Asupra recursului de față:
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1378 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.A.R.R. împotriva sentinței penale nr. 20 din 13 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8952/1/2009; a fost obligată revizuenta la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 23220/5227/VIII/1/2009 din 10 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, apreciindu-se că plângerea nu vizează una dintre soluțiile prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. Sentința atacată a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat a recursului, prin Decizia nr. 101 din 28 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători.
Astfel, instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire, a constatat că cererea formulată este inadmisibilă deoarece nu are ca obiect o hotărâre care să cuprindă o rezolvare a fondului cauzei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs revizuenta, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs (filele 2-4 dosar recurs), al concluziilor scrise (filele 11-12 și 19 dosar recurs) și orale (consemnate în partea introductivă a deciziei) pentru infracțiunile grave comise împotriva statului și petentei.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluționare fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanțial, formulându-se o soluție de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Această concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 394 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen. care reprezintă reglementarea a două condiții în care pot fi invocate cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.
Astfel, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare” iar prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen. se prevede că motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) constituie cazuri de revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”.
Rezultă, așadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situațiile în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului.
Se va reține, totodată că în procedura specială reglementată de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., analizează plângerea formulată împotriva unei soluții de netrimitere în judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând rezoluția sau ordonanța atacată, plângerea formulată și orice înscrisuri depuse de părți.
Soluțiile ce pot fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. și nu includ stabilirea vinovăției și nici a existentei fapte în accepțiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de persoana trimisă în judecată.
Față de aspectele prezentate se va considera că soluția pronunțată de prima instanță asupra cererii de revizuire este justă.
Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătorești ce nu cuprind o soluție asupra fondului cauzei, față de specificul procedurii în care sunt pronunțate. A accepta o soluție contrară ar determina o încălcare gravă a dispozițiilor art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
Se reține, totodată, că aspectele invocate de recurentă în susținerea căii de atac promovate exced obiectului cauzei și pe cale de consecință, nu pot fi primite.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta M.A.R.R. împotriva sentinței nr. 1378 din 12 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4110/1/2011.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 februarie 2012.