite atribuțiile de serviciu și să proceseze containerele respective, permițând accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, la data de 25 mai 2010, inculpatul T.D.I. i-a propus inculpatului O.C.C. o sumă de bani neprecizată pentru a-l ajuta pe un prieten al său să-și realizeze operațiunile vamale de la B.V. Constanța Sud Agigea, de o manieră preferențială și mult mai rapidă decât în mod normal (25 mai 2010, orele 1428:42).
La data de 24 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. să plătească o sumă de bani neprecizată, cuantificată prin expresia „cu ce trebuie”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, în scopul ca aceștia să permită intrarea în țară a două containere cu mărfuri importate (24 august 2010, orele 1530:l6).
La data de 27 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.M., reprezentant al SC M. SRL, să plătească o sumă de bani, definită codat ca „3 saci de orez”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul ca aceștia să-i proceseze mărfurile prezentate în vamă, aparținând unor clienți ai societății pe care o reprezintă. Inculpatul T.D.I. a recunoscut că a primit deja „2 saci de orez? de la inculpatul C.M. și că acesta urma să mai dea „un sac de orez” (27 august 2010, orele 1228:27și 1234:09).
La data de 31 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului A.N.A.R.B.M. o sumă de bani neprecizată, definită generic ca „ceea ce trebuie”, în scopul de a fi dată ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru ca aceștia să își exercite atribuțiile de serviciu și să proceseze un container conținând mărfuri diverse (pulovere, încălțăminte etc.) (31 august 2010, orele 164:07, 1649:44, 1830:54).
La data de 02 septembrie 2010, orele 1722:23 inculpatul M.A. lucrător vamal, i-a solicitat inculpatului T.D.I. ca unul din importatorii sau intermediarii vamali, neidentificat, descris codat sub denumirea de „inginerul chelios”, să plătească cu titlu de mită suma de 3. 000 dolari S.U.A., pentru a se permite intrarea în țară a unei cantități de 30 de baxuri cu pixuri. Ulterior, problema a fost discutată de inculpatul T.D.I. cu intermediarul vamal A.N.A.R.B.M. (02 septembrie 2010, orele 1725:57). În final, inculpatul T.D.I. i-a pretins intermediarului vamal A.N.A.R.B.M. suma de 2. 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal M.A., în scopul ca acesta să permită introducerea în țară a respectivei cantități de pixuri (03 septembrie 2010, ora 0922:37).
La aceeași dată, 02 septembrie 2010, după ce a fost informat de inculpatul P.L., angajatul său, că inculpatul C.M. intenționează să introducă în țară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea containerului în interiorul căruia au fost disimulate, inculpatul T.D.I. a precizat că valoarea mitei ce trebuie oferită vameșilor de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a containerului este de „o mie și ceva” de dolari S.U.A. sau Euro (02 septembrie 2010, ora 1130:54).
La data de 03 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. suma de 2. 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, ca recompensă pentru efectuarea în ziua anterioară a unei operațiuni vamale pentru un client al acestuia (03 septembrie 2010, ora 0922:37).
La data de 30 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a întrebat pe inculpatul M.A., lucrător vamal la V.C. Sud Agigea, care este suma ce trebuie dată ca mită lucrătorilor vamali pentru a permite intrarea în țară a unui container cu ață; inculpatul M.A. i-a precizat suma de 5.500 dolari S.U.A.
La data de 04 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului D.M. suma de 2. 500 dolari S.U.A. pentru ca lucrătorii vamali să permită introducerea în țară a unui container ce conținea, printre altele, ochelari și genți contrafăcute, purtând ilegal marca B. (04 octombrie 2010, orele 1705:39 și următoarele).
La data de 05 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins inițial suma de 1. 500 dolari S.U.A., iar ulterior 2.500 dolari S.U.A. de la numitul A., pentru a se permite de către lucrătorii vamali introducerea în țară a unui container cu mărfuri ilicite (05 octombrie 2010, orele 1621:51 și următoarea).
