Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursurilor de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 1760 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, săvârșită în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în legătură directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) C. pen. din Legea nr. 78/2000 modificată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în forma agravată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 17 noiembrie 2008 la 11 decembrie 2008.

Prin aceeași sentință, în baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata G.A.A. la pedeapsa la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în legătură directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata G.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. s-a dispus ca pe perioada termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86⁴ privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.

A fost obligat inculpatul P.V. la restituirea sumei de 130.000 lei către SC A. SRL și a sumei de 30.000 euro în echivalentul în lei la cursul de zi al B.N.R., de referință către denunțătorul C.P.

Au fost menținute măsurile asiguratorii instituite în faza de urmărire penală constând în poprirea conturilor bancare deschise de inculpat la B.R.D. și B.P. și sechestrul asigurator asupra cotei ideale de 1/2 din apartamentul ce constituie bun comun al soților P. situat în Turda.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv factura fiscală, emisă la data de 28 decembrie 2007, contractul din 19 octombrie 2007, înscrisurile denumite ofertă de lucrări și situații de lucrări, borderourile de achiziție din 11 decembrie 2007 și 18 decembrie 2008 și dispozițiile de încasare și plată pentru suma de 100.000 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.V. la 3000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata G.A.A. la 1000 lei cu același titlu.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 11 decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj dosarul nr. 113/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție privind pe inculpatul P.V., aflat în stare de arest preventiv, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pe inculpata G.A.A. pentru infracțiunile de spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul Cluj a fost sesizat prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, nr. 113/P/2008 din 10 decembrie 2008.

La termenul din 24 februarie 2009, s-a pus în discuție necompetența instanței după calitatea persoanei, în raport cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut că în perioada în care inculpatul P.V. se afla în arest preventiv, la alegerile parlamentare din decembrie 2008, a fost ales deputat în Parlamentul României, fiind emisă și legitimația de deputat.

Față de dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) și art. 40 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Cluj, prin sentința penală nr. 97 din 24 februarie 2009, în baza art. 42 raportat la art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 40 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel sesizată, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul anterior menționat a fost reținută următoarea situație de fapt:

În perioada 2004-2008, inculpatul P.V. a îndeplinit funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj, faptele de corupție reținute în sarcina sa fiind comise în perioada exercitării acestui mandat.

Cercetările au demarat ca urmare a autodenunțului formulat de către numitul C.P., înregistrat la data de 29 octombrie 2008 la serviciul teritorial Cluj din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în care a menționat că în cursul lunii decembrie 2007 inculpatul P.V., membru P.N.L., la acea dată consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj, a pretins suma de 50.000 euro din care a primit în perioada ianuarie – februarie 2008 suma de 130.000 lei, iar ulterior, în cursul lunii martie 2008 a pretins suma de 30.000 euro, pe care a primit-o integral în data de 16 aprilie 2008 pentru ca, prin influența pe care o avea asupra unor persoane cu funcție de conducere din cadrul SC E. SA, precum și a președintelui Consiliului Județean Cluj să îi acorde ajutor, să îl sprijine să încheie contracte de lucrări de instalații electrice pe raza județului Cluj pentru SC A. SRL Oradea al cărei administrator era denunțătorul.

De asemenea, denunțătorul a arătat că inculpatul P.V. a pretins și obținut cesiunea a 50% din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea în schimbul sprijinului pe care urma să îl acorde în aprobarea cererilor de plată a primei tranșe din contractul de finanțare din fonduri SAPARD invocând influența avută asupra factorilor de decizie din cadrul autorității contractante.

În urma probelor administrate în faza de urmărire penală s-a reținut că în luna decembrie 2007 denunțătorul C.P. l-a cunoscut pe inculpatul P.V., fiindu-i prezentat ca o persoană influentă cu numeroase relații, atât în domeniul politic, cât și în cel de afaceri, în special energetic și care se bucura de influență față de persoanele cu funcții de conducere din cadrul SC E. SA, cât și la nivel local cât și central.

Această împrejurare a fost confirmată de martorul M.G.A., director al S.I.S.E.E., care a declarat că l-a cunoscut pe inculpat cu prilejul unei ședințe tehnice desfășurată la Consiliul Județean Cluj, P.V. prezentându-se drept consilier al președintelui Consiliului Județean pe probleme energetice.

Așa fiind, în schimbul primirii unor sume de bani, inculpatul s-a oferit ca folosind această influență, să acorde ajutor denunțătorului pentru a dobândi statutul de partener, fapt ce permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalații electrice ca subcontractant. În plus, inculpatul a arătat că va interveni pe lângă persoanele cu funcții de conducere din cadrul SC E. SA în vederea acordării de subcontractări în beneficiul SC A. SRL Oradea și va determina aprobarea unor lucrări suplimentare, fapt ce ar fi generat firmei A. obținerea unui profit semnificativ.

Pentru aceste servicii, în luna decembrie 2007 inculpatul i-a pretins denunțătorului C.P. suma de 50.000 euro, cerere cu care acesta a fost de acord, întrucât din informațiile avute i s-a format convingerea realei influențe de care se bucura inculpatul. Aceasta, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezulta că în cursul lunii decembrie 2007 S.I.S.E.E. urma să participe la procedura de licitație publică pentru serviciile de mentenanță, contract ce urma să se deruleze pe o perioadă de 2 ani.

Documentația solicitată în vederea participării la licitație presupunea ca S.I.S.E.E. să prezinte lista subcontractorilor agreați și atestați cu care intenționa să colaboreze în eventualitatea câștigării licitației. Aceasta întrucât, în situația în care S.I.S.E.E. nu era în măsură, sau nu era rentabil să execute anumite lucrări, sau părți de lucrări din contractul de mentenanță, urma a solicita oferte de la partenerii cuprinși în lista subcontractorilor; pe baza concursului de oferte, lucrări sau părți din acestea erau atribuite în subcontractare acestor parteneri.

Competența de a decide asupra subcontractării unei lucrări, sau părți din aceasta revenea directorului S.I.S.E.E., pentru agențiile din subordine, respectiv directorului general al SC E. SA, în funcție de valoarea lucrărilor. Procedura indicată a fost prezentată de către martorul M.A. cu prilejul audierii sale, fiind depuse la dosar copii ale întregii documentații, precum și ale contractelor încheiate cu SC A. SRL.

Așa fiind, sprijinul propus de către inculpat reprezentantului SC A. SRL Oradea, având drept consecință dobândirea calității de partener pentru această societate, a fost apreciat util în considerarea influenței pe care o invoca inculpatul P.V., atât asupra directorului M.A., cât și asupra directorului general al SC E. SA, S.R.

În aceste condiții, denunțătorul C.P. a fost de acord să achite inculpatului suma pretinsă, de 50.000 euro, declarând însă că, neavând deplină încredere în persoana acestuia, a solicitat încheierea unui act doveditor al plății sumei de bani. La propunerea inculpatului P.V., pentru ascunderea provenienței banilor, s-a recurs la folosirea SC T. SRL, denunțătorului fiindu-i creată falsa reprezentare că firma aparține inculpatului.

Potrivit înțelegerii, plata urma să fie disimulată sub forma unui contract de prestări servicii, care genera, aparent, obligația de plată în sarcina firmei denunțătorului, în realitate neprestându-se vreun serviciu corelativ; acest serviciu fictiv ar fi fost reprezentat de lucrări de instalații electrice executate anterior de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parțială a lucrării și executarea acesteia de către T.

Din declarația martorului M.A. a rezultat că inițial licitația a fost programată a fi organizată pe data de 29 decembrie 2007, astfel că, în data de 28 decembrie 2007, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat personal factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la aceeași dată și care atesta nereal efectuarea de lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL în valoare de 180.510 lei. Înscrisul a fost redactat integral de către învinuita G.A.A., la cererea inculpatului P.V., în condițiile inexistenței vreunei relații comerciale între cele două societăți, documentul primar justificativ permițând plata în contul firmei controlată de către inculpat, fără implicarea formală a acestuia. Totodată, în această modalitate au fost eludate dispozițiile legii ce reglementează spălarea banilor, având în vedere că plățile ce depășesc 10.000 de euro sau echivalentul în lei sunt supuse raportării și verificării în lipsa unui document justificativ.

C.P. a declarat că a amânat efectuarea vreunei plăți, întrucât licitația programată pentru luna decembrie 2007 nu a avut loc la data stabilită. Martorul M.A. a confirmat amânarea licitației pentru luna ianuarie 2008. La insistențele inculpatului P.V. și având în vedere data licitației, în luna ianuarie 2008 denunțătorul a efectuat plata parțială aferentă facturii fictive, prin ordinul de plată din 09 ianuarie 2008 fiind virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul T., deschis la B.R.D. Cluj.

La dosarul cauzei se regăsește, în original, exemplarul albastru al facturii, depus la dosar de către denunțător, pe verso-ul căreia este înscrisă mențiunea că suma de 180.510 lei reprezintă echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, fapt ce confirmă susținerea sa privind valoarea obiectului infracțiunii de trafic de influență. Factura astfel întocmită cuprinde doar referirea generică în ceea privește denumirea produselor sau a serviciilor furnizate de către T., respectiv „prestări servicii conform situației de lucrări”, situație de lucrări inexistentă la data întocmirii actului și a plăților; niciun alt document nu a fost întocmit la acea dată cu excepția înscrisului denumit deviz la factură emis de către T. și datat 28 decembrie 2008, din cuprinsul căruia rezultă că ar fi fost folosite materiale în sumă totală de 170.000 lei, la care se adaugă valoarea manoperei de 10.000 lei. Devizul ofertă reprezenta un act unilateral întocmit de către inculpata G.A.A. pe seama SC T. SRL, nesemnat de către beneficiar și a cărui dată nu este certă, având rolul exclusiv de a justifica formal factura emisă. În mod similar, inculpata a întocmit două borderouri de achiziție, respectiv 11 decembrie 2008 și 18 decembrie 2008, a căror dată de asemenea nu era certă, menite a justifica existența materialelor cuprinse în deviz, respectiv nisip și balastru în valoare de 100.000 lei (cantitate de 45,6 tone), ca vânzător fiind înscris numitul F.I., ale cărui date de identificare sunt fictive, astfel cum a rezultat în urma verificărilor efectuate în baza de date privind evidența informatizată a persoanelor. Cel de-al doilea borderou de achiziție atesta în fals cumpărarea de material lemnos în valoare de 70.005 lei de la P.V., care și semnează olograf de primire a sumelor de bani, cu toate că pe parcursul cercetărilor a rezultat că suma a fost încasată ulterior prin virament bancar, efectuat la data de 09 ianuarie 2008, în contul inculpatului deschis la B.R.D.

