Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanței de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I.T. SA Timișoara, în contradictoriu cu M.E.C., a solicitat obligarea acestuia la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în Timișoara, B-dul M.V., deținut de reclamantă.
În motivarea cererii se arată că în anul 2004 reclamanta a solicitat M.E.C. eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de societate, iar autoritatea i-a comunicat necesitatea întocmirii documentației conform H.G. nr. 834/1991.
Reclamanta a procedat la întocmirea acestei documentații și la 25 februarie 2005 a depus dosarul la M.E.C., dar documentația nu era avizată de C.J. Timiș pentru că planurile topografice întocmite nu puteau fi avizate în lipsa procesului-verbal de vecinătate semnat de Primăria Timișoara.
Pentru aceasta a fost nevoie de o cerere de chemare în judecată soluționată irevocabil prin Decizia nr. 2035 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, iar actele au fost depuse la 22 iunie 2007 la C.J. Timiș, iar documentația completă a fost depusă la minister la 3 septembrie 2007.
Însă, la 12 septembrie 2007 ministerul a cerut completarea documentației cu Anexa 2 semnată de O.J.C.G.C., anexă ce a fost transmisă la 15 mai 2008.
Autoritatea pârâtă a solicitat completarea documentației conform Ordin M.F.P. nr. 716 din 12 iulie 2007 și H.G. nr. 107 din 30 ianuarie 2008 de modificare și completare a H.G. nr. 834/1991, dar pentru că documentația a fost întocmită în conformitate cu prevederile legislației în vigoare la acel moment, se consideră că refuzul de eliberare a certificatului este nejustificat, mai ales că ministerul nu a răspuns solicitării reclamantei, deci se încalcă principiul neretroactivității legii civile noi.
2. Soluția instanței de fond.
Prin Sentința civilă nr. 2331 din 14 mai 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea reclamantei și a obligat pârâtul să elibereze reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în municipiul Timișoara, B-dul M.V., județul Timiș.
În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că documentația depusă de reclamantă în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost întocmită în conformitate cu dispozițiile în vigoare la momentul nașterii situației juridice care a dus la obligația de întocmire a acesteia, respectiv H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991 și Criteriile nr. 2665 din 28 februarie 1992.
Susține că, în speță, deși reclamanta a fost de totală bună-credință și a procedat la întocmirea documentației încă din anul 2004, după ce a fost întârziată la întocmirea unei părți a documentației ca urmare a refuzului Primăriei Timișoara, la momentul la care a finalizat întocmirea întregii documentații i s-a opus o nouă reglementare juridică, inexistentă la momentul formulării cererii de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate și întocmirea documentației și că, în mod evident, apariția unui act normativ care prevedea condiții suplimentare pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu poate produce efecte retroactiv, iar o interpretare contrară ar conduce la încălcarea principiului de drept al neretroactivității legii civile noi.
S-a apreciat că obligația de întocmire a documentației pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a luat naștere și a produs efecte sub imperiul legii vechi, nefiind îndeplinite condițiile aplicării imediate a legii noi, iar faptele care înainte de intrarea în vigoare a legii noi au dat naștere la o situație juridică, iar legea nouă nu se aplică în privința lor, fiind guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioară neputând aduce atingere constituirii situațiilor juridice anterioare, chiar dacă legea nouă ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere, or ar schimba condițiile necesare.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.E.C.M.A. (succesor al M.E.C.) solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs se arată că instanța, din eroare a reținut că documentația a fost depusă la 30 august 2007 deoarece documentația depusă la acea dată era incompletă, nu avea avizul O.C.P.I. și D.U.A.T. și s-a solicitat completarea, dar completarea a venit numai după 8 luni, motivând instanței că a fost împiedicată de Primăria Timișoara să depună documentația solicitată de minister.
Ca dată de referință trebuie luată data de 13 mai 2008 când s-a depus și Anexa 2, deci la 8 luni de la solicitarea ministerului din 12 septembrie 2007, iar faptul că documentația fost depusă complet abia în luna mai 2008 dovedește recunoașterea reclamantei că documentația era incompletă.
Pentru că ultimul document a fost depus după intrarea în vigoare a H.G. nr. 107/2008, devin incidente și aceste dispoziții.
Deși aceste apărări au fost făcute și în fața instanței de fond, nu s-a reținut faptul că ministerul putea să restituie integral dosarul dar a ales să îndrume societatea să completeze documentația pentru a fi respectate Criteriile nr. 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat dar și prevederile H.G. nr. 834/1991, modificată prin H.G. nr. 107/2008.