La data de 06 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului E.H.A. o sumă de bani definită codificat ca „9 cu 11”, ca mită pentru lucrătorii vamali pentru introducerea în țară a unui transport cu baterii de duș (06 octombrie 2010, orele 1445:17).
La data de 08 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului P.L. să-i aducă, de urgență, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali, ca mită, pentru procesarea unor containere (08 octombrie 2010, orele 1053:36 și 1349:43).
Tot, la data de 08 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului M.A., prin intermediul inculpatului P.L., angajat al SC C.C.S. SRL, o sumă de bani neprecizată, numită codificat „medicamente”, cerându-i concomitent să permită intrarea in țară a două containere aparținând firmei G., în condițiile în care unul din containere conținea 25 % mărfuri ilicite, iar cel de-al doilea container conținea 98 % produse ilicite (08 octombrie 2010, orele 1421:27 și 08. 10. 2010, orele 1511:36).
La data de 12 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins suma de 6. 000 dolari S.U.A. de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în țară a cantității de 100 baxuri de țigări, mărcile V. și M., disimulate în mai multe containere conținând prosoape (12 octombrie 2010, orele 1656:26 și următoarele 5 convorbiri).
La data de 13 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins aceeași sumă de bani ca în cazul precedent (6. 000 dolari S.U.A.) de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în țară a unei cantități (9 cu 16) de genți conținând însemne de marcă contrafăcute (13 octombrie 2010, orele 1120:46).
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul B.S. cu privire la mita ce trebuia percepută de grupul criminal organizat din care amândoi fac parte și ce trebuia împărțită cu lucrătorii vamali, explicându-i că, în cazul unui container ce se găsește deja în V.C. Sud Agigea și conține 10 % din capacitatea totală marfă purtând însemne de marcă contrafăcute, respectiv A. și N., valoarea mitei este de 1. 000 dolari S.U.A. (29 octombrie 2010, orele 1322:31).
La data de 02 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului C.L. (reprezentant al SC U.E. SRL) o sumă de bani neprecizată (definită codat prin expresia „în condiții normale”) pentru introducerea în țară a unor containere conținând mărfuri contrafăcute, purtând mărcile înregistrate: A., F., M., S.Y., W., G., E. (01 noiembrie 2010, orele 10I8:54, 1023:56, 1037:06, 1040:14, 1512:31; 02 noiembrie 2010, orele 1032:26 și 1033:13).
La data de 03 noiembrie 2010 i-a promis inculpatului E.H.A. că va discuta cu inculpatul O.C.C. pentru a se permite intrarea în țară a unui container cu cacao, lucru pe care l-a și făcut ulterior, în condițiile în care banii pe care E.H.A. trebuia să-i dea urmau să fie împărțiți egal între el și vameșii de la B.V. Constanța Sud Agigea (03 noiembrie 2010, orele 1623:30, 1703:22, 1704:57).
La data de 10 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 500 dolari S.U.A. pentru introducerea în țară prin V.C. Sud Agigea a 15 colete cu carcase de telefoane mobile (10 noiembrie 2010, orele 1906:34).
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 1.000 dolari S.U.A. pentru introducerea în țară prin V.C. Sud Agigea a unui container cu mărfuri, conținând, disimulate, 70 de baxuri cu icoane și alte articole religioase ortodoxe, pentru care nu exista autorizarea Patriarhiei Române (12 noiembrie 2010, orele 1342:37).
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit cu O.C., adjunct al Ș.V. Constanța Sud Agigea, detaliile tehnice pentru introducerea în țară a unor containere cu mărfuri, intermediate de inculpatul M.R., containere în care erau disimulate cantități importante de mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcilor H.M., C.K. și B., precum și o cantitate neprecizată de țigări marca V. În total, mărfurile contrafăcute reprezentau 566 de baxuri. Aceleași detalii au fost stabilite imediat ulterior cu inculpatul B.S., inculpatul M.R. și inculpatul C.M. (12 noiembrie 2010, orele 1759:00, 1804:31, 1822:10, 1824:12, 1837:58 și 13 noiembrie 2010, orele 1512:33 și 1554:28).
