Asupra recursului de față,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1103 din 22 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.I.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul I.I.M., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1602 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis conform încheierii nr. 759 din 25 mai 2011, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4374/1/2011.
În motivarea cererii a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., sens în care pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile reținute nu depășește 18 ani închisoare, limită maximă permisă de norma procesual penală pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, iar actele dosarului de urmărire penală nu relevă niciun element din care să rezulte că o dată pus în libertate ar săvârși alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, în situația în care nu se întrevede efectuarea altor mijloace de probă decât cele existente deja la dosar.
Prima instanță, analizând cererea formulată, a reținut că prin încheierea nr. 759 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 143 din 31 mai 2011 a Completului de 5 Judecători, s-a luat măsura arestării preventive față de inculpatul I.I.M., sub aspectul infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a negociat cu diferiți agenți economici darea unor sume cu titlu de mită lucrătorilor vamali sau a dat sume cu titlu de mită lucrătorilor vamali, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat.
Măsura preventivă privativă de libertate s-a fundamentat pe dispozițiile art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul I.I.M. a comis infracțiunile reținute în sarcina sa.
Prima instanță a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar presupune două etape, respectiv una prealabilă, a examinării admisibilității în principiu a cererii și cea de a doua care constă în analizarea temeiniciei unei asemenea cereri.
Sub aspectul admisibilității în principiu, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de formă cerute de lege, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul fiind sancționate de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar temeinicia cererii se analizează prin prisma dispozițiilor art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., dar și a oportunității admiterii unei astfel de cereri în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului, stadiul procesului, complexitatea cauzei.
Sub acest aspect, s-a constatat că, în cauză, actele și lucrările de urmărire penală nu relevă vreo dată sau indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul administrat, în condițiile în care acesta nu e cunoscut cu antecedente penale, iar până la momentul formulării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, probele referitoare la faptele presupus a fi comise (interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice) se aflau în păstrarea organelor judiciare, împrejurare ce înlătură posibilitatea deteriorării sau alterării lor de către orice persoană, nefiind astfel incidente situațiile prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., în care nu poate fi acordată liberarea.
S-a reținut că este de necontestat faptul că garantarea dreptului legal al inculpatului de a formula oricând în cursul procesului o cerere de liberare provizorie nu echivalează cu însăși admiterea cererii, dacă se constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., deoarece, pe lângă vocația legală, trebuie analizată și oportunitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen., instanța având posibilitatea de a admite cererea sau de a o respinge motivat, atunci când aceasta nu servește scopului recunoscut de legea procesual penală.
Prima instanță a apreciat că urmează a se raporta la criterii referitoare, atât la elementele ce privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau care s-ar fi putut produce), cât și la cele ce privesc persoana inculpatului; aceste criterii consacrate de practică se analizează în mod coroborat pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive [(conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen.)] poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului.
S-a constatat că inculpatul beneficiază de circumstanțe personale favorabile (nefiind cunoscut cu antecedente penale), însă aceste aspecte nu pot fi valorificate în mod singular, ci doar prin coroborare cu celelalte criterii.
Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și C.E.D.O. (cauzele C. împotriva României, L. împotriva Franței, H. împotriva Olandei)
S-a reținut că, în speță, natura infracțiunilor presupus săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, astfel cum este conturat acesta de modalitățile și împrejurările comiterii (inculpatul, în mai multe rânduri a indicat importatorilor cuantumul sumelor se bani ce trebuiau date lucrătorilor vamali, a negociat cu aceștia oferirea de foloase necuvenite de către comercianți sau a promis oferirea de astfel de foloase, pentru a intra în țară mărfuri contrafăcute sau nedeclarate la vamă), frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracțiuni și urmările negative pe care le produc (contribuind la amplificarea fenomenului de criminalitate transfrontalieră și implicit la diminuarea credibilității instituțiilor statului unde sunt încadrați cei cărora le-au fost oferite foloase necuvenite), cât și stadiul actual al cercetărilor, conduc la concluzia că nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în liberate a acestuia, scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului I.I.M. [(prin prisma dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen.)] neputând fi atins în cauză prin punerea acestuia în libertate provizorie, de altfel, atât la soluționarea propunerii de arestare preventivă și de prelungire a prevenției, cât și la verificarea acestor cereri în calea de atac a recursului, statuându-se că scopul prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., nu poate fi atins în alt mod decât prin luarea și menținerea acestei măsuri preventive privative de libertate, iar de la acest moment procesual (situat foarte aproape în timp) nu au intervenit niciun fel de schimbări care să justifice atingerea acestui scop în alt mod, respectiv prin liberarea provizorie a inculpatului, cererea fiind respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul și concluziilor orale formulate de către apărătorul ales al recurentului inculpat (expuse în partea introductivă a prezentei decizii), care a făcut referire la argumentele expuse în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 6372/1/2011, respectiv pentru nelegalitate, netemeinicie, folosirea de argumente ce exced prevederilor legale în materie, prin adăugarea la lege, neoferirea de dovezi în ceea ce privește nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, așadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului român în privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracțiunile, mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție, comisionari vamali și angajați ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuție, intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Procurorul a reținut, în concret, că inculpatul I.M.l. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat.