În Criteriile nr. 2665 din 28 februarie 1992 se prevede, între altele, că la nivelul fiecărei societăți comerciale cu capital de stat se constituie o comisie formată din 5-7 membri care va participa la stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat numită prin ordin al ministrului de resort, iar acest ordin a fost emis, în cazul reclamantei numai la 31 octombrie 2008, ceea ce dovedește că documentația era incompletă, aceste prevederi fiind în vigoare înainte de modificările aduse de H.G. nr. 107/2008.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., art. 312 pct. 1, 2, 3, Cod procedura civilă.
Intimata SC I.T. SA Timișoara a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluția instanței de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanta este o societate comercială care a fost înființată prin hotărâre de guvern astfel că obligația de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, potrivit H.G. nr. 834/1992 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, revine M.E.C.
Încă din anul 2004, reclamanta a solicitat pârâtului eliberarea acestui certificat.
Deși documentația nu era completă, ministerul nu a restituit dosarul ci a solicitat reclamantei să-și completeze documentație potrivit H.G. nr. 834/1991 și Criteriilor nr. 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.
Completarea acestei documentații s-a prelungit de-a lungul anilor.
Mai întâi, pentru că procesul - verbal de vecinătate nu era semnat de Primăria Timișoara și a fost nevoită, datorită refuzului acestei autorități, să obțină hotărâre judecătorească de obligare la semnarea acesteia, procedură finalizată în anul 2007 când s-a obținut avizarea documentației de către Consiliul Județean Timiș.
Însă, nici de această dată, documentația nu a fost completată și la data de 12 septembrie 2007 s-a solicitat reclamantei să depună Anexa nr. 2 semnată de O.J.C.G.C. Această anexă semnată a fost trimisă autorității pârâte numai la 15 mai 2008.
Prin urmare, în raport de această dată, se poate considera că documentația pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate era completă, dar potrivit H.G. nr. 834/1991, nemodificată.
Se impune precizarea că între momentul solicitării (12 septembrie 2007) ministerului și data înaintării Anexei nr. 2 semnată, s-a produs o modificare a H.G. nr. 834/1991, modificare care impune, printre altele, întocmirea unor rapoarte de evaluare la valoare de piață.
Problema care se impune a fi soluționată în prezenta cauză este legea aplicabilă cererii reclamantei de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Instanța de fond a admis cererea reclamantei apreciind că legea aplicabilă este cea din momentul formulării cererii (2004) deși recunoaște că documentația a fost completată ulterior și întârziată de refuzul Primăriei Timișoara.
Această susținere este greșită pentru că dreptul reclamantei la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate se consideră născut numai din momentul depunerii documentației complete și nu de la data depunerii cererii.
Instanța de fond nu a făcut nici o referire la faptul că ultima solicitare a ministerului pârât de completare a documentației a fost făcută în luna septembrie 2007, iar reclamanta a răspuns acestei solicitări după câteva luni, respectiv în luna mai 2008.
Această întârziere se datorează culpei exclusive a reclamantei pentru că era necesară numai avizarea Anexei 2 de către O.C.P.I. și nu s-a dovedit că a existat un refuz al acestei autorități de a aviza documentația.
Prin urmare, reclamanta își invocă propria culpă și solicită aplicarea unei legi care nu mai era în vigoare în acea formă la momentul în care documentația a fost depusă, iar potrivit modificărilor aduse legii, documentația trebuie completată și nu există un refuz al autorității de eliberare a certificatului.
Mai mult, se observă că autoritatea publică și-a exprimat permanent disponibilitatea de a admite cererea reclamantei dar numai cu condiția respectării prevederilor H.G. nr. 834/1991 și Criteriilor nr. 2665/1992. Așa se explică faptul că nu a respins cererea reclamantei pentru că documentația nu era completă ci a solicitat acesteia să o completeze. Dar acest fapt nu poate semnifica nașterea dreptului de a obține eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din momentul depunerii cererii, ci acest drept poate fi invocat numai după depunerea documentației complete.
Nu se poate considera că o asemenea interpretare ar duce la încălcarea principiului neretroactivității legii civile noi pentru că, așa cum am arătat, autoritatea publică putea respinge sau restitui documentația incompletă și reclamanta este obligată să o completeze potrivit legii în vigoare la acel moment.
Refuzul autorității de eliberare a certificatului potrivit legii vechi s-a datorat tocmai atitudinii reclamantei care a întârziat 8 luni cu depunerea unui document.
Apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința și va fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.E.C.M.A. împotriva Sentinței civile nr. 2331 din 14 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată și respinge acțiunea reclamantei SC I.T. SA Timiș, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.