Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 489 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. 6908/1/2011 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.S. împotriva Deciziei nr. 2596 din 30 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6873/30/2009, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că contestatorul a declarat recurs împotriva unei decizii definitive pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu este admisibil potrivit dreptului comun, reprezentat în speță de dispozițiile art. 38514 și art. 417 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, la data de 7 decembrie 2011, contestatorul C.S. a formulat contestație în anulare, susținând că la judecarea hotărârii contestate nu a fost citat, fiind astfel ipsă de procedură, că nu i s-a acordat un termen în vederea pregătirii apărării, precum și că nu au fost atașate anumite dosare solicitate.
Examinând în principiu contestația în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Conform dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Una dintre aceste condiții este ca motivul pe care se sprijină contestația în anulare să fie dintre cele prevăzute expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen.
Raportând aspectele teoretice prezentate speței de față, se constată că invocarea formală a cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) (calificat potrivit susținerilor contestatorului) și formularea de critici privind modul de soluționare a cauzei de către instanța de recurs nu pot reprezenta temeiuri pentru constatarea admisibilității contestației în anulare, neregăsindu-se printre cele 5 motive prevăzute de lege, care se referă exclusiv la: a) neîndeplinirea în condițiile legii a procedurii de citare a părții la termenul când s-a judecat recursul; b) imposibilitatea părții de a se prezenta la termenul de judecare a recursului și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) situația în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar ; d) situația în care împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă și e) situația în care la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514alin11 ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând înscrisurile aflate în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători în care a fost pronunțată decizia a cărei anulare se solicită se constată că la termenul la care s-a judecat decizia contestată (28 noiembrie 2011) procedura de citare a recurentului a fost legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. pen., iar acesta a fost chiar prezent la instanța de judecată (potrivit practicalei deciziei contestate).
Așadar, cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este incident în speța de față.
În cauză, criticile formulate de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.S. împotriva Deciziei nr. 489 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. 6908/1/2011.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.S. împotriva Deciziei nr. 489 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. 6908/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2012.