În luna februarie 2008 licitația a avut loc, iar S.I.S.E.E. a obținut cel mai mare punctaj, fiind declarată câștigătoare. Consecutiv încheierii contractului de mentenanță au fost încheiate acorduri cadru cu firmele cuprinse în lista de subcontractori, printre care și acordul de subcontractare din 5 februarie 2008 încheiat între S.I.S.E.E. și SC A. SRL. Astfel, cum a confirmat și martorul M.A., actul avea ca efecte dobândirea calității de partener S.I.S.E.E. pentru SC A. SRL începând cu luna februarie 2008.

Având convingerea sprijinului acordat de către inculpat pentru încheierea acestui contract cadru, la data de 27 februarie 2008, prin ordin de plată, C.P. a virat suma de 30.000 lei din contul A. în contul T. deschis la B.C. Denunțătorul a arătat că acest cont i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P.V., care a solicitat în mod expres ca plata să se realizeze în acest mod. Din analiza extrasului de cont comunicat de către B.C., a rezultat că SC T. SRL a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

La data formulării autodenunțului, numitul C.P. a predat organelor de urmărire penală un exemplar xerocopiat al contractului de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, anexă a facturii fiscale emisă de către SC T. SRL, împreună cu oferta și situații de lucrări care atestă fictiv executarea unor lucrări constând în „fundații stâlpi electrici devieri autostradă” acte nesemnate și neștampilate de către prestator, precum și dovezi privind faptul că executarea lucrărilor descrise în situațiile de lucrări avusese loc anterior, în cursul anului 2007, lucrarea fiind efectuată de către SC A. SRL.

Împrejurarea că înscrisurile arătate erau plăsmuite în întregime, consemnând nereal executarea de lucrări a fost confirmată prin probele administrate în cauză pe tot parcursul urmăririi penale. Martorul M.A. a depus la dosar acte care atestă executarea lucrărilor ce includ fundații stâlpi electrici de către SC A. SRL mult anterior datei contractului din 19 octombrie 2007, astfel că subcontractarea și executarea lucrării de către T. nu era reală. Martorul C.A.F., angajat al SC A. SRL a declarat că firma nu a subcontractat o astfel de lucrare, nicio persoană nu a prestat vreun serviciu pe seama SC T. SRL în beneficiul firmei SC A. SRL; mai mult, martorul a confirmat că între cele două societăți nu a existat nicio relație comercială.

Inculpata G.A.A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declarații în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea, în prezența apărătorului ales a arătat inițial că va indica organelor de urmărire penală locația lucrărilor, pentru a se proceda la verificarea realității acestora; ulterior, inculpata a revenit, precizând că nu poate indica locația, în acest sens fiind încheiate procese-verbale aflate la dosarul cauzei.

Pentru a verifica realitatea existenței relației comerciale între cele două societăți și a executării lucrărilor de prestări servicii, atestate formal și aparent prin documente contabile primare, în condițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, în cauză s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-științifice financiar-contabile de către specialistul din cadrul D.N.A., serviciul teritorial Cluj.

Potrivit concluziilor raportului de constatare aflat la dosar urmărire penală, factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la data de 28 decembrie 2007 în valoare de 180.510 lei nu reflecta operațiuni reale, materialele înscrise în deviz în valoare totală de 170.005 lei nu au fost achiziționate și utilizate la realizarea lucrărilor, iar din analiza indicatorilor financiari conform bilanțului depus pe anul 2007 rezulta că societatea nu dispune de capacitatea financiară, materială și umană de a executa lucrări la obiective de genul „fundații stâlpi electrici devieri autostradă”.

Concluziile specialistului au fost bazate pe analiza documentelor financiar-contabile depuse la dosar de către administratorul T., fiind prezentate detaliat inadvertențele și neconcordanțele existente între documente. Astfel, s-a reținut ca fiind nejustificată emiterea facturii în data de 28 decembrie 2007 pentru întreaga valoare a contractului, de 180.510 lei, în condițiile inexistenței unui proces-verbal de recepție finală, semnat de către beneficiar, care să ateste realizarea lucrării. Contractul de execuție nu prezenta număr de înregistrare la SC T. SRL și nu cuprindea mențiunea privind persoana care reprezintă societatea; actul adițional nr. 1 la contract apărea ca fiind încheiat în data de 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii pentru întreaga valoare, nu era semnat de către reprezentantul beneficiarului și cuprindea mențiunea procesului-verbal de recepție din data de 23 noiembrie 2008, ulterior datei actului adițional; de asemenea, procesul-verbal de recepție din data de 23 noiembrie 2008, era de asemenea ulterior actului adițional. Aceste constatări au fost apreciate ca dovedind caracterul formal al documentelor, întocmite ulterior, în scopul disimulării provenienței sumelor de bani.

S-a constatat că pe borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător persoana fizică F.I., inexistentă conform verificărilor efectuate; cu toate că dispozițiile de plată conform cărora materialele au fost achitate în numerar erau întocmite pentru această persoană, în registrul de casă pentru luna decembrie, la rubrica explicații aferente celor 5 dispoziții de plată figura numele M.I. Sumele necesare acestor plăți proveneau de la administratorul societății, fiind întocmite dispoziții de încasare cu titlul introducere fonduri proprii, documente ce nu aveau un regim special, având funcția exclusivă de a regla contul.

Borderoul de achiziție din 18 decembrie 2008 a fost semnat personal de către inculpatul P.V., atestând încasarea în numerar a sumei de 70.005 lei, cu toate că, în realitate, suma a fost virată în contul inculpatului la data de 09 ianuarie 2008, după încasarea sumei de la SC A. SRL

Caracterul fictiv al actelor de achiziție a rezultat și din faptul că materialele nu se regăseau în situații de lucrări sau procese-verbale de recepție și nu au fost întocmite bonuri de consum privind folosirea acestora.

Constatarea specialistului s-a coroborat cu ansamblul probelor administrate, inclusiv înregistrarea audio-video efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 91¹ și urm. C. proc. pen., a întâlnirii ce a avut loc la data de 31 octombrie 2008, cu participarea inculpatului P.V., a inculpatei G.A.A. și a denunțătorului C.P. pe parcursul căreia au fost semnate contractul de execuție și situațiile de lucrări și s-a convenit întocmirea facturii de stornare. Discuțiile purtate au fost relevante în ceea ce privește înțelegerea privind întocmirea de documente fictive pentru justificarea plății.

Ulterior, în cursul lunii martie-aprilie 2008, denunțătorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P.V. care a pretins plata unei sume suplimentare, de 30.000 euro pentru a continua să-i acorde sprijin în încheierea de contracte. Acesta a arătat că SC T. SRL, la care Consiliul Județean Cluj deținea peste 90% din acțiuni, organiza licitație pentru executarea unor lucrări de instalații electrice în favoarea firmei N. și că va interveni personal ca SC E. SA să câștige licitația, urmând ca o parte din lucrările astfel obținute să fie subcontractate de către SC A. SRL

Pentru acest ajutor, inculpatul a pretins și a primit personal suma de 30.000 euro, remisă în această valută de către denunțător în data de 16 aprilie 2008, în municipiul Turda, respectiv în incinta restaurantului S.G. Martorul Ș.I. a confirmat faptul că la cererea denunțătorului, în aceeași zi, a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 38.000 euro, întrucât denunțătorul nu dispunea de suma pretinsă de inculpat. Procedându-se la audierea creditorului ipotecar, acesta a arătat că, în fapt, contrar actului aparent de împrumut, suma a fost dată numitului C.P. Martorul Ș.l. a precizat că l-a însoțit personal pe C.P. în municipiul Turda, rămânând în parcarea restaurantului și a observat când inculpatul P.V. a părăsit localul având asupra sa aceeași pungă din material plastic ce conținea suma de 30.000 euro.

De altfel, cu prilejul interceptării și înregistrării discuțiilor purtate de către denunțător cu inculpatul P.V. în data de 31 octombrie 2008, acesta din urmă a recunoscut primirea întregii sume, precizând titlul cu care i-a fost dată, respectiv pentru a interveni pe lângă directorul general al SC E. SA și directorul S.I.S.E.E., în vederea încheierii contractelor cadru și a contractelor de subantrepriză.

Discuția interceptată, redată și certificată procedural a fost apreciată ca deosebit de relevantă și confirmând în totalitate declarația denunțătorului, coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză; inculpatul s-a exprimat neechivoc, arătând „..deci nu rămâne moartă treaba așa, eu vreau să mai câștig de pe tine.. Da fii atent cum facem, că n-o să pot vorbi pă telefon cu S., hai să vorbesc cu acesta, cu, la Consiliul Județean, să vină M., să facem aceeași șmecherie, știi, când îți spun eu îl sunăm pe S. sau vorbești cu el, numai un telefon să-i deie lui M. după ce-i lucrarea la el”.