Astfel, la data de 23 aprilie 2010, inculpatul l.M.I. i-a promis inculpatului D.I.D., inspector vamal la D.J.A.O.V. Constanța o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită, denumită codat „amenda”, pentru rezolvarea unor probleme pe care un client al societății de comisionariat vamal M. SRL le avea la D.J.A.O.V. Constanța (23 aprilie 2010, ora 10:03:45).
La data de 28 aprilie 2010, orele 12:34:57, inculpatul I.M.I. i-a cerut învinuitului Z.Q., om de afaceri, suma totală de 50 milioane lei vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a unor containere cu mărfuri. La data de 28 aprilie 2010, orele 14:18:19, inculpatul I.M.I. l-a încunoștințat pe inculpatul D.I.D., inspector vamal în cadrul D.J.A.O.V. Constanța, că are la firma M. SRL clienți noi pentru care necesită protecție din partea lucrătorului vamal, promițându-i acestuia, la cererea sa, o recompensă materială.
La data de 29 aprilie 2010 (orele 16:46:45), inculpatul I.M.I. i-a solicitat inculpatului Z.Q. o sumă de bani neprecizată, ce urma să fie dată lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, în scopul de a permite intrarea în țară, de urgență, a unui container cu mărfuri.
La data de 04 mai 2010 (orele 13:05:02), inculpatul I.M.I. îi promite inculpatului Z.Q. că se va interesa, de îndată, dacă mita ce i-a fost deja predată pentru a fi remisă vameșilor de la B.V. Constanța Sud Agigea a ajuns in final la aceștia sau nu.
La data de 11 mai 2010, ora 10:07:27, inculpatul P.A. îi comunică inculpatului I.M.I., căzând împreună de acord asupra listei cu vameșii de la B.V. Constanța Sud Agigea ce fac parte din grupul infracțional și care permit intrarea în țară a containerelor clientelei contra mita ce le este plătită de inculpatul I.M.I. și P.A. Acești vameși sunt: M.A., I.L., I.M., T.M., B.I., H.J., V. și T.
La data de 11 mai 2010 (orele 13:23:27), inculpatul I.M.I. i-a solicitat numitului P.C., administrator la SC F.C. SRL, să remită unui lucrător vamal de la B.V. Constanța Sud Agigea o sumă nedefinită, cu titlu de mită pentru a se permite intrarea în țară a unui container, lucru ce s-a și întâmplat a doua zi.
La data de 16 mai 2010 (orele 13:36:39), inculpatul I.M.I. a negociat cu numitul P.C. plata unei sume de bani, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, pentru a se permite accesul în țară a unor mărfuri ilicite.
La data de 17 mai 2010, inculpatul I.M.I. i-a solicitat numitului N.D.P., asociat la SC H.N.I. SRL, o sumă de bani neprecizată cu titlu de datorie în contul mitei ce a fost promisă pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, precum și pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container cu mărfuri importate prin intermediul antemenționatei societăți.
La data de 25 mai 2010 (orele 16:28:48), inculpatul I.M.I. a acceptat propunerea formulată de numitul D.L., angajat al lui Z.Q., în numele acestuia din urmă, de a oferi mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a unui container conținând încălțăminte contrafăcută, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate A.
La data de 29 mai 2010 (orele 17:00:51), inculpatul I.M.I. a negociat cu inculpatul A.A., reprezentant al SC D.I. SRL, plata unei sume de bani definită codificat ca „8-9”, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a mai multor containere cu mărfuri.
La data de 31 mai 2010 (orele 10:14:02), inculpatul I.M.I. i-a cerut angajatei sale de la SC M. SRL să-i dea un bilețel lucrătorului vamal S. de la B.V. Constanța Sud Agigea și să-l invite până la zona de control documentar.
Folosind un limbaj codat, la data de 02 iunie 2010, inculpatul I.M.I. i-a explicat inculpatului A.A., intermediar vamal, că, pentru moment, nu dispune de firme fantomă care să fie sigure pentru a fi folosite ca importatori fictivi pentru introducerea frauduloasă în țară a unor containere cu mărfuri.
La data de 04 iunie 2010 (orele 11:14:30), inculpatul I.M.I. a negociat cu o persoană de etnie arabă o reducere a sumei ce trebuia oferită ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a patru containere cu fasole pentru firma A.
La data de 07 iunie 2010 (orele 14:13:25), inculpatul I.M.I. a negociat cu inculpatul C.L. (zis L.) plata sumelor de bani oferite ca mită lucrătorilor vamali pentru introducerea în țară a mai multor containere.
La 08 iunie 2010, inculpatul C.L., reprezentant al SC L.I.C. SRL, Pârscov, Buzău, a negociat cu inculpatul I.M.I. oferirea unei sume de bani lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a nu face verificările vamale ce se impuneau, pentru introducerea în țară a unui container cu mărfuri.