În final, inculpatul T.D.I. i-a precizat inculpatului B.S. valoarea mitei ce trebuia percepută pentru intrarea în țară a mărfurilor respective, adică 3.000 dolari S.U.A. (13 noiembrie 2010, orele 2050:31 și 15. 11. 2010, orele 0925;07).
La data de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit împreună cu inculpatul O.C., adjunct al Ș.V. Constanța Sud Agigea, inculpatul B.S. și inculpatul M.R., valoarea mitei ce trebuia percepută pentru introducerea în țară a unor mărfuri contrafăcute, după cum urmează: 3.500 dolari S.U.A. pentru lucrătorii vamali și 500 dolari S.U.A. pentru inculpatul T.D.I., pentru 108 baxuri conținând chiloți bărbătești purtând însemnele de marcă contrafăcută D.G., 7.000 dolari S.U.A. pentru jucării contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 2.000 dolari S.U.A. pentru 111 baxuri de ochelari contrafăcuți, 1.500 dolari S.U.A. pentru produse contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 3.000 dolari S.U.A. pentru 30 de baxuri de chiloți (alții decât cei care purtau însemnele mărcii D.G., 4.500 dolari S.U.A. pentru 221 baxuri cu tampoane igienice marca A.D. (15 noiembrie 2010, orele 0839;13, 0846:05, 1019:21, 1024:12, 1028:22, 1030:39, 1103:11, 1114:01, 1121:04, 1159:11, 1251:49, 1316:24, 1354:15, 1433:23, 1435:45, 1438:06, 1506:58, 1510:11, 1532:56, 160I:45, 1603:09, 1606:58, 1622:21, 1628:18, 1647:43, 1648:40).
În cursul serii de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului M.R. 1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru introducerea în țară a unor containere conținând mărfuri contrafăcute, purtând marca K. De asemenea, inculpatul T.D.I. a purtat negocieri în vederea introducerii în țară a 15 baxuri cu jucării contrafăcute purtând mărcile H.M. și P.D. (15 noiembrie 2010, orele 1806:14, 1819;33, 1832:31, 1834;05, 1836;28,1841:53, 1844:22, 1845:22 și 16 noiembrie 2010, orele 1508:13).
La data de 16 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru introducerea in țară a unei cantități neprecizate de perdea și ochelari de vedere, câtă vreme în documentele vamale erau precizate: materiale textile și, respectiv, ochelari de soare (16 noiembrie 2010, orele 1757:06; 1803:57; 1805:14, 1819:04 și 17 noiembrie 2010, orele 1711:18, 1735;39, 1738:40).
La data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. ca, în numele firmei D.G., să dea mită suma de 1. 000 dolari S.U.A., destinați lucrătorului vamal M.A., în scopul ca acesta să își încalce atribuțiile de serviciu și să permită intrarea în țară a 10 baxuri cu ochelari de vedere (17 noiembrie 2010, orele 1711:18, 1735:39 și 1738:40).
La aceeași dată, 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul M.A., lucrător vamal în cadrul Vămii Constanța Sud Agigea plata unei sume neprecizate, cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal, sumă ce urma să fie plătită pentru a nu fi oprite în vamă importurile firmei D. (17 noiembrie 2010, ora 0903:55), cu toate că facturile de import erau necorespunzătoare și prezentate doar în copie.
Tot la data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul O.C. plata de către intermediarul vamal M.R. a unei sume neprecizate, cu titlu de mită, definită codificat prin expresia „doi pari” pentru a permite intrarea în țară a unui container conținând linoleum (17 noiembrie 2010, ora 0945:33).
La data de 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu un lucrător vamal neidentificat plata sumei de 1. 500 dolari S.U.A. pentru a se permite intrarea în țară a unui container cu fasole (18 noiembrie 2010, orele 1221:21).
La aceeași dată, 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat intermediarului vamal M.R. suma de 3. 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru a se permite intrarea în țară a 60 de colete cu parfumuri, 40 de baxuri cu umbrele, 7 baxuri cu cărți de joc și produse marca H.M. contrafăcute (18 noiembrie 2010, orele 1804:11; 1804:42, 1808:14, 2008:37 și 19 noiembrie 2010, ora 0854:27).