În aceeași modalitate a invocării influenței sale, dar adăugând și elemente de amăgire, în luna martie 2008 inculpatul l-a determinat pe denunțător să-i cesioneze 50% din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea. Această societatea era beneficiara unui contract de finanțare din fonduri europene derulate prin programul SAPARD pentru construcția unui hotel în stațiunea Băișoara, jud. Cluj. În primăvara anului 2008, inculpatul a promis că în condițiile dobândirii calității de asociat va folosi influența pe care o are asupra factorilor de decizie din cadrul autorității contractante pentru acceptarea cererii de plată formulată, chiar dacă parte din cheltuielile efectuate fuseseră apreciate ca neeligibile; în plus, inculpatul a promis că va investi personal sume de bani și va furniza prin relațiile sale contracte în beneficiul firmei.

În aceste condiții, la data de 12 martie 2008 a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de către martorul G.B., audiat în cauză, inculpatul devenind asociat al SC S. SRL. Ulterior, în octombrie 2008, ca urmare a solicitării exprese a denunțătorului, care a reclamat faptul că a înregistrat numeroase pierderi și nu mai are resurse pentru continuarea investiției, inculpatul a fost de acord să recesioneze părțile sociale în favoarea acestuia, actul fiind semnat în data de 31 octombrie 2008.

Inculpatul P.V. s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație, astfel că nu a dat declarații cu privire la faptele și învinuirile aduse. Prin cererea în probațiune formulată la prezentarea materialului de urmărire penală, acesta a încercat să acrediteze ideea că relația cu denunțătorul C.P. este legată strict de asocierea în SC S. SRL Oradea.

S-a arătat că probele administrate în cauză dovedesc în mod indubitabil împrejurările de fapt expuse și vinovăția inculpatului, iar listingul convorbirilor telefonice ce au avut loc între denunțător și inculpat în perioada decembrie 2007-mai 2008 dovedește o dată în plus că au avut loc convorbiri numeroase tocmai în datele în care s-au desfășurat acțiunile ilicite, coroborându-se în totalitate cu declarațiile denunțătorului C.P.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută în actul de inculpare și însușită de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost dovedită cu autodenunțul numitului C.P. și declarațiile ulterioare ale acestuia, contractul din 19 octombrie 2007 încheiat între SC A. SRL și SC T. SRL, actul constitutiv al SC S. SRL, nota de redare a înregistrării convorbirilor telefonice și ambientale purtate între inculpatul P.V. și denunțător, planșă foto privind principalele momente operative ale întâlnirii dintre denunțătorul C.P. și inculpatul P.V., raport de constatare întocmit de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, declarațiile martorilor M.G.A., G.S.D., K.J.Z., L.A.T., Ș.I., G.B., G.G.

Atât inculpatul P.V., cât și inculpata G.A.A. nu au dat declarații în faza de urmărire penală prevalându-se de dreptul la tăcere reglementat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Procedând la soluționarea cauzei, prima instanță, în cadrul cercetării judecătorești a administrat probe în mod direct și nemijlocit, respectiv audiind pe martorii C.P., C.A.F., G.G., M.G.A., L.A.T., G.B., G.S.D., Ș.I. și K.J.Z.

La debutul cercetării judecătorești ambii inculpați s-au prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație, rezervându-și dreptul de a face declarații după audierea martorilor.

Inculpata G.A.A. a fost audiată la termenul din 6 septembrie 2011, aceasta arătând că în luna septembrie 2007 a plecat în Spania cu soțul său pentru a munci și s-au întors în luna ianuarie 2008, așa încât cele menționate în rechizitoriu în sensul că ar fi emis o factură nu corespund adevărului. A mai arătat inculpata că la un moment dat la întoarcerea în țară a ridicat din bancă suma de 20.000 lei la cererea inculpatului P.V., precum și faptul că a completat niște borderouri de achiziții materiale fără a avea acte justificative, doar pe baza datelor furnizate de către inculpatul P.V. În legătură cu lucrările efectuate de SC T. SRL a menționat că știa de la inculpatul P.V. că au fost efectiv realizate, acesta fiind motivul pentru care a spus organelor de urmărire penală că va arăta locul în care au fost amplasate acele lucrări. Inculpata a susținut că pe denunțător l-a cunoscut cu ocazia semnării contractului cu SC A. SRL

Inculpatul P.V. a fost audiat în ședința publică din 9 decembrie 2011, ocazie cu care a afirmat realitatea relațiilor comerciale dintre firma denunțătorului și cea a inculpatei G.A.A., împrejurarea că factura a fost eliberată de serviciul contabilitate, faptul că SC A. SA a efectuat o plată de 120.000 lei către SC T. SRL în baza facturii emise, fără a fi începute lucrările. A arătat, de asemenea, că acel contract comercial a fost încheiat la data de 20 octombrie 2008 la biroul lui G.B. între C.P. și G.A.A., iar el nu a studiat acele înscrisuri, întrucât nu îl priveau.

Inculpatul P.V. a negat orice implicare în activitatea infracțională considerând că atitudinea denunțătorului a fost determinată de împrejurarea că el nu a mai vrut să colaboreze în cadrul SC S. SRL, denunțătorul solicitându-i în cadrul acestei colaborări suma de 12 miliarde lei.

Față de poziția adoptată de inculpatul P.V., Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat util a lua un supliment de declarație inculpatei G.A.A., aceasta declarând că cele afirmate de inculpat nu corespund realității, că a semnat contractul la sediul P.N.L. de față fiind inculpatul P.V. și C.P.; inculpatul P.V. i-a spus într-un fel amenințător să semneze contractul, în caz contrar C.P. urmând a solicita restituirea banilor, cât timp ea este administratorul firmei.

De asemenea, inculpata a făcut precizarea că în contul SC T. SRL a intrat suma de 80.000 lei reprezentând contravaloarea facturii emisă cât timp ea nu se afla în țară și în niciun caz nu a fost emisă de serviciul contabilitate. A arătat inculpata G.A.A. că a semnat contractul și a semnat borderourile de achiziții materiale, însă în niciun caz nu a emis factura.

La solicitarea inculpatei, Înalta Curte a dispus efectuarea unui raport de evaluare de către serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj din concluziile căruia a rezultat că inculpata G.A.A. a avut o evoluție comportamentală pozitivă și este o persoană integrată în societate. Rezultă de asemenea că inculpata dispune de resurse interne și externe necesare unui parcurs prosocial.

La ultimul termen de judecată, inculpatul P.V. a solicitat în probațiune audierea a cinci martori, arătând că nu cunoaște decât domiciliul unuia dintre ei, probă respinsă de instanță, considerându-se că audierea acestor martori nu este utilă și concludentă cauzei în condițiile în care împrejurările ce urmau a fi dovedite în urma administrării probei nu erau esențiale pentru aflarea adevărului. S-a avut, de asemenea, în vedere că necesitatea audierii martorilor nu a reieșit din materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, numele martorilor fiind amintit pentru prima dată în cursul procesului penal, în declarația dată de inculpat în fața instanței, la ultimul termen de judecată.

Inculpatul P.V. a solicitat audierea acestor martori și în faza de urmărire penală după prezentarea materialului de urmărire penală, probă ce a fost respinsă prin ordonanța din 10 decembrie 2008 ca nefiind utilă și concludentă cauzei, organul de urmărire penală apreciind că nu este necesară pentru justa soluționare a cauzei, neavând semnificație juridică în stabilirea unor împrejurări de fapt sau de drept esențiale cauzei.

Analizând actele și lucrările din dosar prima instanța a constatat că inculpații P.V. și G.A.A. se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, faptele, modalitatea de comitere ca și vinovăția acestora fiind pe deplin dovedite de materialul probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a constatat că din probele dosarului rezultă că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, constând în aceea că acesta i-a spus denunțătorului C.P. că are numeroase relații, atât în domeniul politic, cât și în cel de afaceri, că are influență față de persoanele cu funcție de conducere din cadrul SC E. SA și că îl poate ajuta, în schimbul primirii unor sume de bani, să obțină statutul de partener E., fapt ce îi permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalații electrice ca subcontractant.

Martorul M.G.A., director al S.I.S.E.E., din cadrul SC E. SA a arătat în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută în faza de cercetare judecătorească faptul că l-a cunoscut pe inculpatul P.V. la o ședință pe sector energetic la începutul anului 2008, fiindu-i prezentat drept consilier al președintelui Consiliului Județean pe probleme energetice.

Martorul a mai arătat că a discutat cu inculpatul după ședință, acesta spunându-i că îl poate considera persoana de contact din Consiliul Județean pe orice problemă energetică, convenind împreună să păstreze legătura profesional.

Denunțătorul C.P. a menționat, atât în denunț, cât și în declarațiile ulterioare că martorul G.G., care ocupa funcția de director la A.I.S.E. Cluj i l-a recomandat pe inculpatul P.V. ca fiind consilierul primului ministru pe probleme energetice, că este o persoană influentă în anturajul domnului N., președintele Consiliului Județean, că în cadrul Consiliului Județean există mai multe proiecte în derulare și că l-ar putea ajuta prin influența de care se bucură să obțină mai multe lucrări de instalații electrice pentru SC A. SRL

Fiind audiat, martorul G.G. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul P.V. nu i-a cerut să-l pună în legătură cu C.P., precum și faptul că la începutul anului 2008 a avut o discuție cu C.P. în care acesta a făcut referire la P.V. în sensul că îl cunoaște la fel cum cunoaște și alte persoane din cadrul Consiliului Județean Cluj, iar în faza de cercetare judecătorească a declarat că niciodată nu i-a recomandat lui C.P. să ia legătura cu P.V., cât timp cei doi se cunoșteau și nu era necesară intervenția lui.

În declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească acesta a arătat faptul că l-a cunoscut pe denunțător prin intermediul numitului S.A., fost coleg de facultate cu denunțătorul, împrejurare ce nu a rezultat din probele dosarului.

Din declarația denunțătorului, a martorilor M.A. și G.G. s-a constatat că inculpatul P.V. era cunoscut ca o persoană cu influență în mediul politic și cel de afaceri, persoană de contact pentru Consiliul Județean Cluj pe probleme energetice, împrejurări ce i-au întărit convingerea denunțătorului că poate obține contracte în domeniul energetic pentru SC A. SRL prin intermediul inculpatului.