La data de 10 iunie 2010 (ora 08:52:39), inculpatul I.M.I. a negociat cu inculpatul C.L. introducerea în țară a unui container ce conținea marfă în plus față de cea declarată în vamă (respectiv 27 colete cu monitoare LCD).
La data de 15 iulie 2010 (ora 09:11:37), inculpatul I.M.I. a negociat cu numitul C.I. reducerea comisioanelor percepute de cel dintâi, precum și a sumelor date cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, de către un client al SC M. SRL, pentru introducerea în țară a unor mărfuri.
La 30 iulie 2010 (orele 20:02:29), într-o discuție ce utilizează un limbaj extrem de codificat, numitul C.R. îl întreabă pe inculpatul I.M.I. care este valoarea mitei ce trebuie dată lucrătorilor vamali pentru realizarea unor operațiuni vamale.
Aspectele arătate s-au finalizat cu o intervenție făcută de inculpatul I.M.I. la inculpatul D.I.D., inspector vamal la D.J.A.O.V. Constanța, la data de 02 august 2010 (ora 09:15:21), pentru rezolvarea operațiunilor vamale legate de problematica respectivă.
La data de 09 august 2010 (orele 15:02:01 și 15:13:49), la somația inculpatului B.E., director la C.N.A.P.M.C. SA și, concomitent, unul din conducătorii grupului organizat în cauză, a început să facă presiuni asupra inculpatului D.M. (zis F.) pentru ca acesta să își plătească datoriile către grupul criminal organizat, datorii ce includeau și valoarea mitei pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanța Sud Agigea.
La data de 12 august 2010 (orele 12:04:25), numitul C.I. i-a propus inculpatului I.M.I. să se implice prin intervenții făcute pe lângă vameșii de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru a-i procesa de urgență un container cu mărfuri și actele aferente, precizându-i, concomitent, că el personal va interveni pentru restituirea rapidă a TVA.
La data de 17 august 2010, inculpații I.M.I. și A.A. au negociat plata unei sume de bani neprecizată, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru ca aceștia să permită intrarea în țară a unui container cu mărfuri intermediate de inculpatul A.A.
La data de 18 august 2010, inculpatul I.M.I. i-a cerut inculpatului A.A. suma de 2.700 Ron, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea pentru introducerea în țară a unui container cu mărfuri (A.P.M.U. 4518341), ce conținea în plus față de cele declarate în vamă o cantitate neprecizată de cuțite de strung. Inculpatul A.A. a fost de acord să plătească suma respectivă.
La data de 19 august 2010, inculpatul I.M.I. a negociat cu inculpatul C.L. introducerea în țară prin B.V. Constanța Sud Agigea a unui container, conținând 200 de colete din aproximativ 1.900 cu mărfuri contrafăcute, inscripționate cu însemnele mărcii W.D.
La data de 20 august 2010 (ora 10:51:46), inculpatul I.M.I. a negociat cu A.A. plata unei sume de 21 milioane lei pentru introducerea în țară a unui container cu mărfuri prin B.V. Constanța Sud Agigea.
La data de 12 septembrie 2010 (orele 20:30:03), inculpatul I.M.I. a solicitat suma de 62 milioane lei vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, de la inc. Z.Q. pentru intrarea în țară a unor containere cu mărfuri, importate prin intermediul acestuia din urmă, fapt cu care inculpatul Z.Q. a fost de acord, promițând să plătească suma respectivă.
La data de 23 septembrie 2010, inculpatul C.L. i-a precizat inculpatului I.M.I. că îi va da o sumă de bani, denumită în limbaj codificat ca „8 seturi”, pentru a fi oferită ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanța Sud Agigea, pentru introducerea în țară a unor containere conținând ulei.
Se reține, astfel, că actele dosarului furnizează date apte a creea presupunerea rezonabilă că inculpatul a promis și a intermediat oferirea, sau a remis indirect sume de bani lucrătorilor vamali în vederea realizării intereselor anumitor persoane, contribuind și la plata sumelor datorate unor membri ai grupului infracțional, probele administrate creând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 255 pct. 1 C. pen., raportat la art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziției art. 33 lit. a) C. pen., fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional, scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și social.
Astfel, faptele pentru care inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării preventive respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituție.
Acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o obligație de acordare a liberării persoanei private de liberate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, se constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Se constată, totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanțe, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente, în speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Soluția primei instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a urmăririi penale.
Rezultă, așadar, că nu pot fi primite susținerile apărării în sensul inexistenței de date privind un potențial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării, în condițiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., acesta rezultând implicit din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi și care, în mod evident presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Rezultă așadar, că argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt apte a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros motivată.
În ceea ce privește pretinsa adăugare la lege și folosirea de către prima instanță a unor argumente străine de cele reglementate de normele incidente în speță, aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere prevederile exprese ale art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. și concluzia ce rezultă cu necesitate din interpretarea gramaticală a normei precitate, cu referire la timpul verbal utilizat de legiuitor.
Pentru considerentele ce preced dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.M. împotriva încheierii nr. 1103 din 22 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5976/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 august 2011.