Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1284 din 26 august 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.E., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 1608 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis împotriva sa.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat, în esență, că sunt îndeplinite cerințele legii pentru a fi liberat sub control judiciar, că dacă va fi pus în libertate nu va prezenta pericol concret pentru ordinea publică, nu va încerca să săvârșească alte infracțiuni, nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, nu va altera ori distruge mijloace de probă, făcând referire și la infracțiunile reținute în sarcina sa. A mai arătat că este necunoscut cu antecedente penale, că a lucrat în sistemul vamal, că este integrat social și profesional.
Examinând actele dosarului prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului B.E. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din data de 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin respingerea recursului inculpatului de către completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție conform încheierii nr. 143 din 31 mai 2011.
Judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatului a constatat că inculpatul B.E. este cercetat pentru:
- infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în faptul că a inițiat și constituit un grup infracțional organizat;
- infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută și pedepsită de art. 6 raportat la art. 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea ca, la data de 22 octombrie 2010, inculpatul B.E., la vremea respectivă director al D.D.P., din cadrul C.N.A.P.M.C. SA, i-a oferit învinuitului B.M.M., senator al României, la cererea acestuia, cu titlu gratuit, direct din magazia de confiscări vamale a B.V. Constanța Sud Agigea, 200 de perechi pantofi sport A. și 200 de treninguri. Aceste bunuri au fost puse la dispoziția învinuitului B.M.M., prin intermediul inculpaților: T.D.I. (comisar vamal) și T.H.D., fratele acestuia, lucrător vamal în cadrul B.V. Constanța Sud Agigea, responsabil de confiscările vamale și având gestiunea asupra magaziei de confiscări vamale. Bunurile au fost transportate la domiciliul lui B.E., fratele învinuitului B.M.M., deținând funcția de director în cadrul C.N.A.P.M.C. SA.
În schimbul furnizării produselor, B.M.M. îi promitea inculpatului B.E. sprijinul, prin influența pe care o are, în virtutea funcției deținute, pentru a direcționa diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele acestuia, precum și a întregului grup infracțional condus de acesta. Pentru a realiza acest lucru, învinuitul B.M.M. a promis că va interveni pe lângă persoanele competente să realizeze cerințele respective.
Astfel, la data de 22 noiembrie 2010, orele 1333:55, la solicitarea expresă a inculpatului B.E., învinuitul B.M.M. a promis să-i dea acestuia informații și să se implice personal pentru blocarea unui proiect de restructurare a autorității vamale de pe raza județului Constanța, proiect care, dacă ar fi fost promovat, ar fi incomodat desfășurarea activității grupului infracțional.
La data de 24 noiembrie 2010, orele 1231:46, la solicitarea expresă a inculpatului B.E., învinuitul B.M.M. i-a relatat inculpatului B.E. că a făcut demersuri în vederea promovării unui proiect de afaceri ale acestuia, însă sunt șanse scăzute pentru a fi promovat.
La data de 24 noiembrie 2010, orele 1821:19, învinuitul B.M.M. i-a promis inculpatului B.E., la cererea expresă a acestuia, că va interveni într-o problemă pe lângă Ministrul Transporturilor, A.B.
La data de 3 decembrie 2010, ora 1053:02, învinuitul B.M.M. a intervenit pe lângă un ministru pentru a-l păstra în funcție pe fostul director de la D.S.V. Constanța.
La data de 7 mai 2010, ora 858:11, inculpatul B.E. i-a cerut învinuitului B.M.M., care s-a angajat că va proceda astfel, să intervină pe lângă o persoană influentă, identificată codat ca „doamna” pentru a bloca aducerea unei persoane străine neagreate de grupul infracțional, la C.N.A.P.M.C.
Prin aceeași convorbire telefonică, inculpatul B.E. i-a cerut învinuitului B.M.M. să intervină pentru blocarea unui ordin ministerial care prevedea obligativitatea scanării tuturor containerelor din P.C. Sud Agigea.
La data de 24 iulie 2010, ora 1007:18, învinuitul B.M.M. s-a angajat, la cererea expresă a inculpatului B.E., să intervină pe lângă numitul I.T. și ministrul transporturilor („doamna”) pentru o chestiune de afaceri discutată anterior de cei doi învinuiți, precum și pe lângă președintele A.N.A.F., S.B.; pentru a-l determina să renunțe la atitudinea negativă a acestuia față de D.L., Ș.B.V. Constanța Sud Agigea, membru, la rândul său, al grupului infracțional organizat, din care fac parte, atât învinuitul B.M. cât și inculpatul B.E.
În calitate de leader al grupului infracțional organizat descris anterior, începând cu data de 22 octombrie 2010, inculpatul B.E. a ordonat blocarea completă a intrării în țară a mărfurilor de tip textile și încălțăminte, apoi, pentru câteva zile, a tuturor mărfurilor importate prin B.V. Constanța Sud Agigea, ca măsură de retorsiune pentru neplata de către unii intermediari vamali, printre care, în special, inculpatul D.M. (zis F.) și inculpatul A.N.A.R.B.M. (zis M.) a taxelor cuvenite grupului criminal organizat, inclusiv a sumelor datorate cu titlu de mită către lucrătorii vamali. Această acțiune era menită a-i determina pe intermediarii vamali menționați să achite aceste sume de bani.