Fiind convins de influența pe care inculpatul P.V. o avea în domeniul energetic la nivelul județului și la nivel național, impresie creată, atât în contextul discuțiilor cu martorii M.G.A. și G.G., cât și în urma discuțiilor cu inculpatul P.V., denunțătorul a fost de acord să achite suma pretinsă de 50.000 euro către inculpat în schimbul obținerii calității de partener E. pentru SC A. SRL și implicit a contractelor de execuție lucrări în acest domeniu.

Întrucât, potrivit celor susținute de denunțător, acesta nu avea deplină încredere în persoana inculpatului, i-a solicitat un act doveditor al plății sumei de bani, propunere cu care inculpatul a fost de acord, iar pentru ascunderea provenienței banilor a folosit SC T. SRL lăsând impresia că firma îi aparține.

În acest sens cei doi au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea de instalații electrice de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parțială a lucrării și executarea acesteia de către SC T. SRL.

La data de 28 decembrie 2007 denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat factura fiscală, emisă de către SC T. SRL la data de 28 decembrie 2007, care atesta nereal efectuarea unor lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL

Prima plată a fost făcută în luna ianuarie 2008, când prin ordinul de plată din 9 ianuarie 2008 a fost virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, deschis la B.R.D. Întrucât în cadrul licitației din februarie 2008 S.I.S.E.E. a fost declarată câștigătoare, iar SC A. SRL a încheiat contractul de subcontractare cu firma câștigătoare și fiind convins de ajutorul dat de inculpatul P.V., denunțătorul C.P. a virat suma de 30.000 lei prin ordinul de plată din 27 februarie 2008 din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, deschis la B.C.

În acest sens denunțătorul a arătat că numărul de cont i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P.V., iar în urma analizei extrasului de cont a rezultat că SC T. SRL a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

Prima instanță a reținut, de asemenea, că în cursul lunii martie sau aprilie denunțătorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P.V. care a pretins o plată suplimentară de 30.000 euro pentru a continua să-l ajute la obținerea unor contracte. Inculpatul P.V. i-a spus denunțătorului că SC T. SA societate la care Consiliul Județean Cluj deține 90% din acțiuni organizează licitație pentru executarea unor lucrări de instalații electrice în favoarea firmei N. și că va interveni personal ca SC E. SA să câștige licitația, urmând ca o parte din lucrări să fie subcontractate de către SC A. SRL

Pentru acest ajutor, inculpatul a pretins și primit suma de 30.000 euro, de la denunțător în data de 16 aprilie 2008, în Turda, la restaurantul S.G.

În același context al invocării influenței sale asupra unor factori de decizie, inculpatul P.V. l-a determinat pe denunțător să-i cesioneze 50% din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea, arătând că în considerarea relațiilor pe care le are va investi personal sume de bani și va furniza contracte în beneficiul societății comerciale.

În aceste condiții a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de martorul G.B. la data de 12 martie 2008.

Întrucât firma a înregistrat numeroase pierderi și nu mai avea resurse pentru continuarea investiției, la cererea denunțătorului, inculpatul a recesionat părțile sociale în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31 octombrie 2008, situație rezultând din denunțul și declarațiile lui C.P., declarațiile martorilor, înscrisuri, cât și din înregistrările convorbirilor telefonice și din conținutul convorbirilor ambientale.

Astfel, din conținutul convorbirilor ambientale purtate în data de 31 octombrie 2008 între orele 11-11:30, în municipiul Turda, de către denunțătorul C.P. cu inculpatul P.V. a reieșit faptul că inculpatul P.V. a primit sumele pretinse denunțătorului în schimbul influenței exercitate de acesta asupra unor persoane decidente la nivel județean.

Prin raportare la dispozițiilor art. 257 C. pen. prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, probele administrate dovedind mai presus de orice dubiu vinovăția inculpatului P.V. sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

Modul în care i-a fost prezentat inculpatul, ca fiind o persoană influentă în mediul politic și cel al afacerilor, poziția deținută de inculpat, care îi permitea să între în contact cu persoanele cu funcții de conducere în domeniul vizat de denunțător au fost considerate împrejurări care i-au întărit convingerea denunțătorului că inculpatul P.V. poate să exercite influența sa asupra funcționarilor în sensul de a obține contracte de lucrări în domeniul energetic, un exemplu în acest sens fiind cuprins în convorbirile ambientale între cei doi din data de 31 octombrie 2008, din care rezultă că inculpatul P.V. a făcut referire anterior la persoane cu funcții de conducere.

De asemenea, s-a constatat că pretinderea și primirea efectivă a sumelor de bani de către inculpatul P.V. pentru exercitarea influenței sale, rezultă fără dubii din probele dosarului, susținerea inculpatului în sensul existenței unor raporturi comerciale reale între SC T. SRL și SC A. SRL nefiind dovedită cu nicio probă.

S-a concluzionat că întrucât inculpatul P.V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins de la denunțător, atât suma de 80.000 euro, din care a primit sumele de 130.000 lei și 30.000 euro, cât și 50% din părțile sociale ale SC S. SRL urmează a se reține forma continuată a infracțiunii de trafic de influență, reglementată de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prima instanță a constatat că din probele administrate în cauză rezultă fără îndoială vinovăția inculpaților P.V. și G.A.A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată în legătură cu infracțiunea de corupție prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate s-a reținut că denunțătorul C.P. a fost de acord să-i plătească inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act doveditor al plății, sens în care inculpatul s-a folosit de SC T. SRL al cărei administrator era inculpata G.A.A. Împrejurarea că factura fiscală, contractul de execuție lucrări din 29 octombrie 2007, oferta și situația de lucrări ca și borderourile de achiziții materiale nu se refereau la operațiuni reale rezultă din înscrisurile existente la dosar SC T.A. SRL are ca obiect principal de activitate intermedieri în comerțul cu produse diverse, neavând ca obiect secundar de activitate activități de construcții.

Din relațiile solicitate la Oficiul Național al Registrului Comerțului a rezultat că obiectul de activitate al acestei societăți comerciale nu a suferit modificări, nefiind înscrisă nicio mențiune în acest sens, iar din bilanțurile anuale depuse de SC T. SRL a reieșit că societatea a desfășurat doar activități de comerț și fabricarea de articole confecționate din textile, având un singur salariat, cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profit brut de 334 lei.

Așadar, s-a concluzionat că societatea, pe lângă faptul că nu avea în obiectul de activitate „construcții”, nu dispunea nici de bază materială, financiară și umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul energetic, apărările inculpatului P.V. în sensul că au existat relații comerciale între cele două firme, fiind lipsite de sens și necoroborându-se cu nicio probă administrată în cauză.

Prima instanță a mai constatat că pentru a da aparență de credibilitate acelei facturi, au fost completate ulterior și bonuri de achiziții de materiale de construcții, fiind încheiat și contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, însă raportul de constatare întocmit de un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a scos în evidență fictivitatea actelor astfel întocmite, neconcordanțele existente între aceste înscrisuri ca și inexistența lucrărilor de construcții, concluziile specialistului bazându-se pe documentele financiar contabile depuse de către administratorul SC T. SRL, fiind prezentate în detaliu inadvertențele și neconcordanțele existente între documente.

Astfel s-a reținut că, în ceea ce privește contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007,acesta nu prezintă număr de înregistrare la SC T. SRL, în preambul nu este menționată persoana care reprezintă societatea, iar actul adițional nr. 1 la contract apare ca fiind încheiat la 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii fiscale pe întreaga valoare a contractului de 180.510 lei și achitarea parțială a facturii. Actul adițional din 10 ianuarie 2008 era semnat și ștampilat doar de SC T. SRL care figurează în calitate de beneficiar, SC A. SRL figurând în calitate de prestator, deși calitățile erau tocmai invers, respectiv SC A. SRL având calitatea de beneficiar.

De asemenea, în actul adițional din 10 ianuarie 2008 a fost trecut în mod eronat procesul-verbal de recepție din 23 noiembrie 2008 în valoare de 3415,77 lei situație nereală, având în vedere că nu putea fi întocmit un proces-verbal de recepție în luna noiembrie ca făcând parte dintr-un act întocmit în luna ianuarie a aceluiași an.

Deși în contract se prevedea că acesta nu putea fi considerat terminat până când procesul-verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, din actele depuse la dosar nu a rezultat recepția finală a lucrării, fapt pentru care s-a apreciat că emiterea facturii fiscale la data de 28 decembrie 2007 la întreaga valoare a contractului de 180.510 lei nu este justificată.

Cu privire la cele două borderouri de achiziții, prima instanță a constatat că pe borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător F.I., persoană fizică neidentificată din verificările efectuate inclusiv la Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor.

Pe borderoul de achiziții din 18 decembrie 2007 figura inculpatul P.V., fiind semnat la rubrica „semnătura de primire a sumei”, deși el a încasat suma prin virament bancar la data de 9 ianuarie 2008 în contul său deschis la B.R.D.

O altă constatare a specialistului a vizat data întocmirii facturii de stornare, reținându-se că deși Actul adițional nr. 1 prin care valoarea lucrărilor nerealizate se anulează, a fost întocmit la 10 ianuarie 2008, factura de stornare a fost întocmită de SC T. SRL după aproape 10 luni, respectiv la data de 4 noiembrie 2008.