La data de 19 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu lucrătorul vamal M.A. plata sumei de 4. 000 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a 78 și, respectiv, 25 de baxuri cu mărfuri (19 noiembrie 2010, orele 1226:33 și 1430:57).
La data de 06 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. suma de 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii de la V.C. Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a unui container cu diverse produse contrafăcute (06 decembrie 2010, orele 1805:31).
La aceeași dată, 06 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.L., în numele lucrătorilor vamali de la V.C. Sud Agigea, o sumă de bani, definită codat ca „două tone pe bucată” pentru a permite intrarea în țară a unui transport de televizoare, fără plata taxelor vamale aferente, cu toate că respectivele televizoare nu purtau înscrisă specificația C.E. (06 decembrie 2010, orele 1810:44 și 1813:16).
Tot, la data de 06 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. introducerea în țară a unor cantități neprecizate de brichete și aparate de epilat pentru femei, contra unei sume de bani neprecizate, ce urma să fie dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali din V.C. Sud Agigea (06 decembrie 2010, orele 2002:38; 07 decembrie 2010, orele 1523:24 și 1727:38 și 09 decembrie 2010, ora 1057:40).
La data de 20 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. plata de către A.N.A.R.B.M. a unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru servicii ce i-au fost făcute acestuia de respectivii lucrători vamali prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu specifice ale acestora (20 decembrie 2010, orele 1147:45).
La data de 22 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1. 100 dolari S.U.A. cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită accesul în țară al unui container conținând îmbrăcăminte (22 decembrie 2010, orele 1126:38).
Referitor la același container cu cel precizat anterior, la aceeași dată, 22 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1. 000 dolari S.U.A. (două palme) în plus față de cerințele anterioare, cu titlu de mită, pentru vameșii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară de mărfuri contrafăcute conținute de containerul respectiv (mărfuri purtând însemnele F. și D.) (22 decembrie 2010, orele 1151:52, 1152:19, 1154:40).
La data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 5.000 dolari S.U.A., sumă negociată în final la 4.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru vameșii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container, conținând 10 baxuri cu artificii și 61 de baxuri cu mărfuri contrafăcute (23 decembrie 2010, orele 1138:26, 1139:10, 1142:25, 1145:05).
Tot, la data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. o sumă de bani, definită prin expresia „12 cu 7 și 16 cu 5”, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui transport de chibrituri (23 decembrie 2010, orele 1445:32, 1628:11, 1637:43).
La data de 28 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A., luând în același timp legătura cu lucrătorii vamali M.A. și I.M., din cadrul Vămii Constanța Sud Agigea, introducerea în țară a unor cantități de ciuperci, pentru care nu exista certificat de captură (28 decembrie 2010, orele 1442:54, 1507:48, 1512;45, 1716:58,1717:03, 1732:56, 1734:03).
La data de 29 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul E.H.A. ca, în cazul importului unui container conținând 4 tone măsline, iar restul ardei, întrucât mita cerută de lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea este prea mare („șaptesprezece jumătate”) e preferabil să introducă aceste mărfuri în țară în regim de tranzit și să definitiveze importul la București, unde mita cerută de vameși este doar de 1.000 dolari S.U.A. (29 decembrie 2010, orele 1725:13, 1725:17).
La data de 30 decembrie 2010, după mai multe discuții cu inculpatul O.C.C., adjunct al șefului Vămii Constanța Sud Agigea, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, suma totală de 2. 000 dolari S.U.A., pentru introducerea în țară a 115 colete cu lame de bărbierit, 30 de colete de ecoplast, cărți de joc, cutii cu bomboane, cârlige de rufe din plastic, cârlige de rufe din bambus, pioneze, scăunele pentru copii, lipici pentru prins șobolani și sardine (29 decembrie 2010, orele 2216:48, 2218:42, 2248;09, 225245; 30 decembrie 2010, orele 1013:14, 1109:09, 1116:49, 1119:44, 1156:50, 1259:41, 1259:44, 1312:07,1312:10, 1338:46).
