Asupra recursului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1879 din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.M. împotriva ordonanței nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - serviciul teritorial Galați; a fost menținută ordonanța atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că prin rezoluția nr. 299/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a constatat că persoana vătămată F.M., în plângerea sa formulată la 5 martie 2011 împotriva rezoluției nr. 901/P/2009 din 15 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pe lângă criticile aduse soluției dispusă de procuror, a sesizat și fapta agentului de poliție M.C. de la Secția X Poliție Galați, care a primit bani de la membrii Asociației de Locatari nr. Y Galați pentru a-i proteja, fiind la rândul său protejat de subcomisarul P.S., în calitatea sa de adjunct al șefului Secției de Poliție.
Prin rezoluția amintită a mai constatat că la data de 6 februarie 2009, fiind audiată de organele de poliție pentru lămuriri în legătură cu plângerea penală formulată, persoana vătămată F.M. a completat-o și cu alte fapte și alte persoane care au îndeplinit sau îndeplinesc funcțiile de: ministru al justiției, membrii în Consiliul Superior al Magistraturii, ministru de interne, prim-ministru al Guvernului, inspector șef al I.P.J. Galați, șef al Poliției Municipiului Galați, prefect al județului Galați.
În urma acestor constatări, prin rezoluția nr. 299/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul F.M. împotriva rezoluției nr. 901/P/2009 din 15 ianuarie 2010 și trimiterea unei copii a plângerii petentului din 6 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a unei copii de pe plângerea din 5 martie 2010 la același parchet, structura D.N.A. - serviciul teritorial Galați, spre competentă soluționare.
Cu prilejul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - serviciul teritorial Galați, a fost audiată persoana vătămată F.M. la data de 11 iunie 2010, care a solicitat efectuarea de cercetări față de agenții de poliție M.C., C.T., P.M. și subcomisar P.S. din cadrul Secției X Poliție Galați, la data de 21 ianuarie 2009 au efectuat cercetări la sediul Asociației de Locatari nr. Y, au întocmit un proces-verbal și au efectuat cercetări cu privire la plângerile sale, dar au primit și sume de bani de la P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V.A., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D. și S.V., pentru a nu efectua cercetări cu privire la infracțiunile săvârșite în cadrul activității ilegale a asociației.
Persoana vătămată F.M. a mai susținut că grupul de locatari menționat mai sus și-a însușit suma de 700.000 lei din gestiunea Asociației, funcția de administrator fiind îndeplinită de P.F. (filele 63-67 din dosarul de urmărire penală).
Cu prilejul audierii sale, persoana vătămată a solicitat și cercetarea persoanelor care, începând cu anul 2006 la zi, au îndeplinit funcții de prim ministru, ministru de interne, prefect al județului Galați, inspector șef al I.P.J. Galați, șef al poliției Galați, deoarece sunt vinovate că nu au luat măsuri de verificare și control a făptuitorilor P.S., M.C., C.T. și P.M.
După efectuarea actelor premergătoare (care au constat în audierea făptuitorilor, audierea persoanei vătămate, atașarea de înscrisuri, prin ordonanța nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - serviciul teritorial Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii:
- P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V.A., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D. și S.V., cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptele nu există;
- P.S., M.C., C.T. și P.M., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptele nu există;
- C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ș. și D.M.A., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, deoarece lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor.
Cu privire la infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., sesizată de persoana vătămată F.M. ca fiind săvârșită de făptuitorii: C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ș. și D.M.A., ca și pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) și art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., procurorul, prin rezoluția menționată a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru primii făptuitori și în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru ceilalți făptuitori.
Pentru a adopta această soluție, s-a avut în vedere împrejurarea că din declarațiile luate, rezultă că făptuitorii cercetați nu au dat și respectiv nu au primit sume de bani sau alte valori pentru ca lucrătorii de poliție să-și îndeplinească sau să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. De asemenea, s-a reținut că persoana vătămată F.M., pentru a argumenta susținerile sale, nu a propus niciun mijloc de probă, în afara propriei aprecieri în sensul că suma de 700.000 lei de la Asociație nu a ajuns la furnizori, ceea ce însemna în opinia sa că a fost însușită de locatarii indicați în plângerea sa, sau a fost oferită cu titlu de mită lucrătorilor de poliție cercetați în această cauză.
Din actele premergătoare s-a constatat că făptuitorii S.V. și S.V.A. au vândut apartamentul din cadrul Asociației de Locatari nr. Y Galați din luna aprilie 2007 și au domiciliul ........, astfel încât s-a concluzionat în sensul că faptele de corupție sesizate de persoana vătămată F.M. nu există. Cercetările efectuate au mai relevat că nu există indicii cu privire la existența vreunei încălcări cu știință a atribuțiilor de serviciu de făptuitorii care au avut în perioada 2006 – la zi, calitatea de prim-ministru, ministru de interne, prefect al județului Galați, inspector șef al I.P.J. Galați, șef al Poliției Municipiului Galați, de natură să lezeze interesele persoanei vătămate F.M. și de a permite ca lucrătorii de poliție cercetați în cauză să obțină avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale.