Toate aceste inadvertențe și neconcordanțe, reținute în raportul de constatare, ce nu au fost contestate de inculpați și nici justificate în vreun mod, au fost apreciate ca evidențiind caracterul fictiv al actelor întocmite de inculpați și practic inexistența relațiilor comerciale dintre cele două societăți, situație ce rezultă și din conținutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între C.P. și inculpatul P.V., cât și din convorbirile telefonice dintre cei doi, precum și dintre cei doi inculpați, din care rezultă că actele fictive au fost încheiate la data de 31 octombrie 2008 pentru a justifica sumele de bani plătite de SC A. SRL în contul SC T. SRL. În sensul arătat, prima instanță a avut în vedere conținutul convorbirilor telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 09:07:12, între inculpatul P.V. cu denunțătorul C.P., al convorbirilor telefonice purtate, la aceeași dată, ora 09:09:20, între inculpatul P.V. cu inculpata G.A.A., al convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 10:12:40, între inculpatul P.V. și un bărbat, B.G., conținutul convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 0:48:20, între inculpatul P.V. cu denunțătorul C.P., conținutul convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 10:55:02, între inculpatul P.V. cu denunțătorul C.P., conținutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între orele 11,00-11,30 în municipiul Turda, (în locații diferite) de către denunțătorul C.P. cu inculpatul P.V.

Deși inițial, în faza de urmărire penală, inculpata G.A.A. a menționat că va indica locul unde sunt amplasate lucrările, acest lucru nu s-a întâmplat, iar în fața Înaltei Curți a declarat că a făcut această afirmație, întrucât știa de la inculpatul P.V. în care avea mare încredere că acele lucrări au fost executate.

În legătură cu întocmirea acestor acte, inculpata G.A.A. a declarat în fața Înaltei Curți că a semnat doar contractul de execuție lucrări și a completat cele două borderouri de achiziție, nefiind completată factura.

Prima instanță a constatat, însă, că probele existente la dosar fac dovada indubitabilă că factura a fost completată tot de către inculpata G.A.A., scrisul existent pe factură fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziții materiale, acesta a fost motivul pentru care instanța a considerat că nu este utilă efectuarea unei expertize grafoscopice. S-a mai arătat că și în situația în care s-ar admite această versiune a inculpatei G.A.A. în sensul că nu ea a emis factura, această poziție adoptată de inculpată nu poate fi dovedită, probele administrate dovedind contrariul în sensul că factura a fost completată de inculpata G.A.A. la cererea inculpatului P.V., participația celor doi inculpați la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită fără a exista dubiu, în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpați la data de 31 octombrie 2008.

S-a concluzionat că probele administrate dovedesc că cei doi inculpați au colaborat la emiterea documentelor false, încercând să scoată în evidență existența unor relații comerciale între SC T. SRL și SC A. SRL, cu scopul vădit de a ascunde adevărata proveniență a sumelor de bani primite de inculpatul P.V. ca preț al traficului de influență exercitat.

Referitor la infracțiunea de spălare de bani în formă agravantă prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, prima instanță a apreciat că din probele și lucrările dosarului rezultă vinovăția celor doi inculpați și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani în formă agravantă, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul P.V., în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienței sumei de 130.000 lei, a determinat-o pe inculpata G.A.A. să întocmească în fals documente ce atestă nereal existența unui raport comercial între SC T. SRL și SC A. SRL, după care a și semnat personal borderoul de achiziții din 18 decembrie 2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei provenind din infracțiunea de corupție.

Prima instanță, față de dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 a constatat că sunt realizate cumulativ condițiile privind conținutul constitutiv al infracțiunii, deoarece pentru a ascunde proveniența sumei de 130.000 lei, obținută ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, inculpatul P.V. a determinat-o pe inculpata G.A.A. să încheie o serie de documente justificative ce atestau relații comerciale între SC T. SRL și SC A. SRL, relații care în realitate nu au existat niciodată.

De asemenea, inculpatul P.V. a semnat personal borderoul de achiziții din 18 decembrie 2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei.

Fiind audiat de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul P.V. a afirmat că a încasat doar suma de 70.000 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos pe care l-a livrat către SC A. SRL pentru efectuarea cofrajelor, menționând, totodată, că a construit o casă și acel material lemnos a fost cumpărat în exces, acesta fiind motivul pentru care l-a vândut către SC A. SRL.

Prima instanță a reținut, însă, că această declarație este contrazisă de convorbirea telefonică dintre cei doi inculpați din data de 14 noiembrie 2008, în cursul căreia aceștia încearcă să dea o justificare plății sumei de 70.005 lei către inculpatul P.V., acesta sugerându-i inculpatei G.A.A. să spună că soacra lui a construit o casă, iar materialul lemnos rămas l-a vândut către SC A. SRL.

S-a subliniat, astfel, că elementul esențial ce conduce la constatarea existenței infracțiunii de spălare de bani reglementată de dispozițiile art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2001 rezidă în intenția făptuitorului de a ascunde adevărata natură a provenienței bunurilor, or în cauza dedusă judecății, această intenție a inculpaților este evidentă, acțiunile constând în emiterea facturii, a contractului de prestări servicii, a lucrărilor de achiziții, a ofertei de lucrări și situației de lucrări având scopul de a justifica presupusele relații comerciale între SC T. SRL și SC A. SRL, deși în realitate sumele au fost plătite de către C.P. ca preț al traficului de influență exercitat de inculpatul P.V.

Având în vedere împrejurarea că banii proveneau din săvârșirea unei infracțiuni de corupție s-a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, dispoziții ce urmează a fi reținute alături de infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Față de argumentele prezentate, prima instanță a reținut că vinovăția inculpaților a fost dovedită mai presus de orice dubiu, apărările formulate de inculpați în sensul achitării pentru inexistența faptelor, sau pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunii neavând niciun suport probator.

Inculpatul P.V., fiind audiat de către prima instanță a negat comiterea faptelor reținute în sarcina sa, atât el, cât și apărătorul acestuia, în pledoaria sa încercând să ateste existența relațiilor comerciale între cele două societăți comerciale în pofida probelor administrate în cauză care fac dovada vinovăției inculpatului, fără a exista dubii în acest sens.

Cu privire la apărarea privind nelegalitatea probelor în sensul că înregistrarea convorbirilor telefonice și a celor ambientale s-a realizat la data de 20 octombrie 2008 înainte de a fi înregistrat dosarul penal la data de 29 octombrie 2008 ca urmare a denunțului formulat de C.P., prima instanță a apreciat că acestea nu pot fi primite, deoarece actele dosarului nu probează că aceste înregistrări s-au făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, astfel cum sunt reglementate de art. 91¹ și urm. C. proc. pen. S-a mai reținut că prin decizia nr. 1373 din 26 octombrie 2010 Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, printre altele, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91¹-96¹ C. proc. pen. invocată de către inculpat, din considerentele deciziei rezultând că interceptările și înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare, ceea ce excede competenței Curții Constituționale; dreptul la viața privată, la secretul corespondenței sunt susceptibile uneori de anumite restrângeri justificate de necesitatea instrucției penale, astfel încât asemenea dispoziții sunt necesare într-o societate democratică, față de amenințarea fenomenului infracțional.

Tot în același context prima instanță a invocat jurisprudența C.E.D.O. potrivit cu care o probă ilegal obținută nu antrenează în mod automat încălcarea art. 6, respectiva probă trebuind, însă, coroborată cu alte probe obținute în mod legal.

S-a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală au fost obținute în mod legal, organul de urmărire penală realizând în condiții de deplină legalitate înregistrarea convorbirilor telefonice, probe ce se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, ale denunțătorului, înscrisurile, precum și înregistrările convorbirilor telefonice și a celor ambientale după declanșarea instrucției penale, prezumția de nevinovăție reglementată de dispozițiile art. 5² C. proc. pen., cât și de art. 6 § 2 din C.E.D.O., fiind înlăturată, vinovăția inculpaților fiind demonstrată fără echivoc, astfel că nu putea fi invocată incidența dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Prima instanță a reținut, de asemenea că inculpatul P.V. s-a prevalat de dreptul la tăcere, reglementat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. pe tot parcursul procesului penal drept care i-a fost respectat, atât de organele de urmărire penală, cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta reprezentând o componentă a prezumției de vinovăție și a consimțit să fie audiat la ultimul termen de judecată, însă, în pofida evidenței probelor, a negat în continuare comiterea faptelor, iar apărătorul său a solicitat achitarea acestuia, motivând că declarația dată de inculpat este deosebit de importantă și relevantă pentru nevinovăția lui, fără a fi în măsură însă să combată probele administrate în cauză.

Și inculpata G.A.A. a negat comiterea faptelor, apărarea solicitând achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că ambelor fapte le lipsesc elementele constitutive. Inculpata G.A.A. a relatat Înaltei Curți că a plecat în Spania cu soțul său în luna septembrie 2007 și a revenit în țară în luna ianuarie 2008 ca atare nu avea cum să încheie factura, însă aceasta recunoaște că a completat borderourile de achiziții de bunuri.

S-a apreciat că argumentele prezentate anterior în cazul fiecărei infracțiuni în parte, fac dovada vinovăției inculpatei G.A.A. cu privire la faptele reținute în sarcina sa, rezultând în mod indubitabil că inculpatul P.V. a avut inițiativa infracțională, că inculpata G.A.A. a cunoscut toate activitățile desfășurate de coinculpat, a fost de acord și a contribuit la desfășurarea acestor activități, rezultând din convorbirile telefonice că inculpatul P.V. avea un ascendent moral puternic asupra acesteia, împreună încercând să denatureze realitatea și să dea un alt sens înscrisurilor ce emană de la ei.

De asemenea, faptul că inculpata G.A.A. era implicată în activitatea infracțională rezultă și din teama acesteia de a preda organelor de anchetă actele falsificate, fiind determinată în acest sens și de către inculpatul P.V., care o îndemna să nu prezinte niciun act, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din 13 noiembrie 2008 ora 9:50:02.

S-a concluzionat că vinovăția celor doi inculpați a fost dovedită în baza întregului material probator administrat în cauză, faptele comise de inculpatul P.V. întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar faptele reținute în sarcina inculpatei G.A.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 urmând a se dispune condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de aceste texte de lege.

