Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentința nr. 97/F-CONT din 14 mai 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială si de contencios administrativ și fiscal, a respins‚ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta R.N.P.R. – D.S. Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și C.L. al Municipiului Râmnicu Vâlcea, intervenient în nume propriu fiind I.T.R.S.V. și intervenient accesoriu fiind M.A.D.R.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin Decizia nr. 636 din 27 octombrie 1979 fostul Consiliul popular al județului Vâlcea - Comitetul executiv - a dispus transmiterea în administrarea I.S.J. Vâlcea, actuala D.S. Râmnicu Vâlcea a R.N.P.R., a unor construcții în care a funcționat sediul C.P. Râmnicu Vâlcea și terenul aferent acestora în suprafață de 2.385 mp., situate în municipiul Râmnicu Vâlcea.
În anul 1999, prin Hotărârea C.L. nr. 96, imobilul în litigiu a fost înregistrat în domeniul public al municipiului Râmnicu Vâlcea. Ca atare prin Hotărârea nr. 1362/2001 la poziția nr. 1370.1.6.4. din Anexa nr. 2 la aceasta, au fost înregistrate ca bunuri în inventarul domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea imobilul clădire fost sediu al Inspectoratului Silvic și terenul aferent în suprafață de 1.524 mp.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 123 din 25 iunie 2007 C.L. al Municipiului Râmnicu Vâlcea s-a aprobat trecerea imobilului respectiv în domeniul public al statului.
În baza acestei ultime hotărâri, a fost emis actul administrativ reprezentând H.G. nr. 967/2007 a cărei anulare se solicită, prin intermediul căreia imobilul, devenit bun proprietate publică a statului, a fost dat în administrarea M.A.D.R. pentru I.T.R.S.V. Râmnicu Vâlcea. Conformându-se prevederilor art. 2 din această hotărâre, în conformitate cu care predarea-preluarea imobilului se face pe bază de protocol încheiat între părțile interesate, Consiliul Local Râmnicu Vâlcea, ca parte interesată, a solicitat reclamantei punctul de vedere cu privire la încheierea respectivului protocol. Prin adresa din 28 septembrie 2008 aceasta a comunicat consiliului că nu-și poate exprima un punct de vedere referitor la acest imobil, deoarece actul administrativ prin care s-a hotărât transmiterea nu face referiri la D.S. Râmnicu Vâlcea,, împrejurare în raport de care această hotărâre nu-i este opozabilă conducând instanța de fond la concluzia legată de faptul că reclamanta nu justifică un interes legitim în anularea actului administrativ menționat în cererea de chemare în judecată.
Consideră instanța de fond că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, într-adevăr reclamanta D.S. Râmnicu Vâlcea nu a deținut nici un moment, în intervalul 27 octombrie 1979 și până la momentul actual, în proprietate imobilul în litigiu, pe care l-a deținut doar în administrare directă.
Mai reține instanța de fond că reclamanta a uzat de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 - republicată, formulând excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 123/2007 a C.L. Râmnicu Vâlcea, excepție respinsă irevocabil prin Decizia nr. 491/ R-C din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, în conformitate cu care s-a apreciat că, cel puțin formal, această hotărâre respectă reglementările art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 în privința cerințelor impuse pentru trecerea bunului din domeniul public al unei localități în domeniul public al statului.
Ca atare, sub acest aspect, concluzionează instanța de fond că și H.G. în discuție, având ca suport hotărârea nr. 123/2007 a C.L. Râmnicu Vâlcea, este legală, atâta vreme cât nu s-a dovedit nerespectarea actelor normative ce reglementează procedura de emitere a acestora.
În opinia instanței de fond faptul că s-a uzat de perpetuarea înscrierii imobilului în litigiu în amenajamentele silvice, nu constituie un motiv de anulare a hotărârii în absența dovedirii titlului de proprietate care, așa cum s-a statuat, dacă ar exista, ar trebui folosit într-o altă cale procedurală prevăzută de lege.
Se mai apreciază că includerea terenului în fondul forestier național nu a fost făcută cu respectarea Codului silvic, reclamanta neputând face dovada că a cuprins terenul în cauză în amenajamentul silvic, în condițiile legii, așa cum este exprimarea actului normativ arătat anterior, motiv pentru care aceasta nici nu a intabulat imobilul în absența titlului de proprietate asupra acestuia.
Susținerea reclamantei legată de evidențierea acestui imobil în inventarul propriu nu a fost primită deoarece respectivele înscrieri nu constituie titlu de proprietate, așa cum este concepțiunea legală a conceptului de titlu de proprietate asupra unui imobil, cum a încercat să inducă reclamanta ideea exprimată în motivarea cererii introductive.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinței nr. 97/ F-CONT din 14 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta R.N.P.R. prin D.S. Râmnicu Vâlcea, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., susținând în esență, următoarele:
În dezvoltarea căii de atac promovate susține recurenta că instanța de fond a respins cererea de anulare a H.G. nr. 967/2007 în mod nelegal fără a analiza întregul probatoriu formulat în cauză și fără a verifica susținerile făcute de ambele părți.
