Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunile înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanții P.E. și V.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., suspendarea executării Ordinelor nr. 2003 din 12 august 2010 și respectiv 2025 din 20 august 2010 cu consecința suspendării desfășurării examenului pentru ocuparea posturilor din cadrul D.A.D.R. Timiș rămase după reorganizare precum și anularea tuturor actelor administrative ce vor fi emise în urma finalizării examenului, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au calitatea de funcționari publici în cadrul D.A. Timiș iar, în ceea ce privește legalitatea ordinelor atacate se arată că acestea încalcă dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea 188/1999 și art. 14 și art. 17 din C.E.D.O.
Au mai susținut că Ordinul 2003 din 12 august 2010 este nelegal, întrucât încalcă dispozițiile art. 57 pct. 1 din Legii nr. 188/1999 ce impun publicarea concursului în M. Of. al României și într-un ziar de largă răspândire cu 30 de zile înainte de data fixării examenului. Ori, în speță data examenului s-a afișat la 20 august 2010 iar depunerea dosarelor trebuia realizată în două zile nelucrătoare, aspect ce creează o îndoială serioasă asupra actului administrativ.
în ceea ce privește nelegalitatea Ordinului nr. 2025 din 20 august 2010 au arătat că acesta nu este în consonanță cu dispozițiilor art. 14 din C.E.D.O. privind discriminarea atâta timp cât organigrama avizată de A.N.F.P. cu compartimentele respective nu coincide cu numărul posturilor scoase la concurs ca anexă la ordinul amintit și astfel nu există o reducere reală, serioasă și efectivă care să fie întemeiată în drept pe dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ci eventual sunt incidente dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 caz în care angajatorul avea obligația de a-i repartiza pe reclamanți pe alte posturi.
La termenul de judecată din 13 octombrie 2010, instanța în temeiul art. 164 C. proc. civ. instanța a dispus conexarea Dosarului 933/59/2010 la Dosarul nr. 932/59/2010 având în vedere că în ambele cauze se solicită suspendarea executării Ordinelor nr. 2003 din 12 august 2010 și respectiv 2025 din 20 august 2010.
Prin întâmpinarea formulată,pârâtul M.A.D.R. a solicitat cererilor de suspendare arătând că actele administrative sunt executorii din oficiu, iar suspendarea intervine doar ca o măsură de excepție, în condițiile în care examenul organizat în baza H.G. nr. 725/2010 s-a desfășurat în perioada 25 - 27 august 2010 prezenta cerere de suspendare este lipsită de obiect cât timp efectele acestuia au încetat prin ajungerea la termen. Ordinele contestate au fost executate în privința reclamanților și ca atare nu se mai poate pune problema unei suspendări a executării.
Pe fondul cauzei,arată că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Lg.554/2004 privind cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 500 pronunțată în data de 10 noiembrie 2010,a respins cererile formulate de reclamanții P.E. și V.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. București, având ca obiect suspendare executare acte administrative.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii atacate, următoarele:
în ceea ce privește excepția privind lipsa de obiect a cererii de suspendare invocată de pârât, prin întâmpinare,pe Considerentul potrivit căruia cele două ordine au vizat organizarea concursului în perioada 25 - 27 august 2010 iar prin finalizarea acestuia actele administrative și-au epuizat efectul și ca atare nu mai pot fi suspendate, instanța a reținut că cele două ordine atacate nu vizează în mod expres examenul organizat în perioada 25 - 27 august 2010 pentru ocuparea posturilor vacante în cadrul M.A.D.R. Timiș. Astfel, Ordinul 1023 din 12 august 2010 a fost emis pentru aprobarea Regulamentului pentru ocuparea prin examen a posturilor aferente funcțiilor publice supuse reorganizării prin reducere în cadrul aparatului propriu și a instituțiilor aflate în subordinea M.A.D.R. și are deci o aplicabilitate generală pentru toate situațiile reglementate de art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și nu numai în privința examenului din perioada 25 - 27 august 2010. Similar și Ordinul nr. 2025 din 19 august 2010 aprobă structurile organizatorice și statele de funcții ale direcțiilor pentru agricultură județene și a municipiului București, actul administrativ care produce efecte și în prezent fiind prin esența sa un act administrativ cu executare succesivă iar nu imediată.
Potrivit art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea duratei suspendării, rezultând așadar că până la expirarea suspendării se opresc pentru viitor orice demersuri de punere în aplicare a dispozițiilor date, ori în fapt, interesul reclamanților a fost acela de a obține suspendarea desfășurării examenului din perioada 25 - 27 august 2010 interes ce nu mai subzista încă de la data introducerii acțiunii, dată la care examenul se afla în plina desfășurare.
în privința cazului bine justificat, prima instanță a susținut în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile privind existența .cazului bine justificat sau prevenirea producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de starea de fapt și de drept ce sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Astfel, actele administrative reprezentate în speță prin ordinele menționate se bucură ca orice act administrativ de prezumția de legalitate, de autenticitate și de veridicitate ce justifică principiul executării din oficiu a acestuia, actul administrativ unilateral reprezentând el însuși un titlu executoriu.
Cazul bine justificat nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă pentru că aceasta ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, ceea ce nu se poate realiza de către instanța sesizată cu cererea de suspendare ce reprezintă în fapt o măsură provizorie.
Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca prejudiciul material, viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice instanța a reținut că în speță nu s-a dovedit îndeplinirea acestei condiții.
Arată instanța, că în speță, reclamanții nu au invocat o pagubă concretă ce ar suferi-o prin executarea actelor atacate ci doar faptul că termenul scurt prevăzut pentru depunerea dosarelor, respectiv 2 zile calendaristice de la publicarea anunțului i-a pus în imposibilitatea de a-și depune dosarul de examen întrucât cele două zile calendaristice s-au scurs la sfârșitul săptămânii fiind în imposibilitatea de a obține adeverințele medicale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții P.E. și V.N., invocând în drept dispozițiile art. 1, Protocolul nr. 1 din C.E.D.O. și art. 6 din C.E.D.O.
Motivele de recurs, invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocându-se nemotivarea sentinței atacate în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a actelor contestate, suspendare solicitată în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și aplicarea greșită a legii.
Se arată că sentința recurată nu este motivată în fapt și în drept pentru a justifica soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de suspendare.
În ceea ce privește motivul de recurs care privește greșita aplicare a legii, recurenții arată că în mod nelegal instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care recurenții au fost eliberați din funcții, în mod abuziv, iar prejudiciul irecuperabil constă în pierderea locului de muncă.
La dosar intimatul - pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de recurenți, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Sentința atacată este motivată în fapt și în drept în ceea ce privește aprecierea că cererea de suspendare a recurenților nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză putând fi exercitat controlul de legalitate de către instanța ierarhic superioară în cauză neputându-se reține încălcarea dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O.
În ceea ce privește motivul de recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, acest motiv nu este fondat.
Instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, condiția existenței unor cazuri bine justificate și iminența producerii unei pagube în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004.
A apreciat corect că față de ordinele contestate de recurenți, care privesc reorganizarea autorității pârâte nu există motive vădite de nelegalitate, iar în ceea ce privește paguba iminentă invocată aceasta nu poate fi reținută în condițiile în care eliberarea din funcție a avut loc la data de 1 septembrie 2010, iar recurenții nu au participat la concurs și astfel nu pot invoca un drept recunoscut de lege vătămat.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții P.E. și V.N. împotriva Sentinței nr. 500 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.