Asupra recursului de față,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1064 din 15 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că admiterea, la acel moment procesual, a unei asemenea cereri nu este oportună, deoarece s-ar putea compromite buna desfășurare a procesului penal, față de stadiul procesual și complexitatea cauzei, avându-se în vedere și modalitatea și împrejurările în care există indicii că au fost comise faptele, calitatea inculpatului, numărul actelor materiale ce demonstrează pericolul pe care lăsarea sa în libertate l-ar aduce ordinii de drept, o reacție mai blândă în atari situații putând crea un sentiment de neîncredere în capacitatea de reacție a organelor judiciare. S-a mai constatat că garanțiile personale și cele prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., nu sunt de natură a înlătura pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.
În dosarul cauzei a fost întocmit un referat din care rezultă că prin încheierea penală nr. 185 din 18 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători a fost admis recursul inculpatului C.M., casată încheierea nr. 1026 din 11 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive față de acesta. Prin aceeași încheiere, în baza art. 1451 alin. (1) raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., s-a instituit față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile.
La termenul de judecată din data de 17 august 2011, inculpatul, personal, a declarat că dorește să retragă recursul promovat.
Asupra cererii de retragere a recursului, Curtea reține următoarele:
Conform art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație consemnată într-un proces-verbal, de către conducerea locului de deținere.
Față de cele mai sus arătate, având în vedere și faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate, dispoziții aplicabile și în cazul retragerii recursului, în sensul că prezent în instanță, inculpatul și-a exprimat expres voința de a retrage recursul promovat în cauză urmează a se lua act de această cerere și a se dispune în consecință, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii nr. 1064 din 15 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5816/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 august 2011.