Astfel, printr-un set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține recurenta că în mod nelegal instanța de fond a considerat că imobilul teren și imobilul construcție au trecut în conformitate cu prevederile legale din proprietatea municipiului Râmnicu Vâlcea în proprietatea statului, întrucât prin Decizia civilă nr. 58/ R din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Pitești, se arată că aceasta nu s-au aflat în proprietatea localității.
În acest sens, arată recurenta că terenul în litigiu este proprietatea publică a statului aflat în administrarea Romsilva, astfel cum a fost întotdeauna, încă de la data transmiterii acestuia prin Decizia nr. 636/1979 și, fiind destinat folosirii ca sediul de administrare a pădurii, a fost inclus în amenajamentul silvic, potrivit legislației în vigoare la data transmiterii.
Consideră recurenta că prin schimbarea administratorului, fără acordul deținătorului, așa cum prevede Legea nr. 213/1998, a fost încălcată legea iar hotărârea instanței de fond este nelegală din acest punct de vedere. Mai mult, se consideră că au fost încălcate prevederile codului silvic, în condițiile în care reducerea fondului forestier este strict interzisă.
Referitor la construcția ce se află în același litigiu susține recurenta că aceasta a fost transmisă în administrare prin aceeași Decizie nr. 636/1979, și a intrat în proprietatea privată a sa prin efectul Legii nr. 15/1990, fiind evidențiată în patrimoniul propriu, potrivit H.G. nr. 229/2009.În consecință, susține recurenta că municipiul Râmnicu Vâlcea a transmis în proprietatea statului un bun construcție ce se afla în proprietatea privată a Romsilva, situație inadmisibilă, sub aspect constituțional.
3. Hotărârea instanței de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea a aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect si detaliat în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci își va limita analiza la criticile care se circumscriu unor motive de recurs.
Recurenta a formulat cerere de anulare a H.G. nr. 967/2007 prin care, în temeiul art. 108 din Constituția României și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, s-a aprobat darea în administrarea M.A.D.R., pentru I.T.R.S.V. Râmnicu Vâlcea a imobilului format din clădire, în suprafață de 416 mp. și terenul aferent, în suprafață de 1.542 mp., situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, trecut în domeniu public al statului prin Hotărârea C.L. al Municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 123 din 25 iunie 2007.
Prin Sentința nr. 1561 din 16 decembrie 2008, a Tribunalul Vâlcea, irevocabilă prin Decizia nr. 491/R-CONT din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, a fost respinsă excepția de nelegalitate a Hotărârii C.L. nr. 123/2007, prin care s-a aprobat trecerea imobilului în natură teren și construcție, din domeniul public al municipiului în domeniul public al statului invocată de recurentă.
Așadar, chiar dacă, recurenta, poate invoca un drept de administrare asupra imobilului, în baza Deciziei nr. 636 din 27 octombrie 1979 a C.P.J. Vâlcea - Comitetul Executiv, acesta nu poate fi opus dreptului de proprietate al statului, drept înscris, în baza Hotărârea C.L. nr. 123/2007 în cartea funciară a Municipiului Râmnicu Vâlcea.
În mod corect a reținut instanța de fond că imobilul în litigiu a aparținut domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea, fiind inventariat ca atare în H.G. nr. .1362/2001, poziția nr. 1370 din Anexa nr. 2, și a fost trecut cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 și a celor ale art. 36 alin. (2) lit. c) și art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, în domeniul public al statului prin Hotărârea C.L. al municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 123 din 25 iunie 2007, privind schimbarea regimului juridic al unui imobil.
În mod greșit recurenta invocă în susținerea acțiunii formulate Decizia nr. 58/ R din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Pitești, în condițiile în care prin respectiva hotărâre judecătorească a fost respinsă o acțiune în revendicare formulată de Municipiul Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu R.N.P.D.S. Vâlcea, ceea ce nu echivalează cu confirmarea titlului de proprietate invocat de recurentă, fapt reținut și în considerentele Sentinței nr. 579 din 26 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea.
Susținerile referitoare la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor prin efectul legii, pot fi valorificate numai pe calea dreptului comun și nu poate, în raport cu Sentința nr. 1561/2008 a Tribunalului Vâlcea, să repună în discuție legalitatea Hotărârea C.L. nr. 123/2007, act administrativ ce a stat la baza H.G. nr. 967/2007, contestat în prezenta cauză.
Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurenta - reclamantă, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.N.P.R. - prin D.S. Râmnicu Vâlcea, împotriva Sentinței civile nr. 97 din 14 mai 2010, a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.