Plângerea petentului F.M. formulată împotriva ordonanței din 29 iunie 2010 dispusă în Dosarul nr. 89/P/2010 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – serviciul teritorial Galați a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2001 a procurorului șef al acestui serviciu.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. persoana vătămată F.M. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dispusă în cauză, apreciind că nu este legală și temeinică arătând că aceasta nu are forma cerută de lege, nu menționează calea de atac și instanța la care se exercită și a fost dispusă cu depășirea competenței după calitatea persoanei cercetate, competență care revenea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Plângerea a fost adresată Curții de Apel Galați.
Prin sentința penală nr. 138/ F din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Galați, secția penală, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluției nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. – serviciul teritorial Galați în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că plângerea formulată este nefondată.
S-a constatat că din perspectiva dispozițiilor art. 203 C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. 6 C. proc. pen. și art. 275 C. proc. pen., atât ordonanța nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind plângerea persoanei vătămate F.M. de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. – serviciul teritorial Galați, cât și ordonanța nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2010 de respingere a plângerii petentului de către procurorul șef al Serviciului Teritorial Galați, îndeplinesc riguros cerințele de formă și fond cerute de lege pentru aceste acte de finalizare a cercetărilor în cauză, cu observația că legea nu prevede obligativitatea înscrierii căilor de atac și a instanțelor la care se exercită, criticile petentului fiind nefondate.
Referitor la competența după calitatea persoanelor, în efectuarea cercetărilor, s-a constatat că prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A. au fost respectate în cauză, în sensul că cercetările efectuate de procuror au privit numai infracțiunile de corupție prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracțiuni pentru care procurorul din această structură este competent să le cerceteze, tocmai datorită calității persoanelor cercetate (membri ai Guvernului, ofițeri de poliție, prefect, etc.).
Cu privire la infracțiunile de neglijență în serviciu și delapidare procurorul a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și respectiv a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, aceste dispoziții nefiind supuse controlului judiciar prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
S-a reținut că din analiza actelor premergătoare efectuate nu rezultă că făptuitorii cercetați au dat și respectiv primit sume de bani sau alte foloase pentru a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle lor de serviciu, sau pentru a face un act contrar acestor îndatoriri, sau au săvârșit infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție sau în legătură directă cu infracțiunile de corupție, astfel că și sub acest aspect neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petentul; recursul nu a fost motivat.
Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiții pozitive, privind existența de date referitoare la comiterea unei infracțiuni și a unei condiții negative, referitoare la inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincțiile arătate în norma anterior menționată.
În speța de față, petentul a formulat plângere penală, fiind nemulțumit de modul de gestionare a unei sume de bani de către asociația de locatari a unui imobil, de maniera de derulare a activității unor ofițeri de poliție și față de pretinsa nedispunere de către membrii guvernului, reprezentanții acestuia și conducerea unităților de poliție a măsurilor ce se impuneau, în opinia sa și conferind conotații penale activității acestor persoane.
Cu respectarea dispozițiilor art. 224 C. proc. pen., în etapa actelor premergătoare, procurorul a efectuat verificările apreciate ca utile cauzei și, motivat, a concluzionat în sensul că în cauză sunt incidente cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a), c) și d) C. proc. pen., astfel că s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Din verificarea actelor dosarului se constată că soluția dispusă este legală și temeinică. Se reține în acest sens că activitatea persoanelor reclamate nu poate fi circumscrisă sferei ilicitului penal pentru a se putea angaja răspunderea penală a acesteia, în absența dovedirii îndeplinirii condițiilor privind conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni, aserțiunile petentului fiind pur subiective și nedovedite.
Astfel, în mod just s-a apreciat că făptuitorii P.S., M.C., C.T. și P.M. nu și-au încălcat în niciun mod atribuțiile de serviciu, că faptele imputate de petent făptuitorilor P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V.A., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D., S.V. și a făptuitorilor P.S., M.C., C.T. și P.M. nu există și, pe cale de consecință, neexistând infracțiunea premisă în sarcina făptuitorilor P.S., M.C., C.T. și P.M. nu poate exista nici infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 sesizată de petentul F.M. în sarcina făptuitorilor C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ș. și D.M.A.
De asemenea, din cercetări nu a rezultat niciun indiciu cu privire la existența vreunei încălcări cu știință a atribuțiilor de serviciu de către făptuitorii C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ș. și D.M.A. în scopul de a leza interesele petentului și de a obține pentru ei, ori pentru făptuitorii P.S., M.C., C.T. și P.M. de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, lipsind laturile subiective și obiective a infracțiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen.
Totodată, în mod corect s-a reținut art. 10 lit. a) C. proc. pen. ca temei juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimații S.V. și S.V.A. deoarece aceștia la data pretinsei comiteri a infracțiunii imputate nu mai aveau calitatea de locatari, membri ai asociației la care a făcut referire petentul, vânzând imobilul în care locuiau anterior.
Se reține, așadar că în mod legal, temeinic și riguros motivat procurorul, pe baza actelor premergătoare efectuate potrivit art. 224 C. proc. pen. a dispus față de intimați soluția de netrimitere în judecată contestată de către petent.
Analizând hotărârea recurată se constată că prima instanță a dat o evaluare proprie materialului dosarului, plângerii petentei și rezoluției atacate, potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul F.M. împotriva sentinței nr. 1879 din 22 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1117/44/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2012.