La data de 06 ianuarie 2011, inculpatul T.D.I. a fost informat de lucrătorul vamal M.A. din cadrul Vămii Constanța Sud Agigea că inculpatul C.M. introduce în țară un container, din care jumătate reprezintă mărfuri nedeclarate, iar 20 de colete reprezintă mărfuri contrafăcute, sugerându-i-se să contacteze importatorul pentru a-i solicita mită pentru că respectivele mărfuri ar putea fi introduse ilicit în țară (06 ianuarie 2011, orele 1245:45).
La data de 18 ianuarie 2011, orele 18:18:47, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 2. 000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container conținând CD-uri contrafăcute (conținând muzică fără plata drepturilor de autor aferente) (18 ianuarie 2011, orele 1818:47, 1826:35, 1827:08, 1827:46, 1835:39; 20 ianuarie 2011, orele 1533:36).
La data de 16 februarie 2011, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului S.I. suma de 5. 700 dolari S.U.A., colectați de la un client neidentificat, pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6 operațiuni de tranzit vamal la B.V. Slobozia, pe care îl conduce (16 februarie 2011, orele 1412:14, 1413:57, 1521:36; 28. 02. 2011, ora 0921:52).
Potrivit dispozițiilor art. art. 23 alin. (10) din Constituția României și de art. 136 alin. (2), art. 1601 și următoarele C. proc. pen., prima instanță a constatat că formularea unei cereri de liberare provizorie este condiționată, așa cum rezultă din chiar denumirea instituției, de luarea prealabilă a măsurii arestării, și nu presupune încetarea sau schimbarea temeiurilor care au impus luarea măsurii arestării, deoarece, în aceste ipoteze, devin incidente alte instituții de drept procesual penal, revocarea arestării sau înlocuirea arestării (art. 139 C. proc. pen.),existând dreptul judecătorului de a acorda sau nu liberarea provizorie.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul T.D.I., prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)], care se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege, după cum rezultă și din decizia pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, asupra recursului în interesul legii, nr. 7 din 9 februarie 2009 (M. Of. nr. 694/15.10.2009), deoarece potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina petentului inculpat T.D.I. nu depășește 15 ani închisoare, sub pragul prevăzut de normele procedurale pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.
S-a argumentat că infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat sunt infracțiuni de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererea inculpatului este admisibilă.
În ceea ce privește condiția negativă prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, s-a reținut că aceasta nu este îndeplinită.
S-a argumentat de către prima instanță că din coroborarea prevederilor art. 1602 alin. (1) și art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, probatoriul administrat de către procuror până la acest moment procesual este de natură a conduce la presupunerea rezonabilă (art. 681 C. proc. pen.) că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită exigența prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
Urmărirea penală este în curs de desfășurare, cauza în care petentul este cercetat este destul de complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive nu s-au schimbat, nu au intervenit elemente noi, favorabile, în ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului.
Prima instanță, procedând la analiza numai a aspectelor avute în vedere de dispozițiile art. 1601 - art. 16010 C. proc. pen. și nu la analiza temeiurilor arestării preventive, a constatat că instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, poate dispune liberarea provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., neexistând obligația admiterii în fond a cererii.
S-a arătat că la verificarea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaimpunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
S-a concluzionat că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele C.E.D.O. și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, rezultă că astfel de temeiuri privesc, fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.
Având în vedere considerațiile expuse, prima instanță a apreciat cererea petentului inculpat ca fiind neîntemeiată, deoarece, la acest moment procesual, buna desfășurare a procesului penal poate fi compromisă prin faptul că instanța nu a fost încă sesizată cu rechizitoriul, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent, urmând a fi efectuate și alte acte procesuale, urmărirea penală nefiind finalizată, cauza fiind complexă, fiind ridicate documente de la societăți comerciale care au beneficiat de acordul liberului de vamă, actele urmând a fi verificate.