În procesul de individualizare judiciară a pedepsei, prima instanță a acordat eficiență criteriilor generale de individualizare enumerate de art. 72 C. pen., fiind, deci, avute în vedere la stabilirea sancțiunii penale ce urmează a fi aplicată inculpatului P.V., limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, concretizat prin modul de săvârșire a faptelor, perseverența infracțională de care a dat dovadă, împrejurarea că acesta s-a folosit de calitatea deținută aceea de consilier în cadrul Consiliului Județean Cluj, în sensul că a traficat influența de care se bucura pe lângă factori decizionali în domeniul energetic cu scopul vădit de a obține diverse sume de bani în loc să-și dedice activitatea în slujba cetățenilor care l-au ales în această funcție.

A fost avută în vedere, de asemenea, atitudinea negativă manifestată de inculpat după săvârșirea infracțiunilor, constând în nerecunoașterea faptei, împrejurarea că acesta a încercat să o determine pe inculpata G.A.A. să nu recunoască faptele, să nu se prezinte la organele de urmărire penală și să nu prezinte documentele solicitate de organele de urmărire penală, încercând în acest mod să îngreuneze desfășurarea instrucției penale și aflarea adevărului, împrejurări ce rezultă din convorbirea telefonică dintre cei doi inculpați din data de 13 noiembrie 2008, din care reiese, totodată, și încercarea inculpatului P.V. de a tergiversa soluționarea cauzei, atitudine manifestată și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul solicitând foarte multe termene pentru diverse probleme de sănătate, pentru imposibilitate de prezentare a sa, sau a apărătorului, formularea unor excepții de neconstituționalitate, scopul său fiind acela de a împiedica soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Poziția procesuală negativă manifestată de inculpatul P.V. a fost apreciată ca fiind cu atât mai gravă cu cât, deși în prezent deține un loc de deputat în organul legislativ al țării, nu a înțeles să adopte un comportament demn de o asemenea funcție, ci a continuat atitudinea sa de alterare a adevărului și de negare a faptelor, împrejurări față de care s-a constatat de către instanță că se impune aplicarea unei sancțiuni penale aptă să contribuie la reeducarea inculpatului.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei, reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin privare de libertate, numai în acest mod putându-se realiza reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, cât și de respect față de organele statului de drept, lipsa antecedentelor penale, singurul element pozitiv între aspectele ce caracterizează persoana inculpatului neputând, prin el însuși, să conducă la stabilirea unei sancțiuni penale mai blânde, gravitatea faptelor comise impunând un regim sancționator sever, fiind în acest mod îndeplinită și funcția de exemplaritate a pedepsei.

În privința inculpatei G.A.A., prima instanță a avut în vedere, în procesul de individualizare a pedepsei, gradul de pericol social concret al faptelor comise, gradul său de participare la comiterea faptelor, împrejurarea că aceasta a adoptat o atitudine relativ sinceră, recunoscând parțial comiterea infracțiunilor, cât și faptul că a comis aceste fapte fiind influențată în mare măsură de către coinculpatul P.V.

Lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală adoptată pe parcursul procesului penal constând în prezentarea sa la toate termenele fixate de instanță, recunoașterea parțială a faptelor, coroborate și cu datele cuprinse în referatul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, din concluziile căruia rezultă că inculpata dispune de resurse interne și externe necesare unui parcurs prosocial, au fost apreciate ca împrejurări demonstrând că reeducarea inculpatei se poate realiza fără privare de libertate, stabilindu-se ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86¹ C. pen., măsurile de supraveghere cărora urmează a se supune inculpata G.A.A. fiind o garanție în sensul formării unei atitudini de respect față de ordinea de drept, în caz contrar existând oricând posibilitatea de a se dispune executarea pedepsei prin privare de libertate.

S-a reținut, de asemenea, că, deși legea nu prevede în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și pedeapsa complementară, în cazul inculpatului P.V. se impune și această pedeapsă, aplicarea facultativă a pedepselor complementare fiind un mijloc pus de lege la dispoziția instanței de judecată, în vederea individualizării sancțiunii penale, în funcție de necesitatea reeducării inculpatului și în lumina tuturor criteriilor generale și speciale de individualizare.

Față de natura faptelor comise, poziția manifestată de inculpatul P.V. în fața instanței de judecată, perseverența infracțională de care a dat dovadă, prima instanță a apreciat că se impune și aplicarea unei pedepse complementare alături de sancțiunea aplicată pentru infracțiunea de corupție, inculpatul nemaifiind demn de a fi ales în autoritățile publice, sau în funcții elective publice, ori de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Având în vedere că ambii inculpați au comis infracțiunile menționate înainte de a fi condamnați definitiv pentru oricare dintre ele, s-a făcut aplicarea regulilor concursului de infracțiuni prevăzute de art. 33 C. pen., urmând a se dispune ca fiecare să execute pedeapsa cea mai grea.

De asemenea pentru ambii inculpați s-a dispus și aplicarea pedepsei accesorii alături de pedeapsa principală, urmând a fi interzise doar o parte din drepturile civile, în raport cu decizia nr. 74, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și jurisprudența C.E.D.O., relevantă în acest sens fiind cauza S. și P.

S-a menționat că la aplicarea pedepsei accesorii trebuie să se țină seama, atât de gradul de pericol social abstract, astfel cum este determinat de textul de lege încriminat, cât și de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și toate trăsăturile ce îl caracterizează pe infractor, în cauză impunându-se a fi interzise doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru perioada executării pedepsei principale pentru ambii inculpați și, deoarece în cazul inculpatei G.A.A., urma a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Întrucât inculpatul P.V. a fost arestat preventiv în perioada 17 noiembrie 2008 – 11 decembrie 2008, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive.

În sarcina inculpatei G.A.A. au fost stabilite, pe perioada termenului de încercare, mai multe măsuri de supraveghere prevăzute în mod obligatoriu de dispozițiile art. 86³ C. pen., atrăgându-se atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere dispuse.

În legătură cu sumele de bani primite de inculpatul P.V. pentru exercitarea traficului de influență, respectiv de 130.000 lei și 30.000 euro, s-a reținut că denunțătorul C.P. a solicitat restituirea acestora, instanța apreciind ca întemeiată cererea.

Întrucât numitul C.P. a denunțat faptele înainte de a fi descoperite de organele de urmărire penală prin rechizitoriu s-a dispus în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 228 C. proc. pen. și art. 10 lit. i¹) C. proc. pen., neînceperea urmării penale față de făptuitorul C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, instanța constatând că devin incidente dispozițiile art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 în baza cărora banii, valorile sau orice alte sume se restituie persoanei care le-a dat.

Față de împrejurarea că denunțătorul a plătit suma de 130.000 lei din conturile SC A. SRL, s-a dispus obligarea inculpatului P.V. la restituirea acestei sume către SC A. SRL

Cu privire la suma de 30.000 euro, dată de numitul C.P. inculpatului P.V., prima instanță a reținut că martorul Ș.I. a confirmat faptul că în ziua respectivă a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 38.000 euro cu martorul K.J.Z., întrucât denunțătorul nu dispunea de suma pretinsă de inculpat, instanța dispunând, așadar, obligarea inculpatului P.V. la plata echivalentului în lei a sumei de 30.000 euro la cursul de referință al B.N.R. către numitul C.P.

S-a reținut că nu poate fi angajată răspunderea SC T. SRL în solidar cu inculpatul P.V. pentru plata acestor sume, întrucât SC T. SRL nu a beneficiat în mod real de sumele respective, inculpatul P.V. folosind doar formal contul societății, pentru a da aparență relațiilor comerciale dintre cele două firme.

Totodată, întrucât instanța a dispus condamnarea celor doi inculpați, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., în sensul suportării cheltuielilor judiciare avansate de stat de către inculpați.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs inculpații, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorilor și cele scrise depuse la dosar după cum urmează:

1. Recurentul P.V. a arătat că:

- recunoaște primirea, în două tranșe, a sumei totale de 130.000 lei de la denunțătorul C.P., actele ulterior întocmite (contract, factură) fiind realizate la inițiativa acestuia din urmă;

- nu a primit suma de 30 000 euro de la denunțător, în acest sens fiind declarația dată de denunțător în fața instanței, caracterul contradictoriu al declarațiilor martorului Ș.I. (care, în declarația dată în fața instanței, a revenit asupra afirmației inițiale în sensul că l-ar fi văzut pe inculpat având aspra sa pachetul cu bani primit de la denunțător) și aspectele cuprinse în declarația martorului K.I.Z., precum și imposibilitatea inculpatului de a se întâlni cu denunțătorul la data de 16 aprilie 2008, acesta fiind angrenat în întâlniri cu caracter politic;

- a dobândit prin cesiune, 50% din părțile sociale ale SC S. SRL ca urmare a înțelegerii de a derula afaceri cu denunțătorul și nu pentru a-și trafica influența pe lângă anumite persoane;

- pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, inculpatul prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., deoarece îi fusese încălcat dreptul la apărare și i se propusese să denunțe alte persoane, eronata reținere a împrejurării că prevalarea de dreptul la tăcere constituie o componentă a prezumției de vinovăție, greșita apreciere că deținerea calității de deputat constituie un element agravant și că inculpatul a încercat să tergiverseze derularea procesului penal și să împiedice efectuarea de cercetări.

- în drept au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14 și 17 C. proc. pen., solicitându-se, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) și d) C. proc. pen., art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., art. 334 C. proc. pen., art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, schimbarea încadrării judiciare a infracțiunii de trafic de influență din infracțiune continuată în trei infracțiuni aflate în concurs real, achitarea inculpatului cu privire la infracțiunile având ca obiect pretinsa primire a sumei de 30.000 euro, fapta neexistând și cu privire la cesiunea unor părți sociale, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturilor obiectivă și subiectivă, reindividualizarea pedepsei și suspendarea executării sub supraveghere a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 86⁶ C. proc. pen.