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul B.E. i-a cerut inculpatului Ț.V. să dea, din partea sa, mită unui lucrător vamal neidentificat pentru protejarea intereselor grupului criminal organizat, sume de bani și diverse bunuri, descrise în limbaj codat, după cum urmează: „9 verzi” (n.n. probabil 900 dolari S.U.A.), „30 de cutii de bulion” și un „sandviș”.
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul B.E. a intervenit pe lângă inculpatul D.L.A. (Ș.B.V. Constanța Sud Agigea) pentru ca acesta să se implice în rezolvarea problemelor juridice ale SC Z.D. SRL, societate care, în perioada 8 octombrie 2010 – martie 2011 a efectuat operațiuni ilicite de import de mărfuri subevaluate prin B.V. Constanța Sud Agigea.
La diferite intervale de timp (ex:7 iunie 2010 și 1 noiembrie 2010) a primit diverse sume de bani (1.000 euro și, respectiv, o sumă descrisă ca „50”) din partea inculpatului T.D.I., în calitatea sa de leader al grupului infracțional.
- infracțiunea de instigare la dare de mită (în legătură cu pct. 1, 3), prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că i-a cerut și l-a determinat pe inculpatul Ț.V. să ofere unui lucrător vamal mită, din partea și în numele său, constând în sume de bani și diverse bunuri, descrise, în limbaj codat, după cum urmează: „9 verzi” (probabil 900 dolari S.U.A.), „30 de cutii de bulion”și „un sandviș”.
- infracțiunea de instigare la delapidare prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 2151 pct. 1 C. pen., constând în aceea că, la solicitarea expresă a învinuitului B.M.M., formulată la data de 22 octombrie 2010, i-a determinat pe inculpații T.H.D., lucrător vamal la B.V. Constanța Sud Agigea, responsabil cu magazia de confiscări vamale și având gestiunea acesteia, să sustragă din gestiune următoarele bunuri: 200 de perechi pantofi de sport A. și 200 de treninguri.
S-a apreciat de către judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă că sunt indicii temeinice că inculpatul B.E. a comis faptele pentru care este cercetat și că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 14/ U din 25 mai 2011.
Prin încheieri succesive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, definitive prin respingerea recursurilor inculpaților de către Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost prelungită starea de arest a inculpatului B.E., ultima prelungire dispusă prin încheierea nr. 1196 din 11 august 2011 expirând la data de 20 septembrie 2011.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 1602 și următoarele C. proc. pen., prima instanță a constatat că aceasta este admisibilă, dar nu este și întemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen.; prima condiție pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiționată de privarea de libertate a persoanei, ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv, or inculpatul B.E. se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 14/ U din 25 mai 2011 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, s-a apreciat că este îndeplinită și a doua condiție, ce vizează natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă infracțiune care s-ar circumscrie accepțiunii juridice a noțiunii de scop, referitor la grupul infracțional organizat, aceea de luare de mită, nedepășind limita de 18 ani închisoare.
De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite și condițiile negative cerute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.; actele de urmărire penală nu relevă date sau indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul administrat, în condițiile în care acesta nu e cunoscut cu antecedente penale, iar până la momentul formulării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, probele referitoare la faptele presupus a fi comise (interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice) se aflau în păstrarea organelor judiciare, împrejurare ce înlătură posibilitatea deteriorării sau alterării lor de către orice persoană.
Din interpretarea dispozițiilor art. 1602 și următoarele C. proc. pen., s-a reținut, că îndeplinirea celor trei condiții nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocație, instanța având facultatea și nu obligația de a dispune măsura, putând fi refuzată liberarea provizorie dacă se apreciază că detenția provizorie este absolut necesară, iar scopul procesului penal nu poate fi asigurat decât prin menținerea măsurii arestării preventive, controlul judiciar fiind insuficient.
Prima instanță a constatat că legea nu prevede care sunt acele criterii ce trebuie să fie avute în vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie astfel că, pornind de la practica judiciară internă în materie cât și de la jurisprudența C.E.D.O., instanța trebuie să se raporteze la criterii referitoare atât la elementele ce privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau care s-ar fi putut produce), cât și la cele ce privesc persoana inculpatului pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive [(conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen.)] poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului.
Astfel, s-a apreciat că datele care circumstanțiază persoana inculpatului B.E. sunt pozitive, are domiciliu stabil, nu are antecedente penale, era integrat social și profesional, este absolvent de studii superiore, și-a desfășurat activitatea în sistemul vamal de cca. 20 de ani, are familie organizată, dar aceste circumstanțe personale trebuie privite în relaționare directă cu circumstanțele reale ale cauzei; examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeinice a cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și C.E.D.O. (cauzele C. împotriva României, L. împotriva Franței, H. împotriva Olandei).