De asemenea, având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpatului, calitatea avută de acesta, asociat la societatea de comisionar vamal SC C.C.S. SRL Constanța, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericolul concret, aducându-se atingere valorilor sociale și regulilor de drept instituite într-un stat democratic, generând în rândul opiniei publice ideea că funcționarii vamali se pot folosi de funcțiile lor pentru obținerea de beneficii materiale prejudiciind buna reputație a instituțiilor publice. O reacție blânda față de acest gen de inculpați ar putea crea un sentiment de insecuritate publică de drept și ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescența faptelor de corupție, totodată, generându-se neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la astfel de fenomene și, prin aceasta, punându-se în pericol ordinea publică și de drept aflată într-o relație cauzală cu actul de înfăptuire a justiției.
Față de circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, prima instanță a avut în vedere și urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii, lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public, apreciind că garanțiile de ordin personal (buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, are în întreținere 1 copil și are o familie organizată), cât și cele prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., nu înlătură pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului inculpat (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) pentru folosirea de argumente străine instituției juridice a liberării provizorii sub control judiciar, prin adăugare la lege, aprecierea asupra temeiniciei cererii prin raportare, în mod eronat, la temeiurile arestării, inexistența elementelor în sensul neîndeplinirii condiției prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., neobservarea circumstanțelor personale și îndeosebi a aspectelor de ordin medical.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, așadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului român în privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracțiunile, mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reține, de asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a creea presupunerea rezonabilă că în calitatea sa de asociat al societății de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL, inculpatul T.D.I. a acționat în cadrul palierului de execuție al grupului infracțional organizat, ajutând în calitate de complice, comiterea ca autor, în formă continuată, de către lucrătorii vamali, a infracțiunii de luare de mită, același inculpat acționând în aceeași calitate și prin raportare la infracțiunea de dare de mită comisă de către alte persoane. Se reține că în prezent actele dosarului furnizează indicii ce creează presupunerea că inculpatul, la cererea unor lucrători vamali din cadrul structurii antemenționate, printre care O.C.C., M.A., R.V. ș. a., a pretins și primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulți intermediari vamali (E.H.A., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.), sume de bani ce au fost ulterior împărțite cu lucrătorii vamali, precum și cu conducerea grupului infracțional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicați să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conțineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri subevaluate sau în scopul ca lucrătorii vamali să își exercite atribuțiile de serviciu și să proceseze containerele respective, permițând accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis respectivele fapte, incriminate de dispozițiile art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziției art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziției art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional, scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și social.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării preventive respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituție.
Acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o obligație de acordare a liberării persoanei private de liberate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, se constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și amplul probatoriu ce trebuie în continuare administrat pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
La aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanțe, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată.
Motivele de recurs invocate sunt nefondate.
Soluția primei instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a urmăririi penale.
Sub acest aspect se reține că sunt nefondate criticile apărării, în sensul că instanța s-a raportat în mod greșit la aspecte circumscrise temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că ar fi utilizat argumente străine de natura pricinii, prin adăugare la lege, deoarece numai o examinare concretă a situației particulare a inculpatului (care implica și analiza circumstanțelor reale și personale) putea oferi date apte a forma convingerea instanței cu privire la oportunitatea sau, dimpotrivă, la inoportunitatea acordării liberării provizorii, la soluționarea cauzei instanța având în vedere și interpretând în mod just, prin coroborare, prevederile art. 1601 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Se constată, de asemenea, că nu se susțin argumentele apărării în sensul inexistenței de date privind un potențial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării, în condițiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., inoportunitatea acordării liberării provizorii rezultând implicit din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi și care, în mod evident, presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Motivul de recurs referitor la neanalizarea în mod eronat a situației particulare a inculpatului (în special în ceea ce privește starea precară a sănătății sale) se constată că nici acesta nu poate fi primit, deoarece, după cum s-a arătat și în cele ce preced, în situația (cum este cea din cauza de față) în care scopul măsurii preventive nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, urmează a se da eficiență și a fi avută în vedere, cu prioritate, necesitatea realizării scopului procesului penal, ce prevalează interesului persoanei de a fi cercetată în libertate.
Rezultă, așadar, că argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt apte a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D.I. împotriva încheierii nr. 1134 din 29 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6146/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 august 2011.