2. Recurenta G.A.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând reanalizarea probelor și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind invocate, în acest sens, împuternicirea coinculpatului să administreze societatea, împrejurarea că nu a fost implicată în nicio tranzacție, deoarece a lipsit din țară până la data de 2 ianuarie 2008, ascendentul moral avut de inculpat asupra sa.

Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. se constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

După cum rezultă din verificarea actelor dosarului, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 113/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție a fost trimis în judecată inculpatul P.V., aflat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și inculpata G.A.A. pentru infracțiunile de spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în fapt că, numitul C.P. a formulat la data de 29 octombrie 2008 la serviciul teritorial Cluj din cadrul Direcției Naționale Anticorupție un autodenunț, în care a menționat că în cursul lunii decembrie 2007 inculpatul P.V., membru P.N.L., la acea dată consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj, a pretins suma de 50.000 euro, din care a primit în perioada ianuarie – februarie 2008 suma de 130.000 lei, iar ulterior, în cursul lunii martie 2008 a pretins suma de 30.000 euro, pe care a primit-o integral în data de 16 aprilie 2008 pentru ca prin influența pe care o avea asupra unor persoane cu funcție de conducere din cadrul SC E. SA, precum și a președintelui Consiliului Județean Cluj să îl sprijine să încheie contracte de lucrări de instalații electrice pe raza județului Cluj pentru SC A. SRL Oradea al cărei administrator era denunțătorul.

De asemenea, denunțătorul a arătat că inculpatul P.V. a pretins și obținut cesiunea a 50% din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea în schimbul sprijinului pe care urma să îl acorde în aprobarea cererilor de plată a primei tranșe din contractul de finanțare din fonduri SAPARD, invocând influența avută asupra factorilor de decizie din cadrul autorității contractante.

În urma probelor administrate în faza de urmărire penală s-a reținut că în luna decembrie 2007 denunțătorul C.P. l-a cunoscut pe inculpatul P.V., fiindu-i prezentat ca o persoană influentă cu numeroase relații, atât în domeniul politic, cât și în cel de afaceri, în special energetic și care se bucura de influență față de persoanele cu funcții de conducere din cadrul SC E. SA, atât la nivel local, cât și central. Această împrejurare a fost confirmată de martorul M.G.A., director al S.I.S.E.E., care a declarat că l-a cunoscut pe inculpat cu prilejul unei ședințe tehnice desfășurată la Consiliul Județean Cluj, P.V., prezentându-se drept consilier al președintelui Consiliul Județean pe probleme energetice.

În schimbul primirii unor sume de bani, inculpatul s-a oferit ca folosind această influență, să acorde ajutor denunțătorului pentru a dobândi statutul de partener al SC E. SA, fapt ce permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalații electrice ca subcontractant. În plus, inculpatul a arătat că va interveni pe lângă persoanele cu funcții de conducere din cadrul SC E. SA în vederea acordării de subcontractări în beneficiul SC A. SRL Oradea și va determina aprobarea unor lucrări suplimentare, fapt ce ar fi generat firmei A. obținerea unui profit semnificativ.

Pentru aceste servicii, în luna decembrie 2007 inculpatul i-a pretins denunțătorului C.P. suma de 50.000 euro, cerere cu care acesta a fost de acord, întrucât din informațiile avute i s-a format convingerea realei influențe de care se bucura inculpatul, cu atât mai mult cu cât în cursul lunii decembrie 2007 S.I.S.E.E. urma să participe la procedura de licitație publică pentru serviciile de mentenanță în beneficiul F.D.E.E., contract ce urma să se deruleze pe o perioadă de 2 ani.

Documentația solicitată în vederea participării la licitație presupunea ca S.I.S.E.E. să prezinte lista subcontractorilor agreați și atestați cu care intenționa să colaboreze în eventualitatea câștigării licitației. Competența de a decide asupra subcontractării unei lucrări sau părți din aceasta revenea directorului S.I.S.E.E., pentru agențiile din subordine, respectiv directorului general al SC E. SA, în funcție de valoarea lucrărilor. Procedura indicată a fost prezentată de către martorul M.A. cu prilejul audierii sale, fiind depuse la dosar copii ale întregii documentații, precum și ale contractelor încheiate cu SC A. SRL Oradea.

Așa fiind, sprijinul propus de către inculpat reprezentantului SC A. SRL Oradea a fost apreciat util având în vedere influența pe care o invoca inculpatul P.V., atât asupra directorului M.A., cât și asupra directorului general al SC E. SA, S.R.

Denunțătorul C.P. a fost de acord să achite inculpatului suma pretinsă, de 50.000 euro, dar, neavând deplină încredere în persoana acestuia a solicitat încheierea unui act doveditor al plății sumei de bani. La propunerea inculpatului P.V., pentru ascunderea provenienței banilor, s-a recurs la folosirea SC T. SRL, denunțătorului fiindu-i creată falsa reprezentare că firma aparține inculpatului.

Potrivit înțelegerii, plata urma să fie disimulată sub forma unui contract de prestări servicii, care genera, aparent, obligația de plată în sarcina firmei denunțătorului, în realitate neprestându-se vreun serviciu corelativ; acest serviciu fictiv ar fi fost reprezentat de lucrări de instalații electrice executate anterior de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parțială a lucrării și executarea acesteia de către T.

Din declarația martorului M.A. a rezultat că inițial licitația a fost programată a fi organizată pe data de 29 decembrie 2007, fiind amânată de două ori și realizată efectiv în luna februarie 2008, când a fost desemnată câștigătoare S.I.S.E.E., aceasta din urmă încheind un contract cu subcontractorul SC A. SRL.

La data de 28 decembrie 2007, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V., care i-a înmânat personal factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la aceeași dată și care atesta nereal efectuarea de lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL în valoare de 180.510 lei. Înscrisul a fost redactat integral de către inculpata G.A.A., la cererea inculpatului P.V., în condițiile inexistenței vreunei relații comerciale între cele două societăți, documentul primar justificativ permițând plata în contul firmei controlată de către inculpat, fără implicarea formală a acestuia. Totodată, în această modalitate au fost eludate dispozițiile legii ce reglementează spălarea banilor, având în vedere că plățile ce depășesc 10.000 de euro sau echivalentul în lei sunt supuse raportării și verificării în lipsa unui document justificativ.

Denunțătorul C.P. a declarat că a amânat efectuarea vreunei plăți, întrucât licitația programată pentru luna decembrie 2007 nu a avut loc la data stabilită. Martorul M.A. a confirmat amânarea licitației pentru luna ianuarie 2008. La insistențele inculpatului P.V. și având în vedere data licitației, în luna ianuarie 2008 denunțătorul a efectuat plata parțială aferentă facturii fictive, prin ordinul de plată din 09 ianuarie 2008 fiind virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul T., deschis la B.R.D.

Pe verso-ul exemplarului având tipărit caracterele în culoare albastră al facturii, denunțătorul a scris că suma de 180.510 lei reprezintă echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, prin consemnarea cursului de schimb euro lei la data de 28 decembrie 2007, fapt ce confirmă susținerea sa privind valoarea obiectului infracțiunii de trafic de influență. Factura astfel întocmită cuprindea doar referirea generică în ceea privește denumirea produselor sau a serviciilor furnizate de către SC T. SRL, respectiv „prestări servicii conform situației de lucrări”, situație de lucrări inexistentă la data întocmirii actului și a plăților; niciun alt document nu a fost întocmit la acea dată cu excepția înscrisului denumit „deviz la factură” emis de către T. și datat 28 decembrie 2008, din cuprinsul căruia rezultă că ar fi fost folosite materiale în sumă totală de 170.000 lei, la care se adăuga valoarea manoperei de 10.000 lei. Devizul ofertă reprezenta un act unilateral întocmit de către inculpata G.A.A. pe seama SC T. SRL, nesemnat de către beneficiar și a cărui dată nu este certă, având rolul exclusiv de a justifica formal factura emisă. În mod similar, inculpata a întocmit două borderouri de achiziție, respectiv 11 decembrie 2008 și 18 decembrie 2008, a căror dată de asemenea nu era certă, menite a justifica existența materialelor cuprinse în deviz, respectiv nisip și balastru în valoare de 100.000 lei (cantitate de 45,6 tone), ca vânzător fiind înscris numitul F.I., ale cărui date de identificare sunt fictive, astfel cum a rezultă în urma verificărilor efectuate în baza de date privind evidența informatizată a persoanelor. Cel de-al doilea borderou de achiziție atesta în fals cumpărarea de material lemnos în valoare de 70.005 lei de la P.V., care și semnează olograf de primire a sumelor de bani, cu toate că pe parcursul cercetărilor a rezultat că suma a fost încasată ulterior prin virament bancar, efectuat la data de 09 ianuarie 2008, în contul inculpatului deschis la B.R.D.

În luna februarie 2008 licitația a avut loc, iar S.I.S.E.E. a obținut cel mai mare punctaj, fiind declarată câștigătoare. consecutiv încheierii contractului de mentenanță au fost încheiate acorduri cadru cu firmele cuprinse în lista de subcontractori, printre care și acordul de subcontractare din 5 februarie 2008 încheiat între S.I.S.E.E. și SC A. SRL după cum a confirmat și martorul M.A., actul având ca efecte dobândirea calității de partener S.I.S.E.E. pentru SC A. SRL începând cu luna februarie 2008.

Având convingerea sprijinului acordat de către inculpat pentru încheierea acestui contract cadru, la data de 27 februarie 2008, prin ordin de plată, C.P. a virat suma de 30.000 lei din contul A. în contul T. deschis la B.C., cont care i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P.V., care a solicitat în mod expres ca plata să se realizeze în acest mod. Din analiza extrasului de cont comunicat de către B.C., a rezultat că SC T. SRL a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

La data formulării autodenunțului, numitul C.P. a predat organelor de urmărire penală un exemplar xerocopiat al contractului de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, anexă a facturii fiscale emisă de către SC T. SRL, împreună cu oferta și situații de lucrări care atestă fictiv executarea unor lucrări constând în „fundații stâlpi electrici devieri autostradă”, acte nesemnate și neștampilate de către prestator, precum și dovezi privind faptul că executarea lucrărilor descrise în situațiile de lucrări avusese loc anterior, în cursul anului 2007, lucrarea fiind efectuată de către SC A. SRL.