S-a constatat că sub acest aspect, raportat pe de o parte la natura, multitudinea și gravitatea acuzațiilor aduse (inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, cumpărare de influență, instigare la dare de mită, instigare la delapidare), la presupusa implicare a inculpatului în activitatea infracțională, și pe de altă parte, la stadiul actual al cercetărilor, la necesitatea strângerii probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, controlul judiciar este insuficient iar liberarea provizorie a inculpatului este inoportună îndeosebi din perspectiva asigurării bunei derulări a procedurilor judiciare și a exigențelor scopului impus de art. 136 C. pen. Actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au infirmat indiciile inițiale privind implicarea inculpatului în activitățile grupului infracțional organizat și nici suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi comis faptele de corupție de care este acuzat, iar interesul public al prezervării ordinii publice continuă să fie actual în raport de gravitatea infracțiunilor, de calitatea deținută, aceea de director al D.D.P. din cadrul C.N.A.P.M.C. SA, implicând exercițiul autorității de stat, de consecințele produse asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din activitățile vamale și impactul negativ asupra imaginii și prestigiului instituțiilor publice, menținerea inculpatului în arest fiind în interesul anchetei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a prezentei decizii, pentru caracterul imprecis al acuzațiilor, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., împrejurarea că alți inculpați, aflați în situații similare, sunt cercetați în libertate și pentru greșita interpretare a normelor ce reglementează instituția juridică a liberării provizorii sub control judiciar.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, așadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului român în privința activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracțiunile, mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reține, de asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul, în calitatea sa de director al D.D.P. din cadrul C.N.A.P.M.C. SA a oferit învinuitului B.M.M., senator al României, la cererea acestuia, cu titlu gratuit, din magazia de confiscări vamale a B.V. Constanța Sud Agigea, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte. prin intermediul inculpaților: T.D.I. (comisionar vamal) și T.H.D., fratele acestuia, lucrător vamal în cadrul B.V. Constanța Sud Agigea (responsabil de confiscările vamale și având gestiunea asupra magaziei de confiscări vamale), în schimbul bunurilor date, învinuitul B.M.M., promițând inculpatului B.E. sprijinul în direcționarea anumitor proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele acestuia și a întregului grup infracțional condus de acesta.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis respectivele fapte, incriminate de dispozițiile art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 61 raportat la art. 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen., raportat la art. 2151 pct. 1 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activității grupului infracțional, scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de vedere economic și social.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat și pentru care s-a luat măsura arestării preventive respectă, sub aspectul regimului sancționator, condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituție.
Acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o obligație de acordare a liberării persoanei private de liberate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, se constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise și impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată și amplul probatoriu ce trebuie în continuare administrat pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
La aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și necesității desfășurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanțe, dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată.
Motivele de recurs invocate sunt nefondate.
Soluția primei instanțe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absența privării de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea acestora, complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a urmăririi penale.
Argumentele apărării în sensul inexistenței de date privind un potențial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării, în condițiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., nu pot fi primite, inoportunitatea acordării liberării provizorii rezultând implicit din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi și care, în mod evident, presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Se reține, astfel, că sunt nefondate criticile apărării în sensul că instanța a interpretat greșit normele incidente, deoarece numai o examinare concretă a situației particulare a inculpatului (care implica și analiza circumstanțelor reale și personale) putea oferi date apte a forma convingerea instanței cu privire la oportunitatea sau, dimpotrivă, la inoportunitatea acordării liberării provizorii, la soluționarea cauzei instanța având în vedere și interpretând în mod just, prin coroborare, prevederile art. 1601 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Susținerile apărării relative la insuficiența probelor și la caracterul imprecis al acuzațiilor nu pot fi primite, față de stadiul procesual al cauzei și obiectul acesteia; cauza se află în prezent în faza urmăririi penale, iar probele din care rezultă presupunerea plauzibilă că persoana cercetată a comis fapta ce i se impută nu trebuie să aibă același caracter cu cele ce fundamentează o acuzație sau o condamnare, din probele administrate până la acest moment procesual rezultând date și indicii apte a creea presupunerea rezonabilă de comitere de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, fapte care, față de particularitățile lor, astfel după cum acestea rezultă din anterioarele referiri, chiar succinte, la starea de fapt, fundamentează convingerea că derularea anchetei poate fi negativ influențată în condițiile liberării inculpatului, astfel că nici scopul procesului penal nu ar putea fi atins.
Cu privire la susținerea apărării în sensul că se impune ca față de inculpat să se realizeze o aplicare echitabilă a legii, având în vedere că alți inculpați sunt cercetați în stare de libertate se constată că principiul egalității de tratament nu poate fi înțeles într-un sens ce l-ar deturna de la menirea sa originară, de asigurare a egalității persoanelor fără discriminări, ci trebuie interpretat în sensul că unul și același tratament trebuie aplicat persoanelor aflate în situații identice, ceea ce nu este cazul în situația tuturor inculpaților cercetați în prezenta cauză.
Rezultă, așadar, că argumentele invocate de către instanță, contrar susținerilor apărării, sunt apte a justifica soluția dispusă, care este legală, temeinică și riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva încheierii nr. 1284 din 26 august 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6767/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2011.