Împrejurarea că înscrisurile arătate erau plăsmuite în întregime, consemnând nereal executarea de lucrări, a fost confirmată de probele administrate în cauză pe tot parcursul urmăririi penale. Astfel, martorul M.A. a depus la dosar acte care atestă executarea lucrărilor ce includ fundații stâlpi electrici de către SC A. SRL anterior datei contractului din 19 octombrie 2007, subcontractarea și executarea lucrării de către T. nefiind reală, martorul C.A.F., angajat al SC A. SRL a declarat că firma nu a subcontractat o astfel de lucrare, nici o persoană nu a prestat vreun serviciu pe seama SC T. SRL în beneficiul SC A. SRL, între cele două societăți neexistând nicio relație comercială.

Inculpata G.A.A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declarații în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea, în prezența apărătorului ales a arătat inițial că va indica organelor de urmărire penală locația lucrărilor, pentru a se proceda la verificarea realității acestora; ulterior, inculpata a revenit, precizând că nu poate indica locația.

Pentru a verifica realitatea existenței relației comerciale între cele două societăți și a executării lucrărilor de prestări servicii, atestate formal și aparent prin documente contabile primare, în condițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, în cauză s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-științifice financiar-contabile de către specialistul din cadrul D.N.A. Potrivit concluziilor raportului de constatare, factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la data de 28 decembrie 2007 în valoare de 180.510 lei nu reflecta operațiuni reale, materialele înscrise în deviz în valoare totală de 170.005 lei nu au fost achiziționate și utilizate la realizarea lucrărilor, iar din analiza indicatorilor financiari conform bilanțului depus pe anul 2007 rezulta că societatea nu dispune de capacitatea financiară, materială și umană de a executa lucrări la obiective de genul „fundații stâlpi electrici devieri autostradă”.

S-a reținut ca fiind nejustificată emiterea facturii în data de 28 decembrie 2007 pentru întreaga valoare a contractului, de 180.510 lei, în condițiile inexistenței unui proces-verbal de recepție finală, semnat de către beneficiar, care să ateste realizarea lucrării. Contractul de execuție nu prezenta număr de înregistrare la SC T. SRL și nu cuprindea mențiunea privind persoana care reprezintă societatea; actul adițional nr. 1 la contract apărea ca fiind încheiat în data de 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii pentru întreaga valoare, nu era semnat de către reprezentantul beneficiarului și cuprindea mențiunea procesului-verbal de recepție din data de 23 noiembrie 2008, ulterior datei actului adițional; de asemenea, procesul-verbal de recepție din data de 23 noiembrie 2008, era de asemenea ulterior actului adițional. Aceste constatări au fost apreciate ca dovedind caracterul formal al documentelor, întocmite ulterior, în scopul disimulării provenienței sumelor de bani.

S-a constatat că pe borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător persoana fizică F.I., inexistentă conform verificărilor efectuate; cu toate că dispozițiile de plată conform cărora materialele au fost achitate în numerar erau întocmite pentru această persoană, în registrul de casă pentru luna decembrie, la rubrica explicații aferente celor 5 dispoziții de plată figura numele M.I. Sumele necesare acestor plăți proveneau de la administratorul societății, fiind întocmite dispoziții de încasare cu titlul introducere fonduri proprii, documente ce nu aveau un regim special, având funcția exclusivă de a regla contul.

Borderoul de achiziție din 18 decembrie 2008 a fost semnat personal de către inculpatul P.V., atestând încasarea în numerar a sumei de 70.005 lei, cu toate că, în realitate, suma a fost virată în contul inculpatului la data de 09 ianuarie 2008, după încasarea sumei de la SC A. SRL

Caracterul fictiv al actelor de achiziție a rezultat și din faptul că materialele nu se regăseau în situații de lucrări sau procese-verbale de recepție și nu au fost întocmite bonuri de consum privind folosirea acestora.

Constatarea specialistului s-a coroborat cu ansamblul probelor administrate, inclusiv înregistrarea audio-video efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 91¹ și urm. C. proc. pen., a întâlnirii ce a avut loc la data de 31 octombrie 2008, cu participarea inculpatului P.V., a inculpatei G.A.A. și a denunțătorului C.P. pe parcursul căreia au fost semnate contractul de execuție și situațiile de lucrări și s-a convenit întocmirea facturii de stornare. Discuțiile purtate au fost relevante în ceea ce privește înțelegerea privind întocmirea de documente fictive pentru justificarea plății.

Ulterior, în cursul lunii martie-aprilie 2008, denunțătorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P.V. care a pretins plata unei sume suplimentare, de 30.000 euro pentru a continua să-i acorde sprijin în încheierea de contracte. Acesta a arătat că SC T. SA, la care Consiliul Județean Cluj deținea peste 90% din acțiuni, organiza licitație pentru executarea unor lucrări de instalații electrice în favoarea firmei N. și că va interveni personal ca SC E. SA să câștige licitația, urmând ca o parte din lucrările astfel obținute să fie subcontractate de către SC A. SRL

Pentru acest ajutor, inculpatul a pretins și a primit personal suma de 30.000 euro, remisă în această valută de către denunțător în data de 16 aprilie 2008, în municipiul Turda, respectiv în incinta restaurantului S.G. Martorul Ș.I. a confirmat faptul că la cererea denunțătorului, în aceeași zi, a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 38.000 euro, întrucât denunțătorul nu dispunea de suma pretinsă de inculpat. Procedându-se la audierea creditorului ipotecar, acesta a arătat că, în fapt, contrar actului aparent de împrumut, suma a fost dată numitului C.P. Martorul Ș.l. a precizat că l-a însoțit personal pe C.P. în municipiul Turda, rămânând în parcarea restaurantului și a observat când inculpatul P.V. a părăsit localul având asupra sa aceeași pungă din material plastic ce conținea suma de 30.000 euro, în sensul celor arătate fiind și declarația aceluiași martor dată în primă instanță, aflată la dosarul instanței.

De altfel, cu prilejul interceptării și înregistrării discuțiilor purtate de către denunțător cu inculpatul P.V. în data de 31 octombrie 2008, acesta din urmă a recunoscut primirea întregii sume precizând titlul cu care i-a fost dată, respectiv pentru a interveni pe lângă directorul general al SC E. SA și directorul S.I.S.E.E., în vederea încheierii contractelor cadru și a contractelor de subantrepriză, inculpatul exprimându-se neechivoc.

În luna martie 2008 inculpatul l-a determinat pe denunțător să-i cesioneze 50% din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea, beneficiara unui contract de finanțare din fonduri europene derulate prin programul SAPARD pentru construcția unui hotel în stațiunea Băișoara, jud. Cluj. În primăvara anului 2008, inculpatul a promis că în condițiile dobândirii calității de asociat va folosi influența pe care o are asupra factorilor de decizie din cadrul autorității contractante pentru acceptarea cererii de plată formulată, chiar dacă parte din cheltuielile efectuate fuseseră apreciate ca neeligibile; în plus, inculpatul a promis că va investi personal sume de bani și va furniza prin relațiile sale contracte în beneficiul firmei.

În aceste condiții, la data de 12 martie 2008 a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de către martorul G.B., inculpatul devenind asociat al SC S. SRL În luna octombrie 2008, ca urmare a solicitării exprese a denunțătorului, care a reclamat faptul că a înregistrat numeroase pierderi și nu mai are resurse pentru continuarea investiției, inculpatul a fost de acord să recesioneze părțile sociale în favoarea acestuia, actul fiind semnat în data de 31 octombrie 2008.

Inculpatul P.V. s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație, astfel că nu a dat declarații cu privire la faptele și învinuirile aduse. Prin cererea în probațiune formulată la prezentarea materialului de urmărire penală, acesta a încercat să acrediteze ideea că relația cu denunțătorul C.P. este legată strict de asocierea în SC S. SRL Oradea.

S-a arătat că probele administrate în cauză dovedesc în mod indubitabil împrejurările de fapt expuse și vinovăția inculpatului, iar listingul convorbirilor telefonice ce au avut loc între denunțător și inculpat în perioada decembrie 2007-mai 2008 dovedește o dată în plus că au avut loc convorbiri numeroase tocmai în datele în care s-au desfășurat acțiunile ilicite, coroborându-se în totalitate cu declarațiile denunțătorului C.P.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută în actul de inculpare și însușită de prima instanță, a fost dovedită cu autodenunțul numitului C.P. și declarațiile ulterioare ale acestuia, contractul din 19 octombrie 2007 încheiat între SC A. SRL și SC T. SRL, actul constitutiv al SC S. SRL, nota de redare a înregistrării convorbirilor telefonice și ambientale purtate între inculpatul P.V. și denunțător, planșă foto privind principalele momente operative ale întâlnirii dintre denunțătorul C.P. și inculpatul P.V., raport de constatare întocmit de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, declarațiile martorilor M.G.A., G.S.D., K.J.Z., L.A.T., Ș.I., G.B., G.G.

Inculpata G.A.A. nu au dat declarații în faza de urmărire penală, prevalându-se de dreptul la tăcere reglementat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Prima instanță, în condiții de publicitate, nemijlocire și contradictorialitate a procedat la audierea martorilor C.P., C.A.F., G.G., M.G.A., L.A.T., G.B., G.S.D., Ș.I. și K.J.Z.

La debutul cercetării judecătorești ambii inculpați s-au prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație, rezervându-și dreptul ca ulterior să facă declarații după audierea martorilor.

Astfel, inculpata G.A.A. a fost audiată la termenul din 6 septembrie 2011, a cărei declarație se află la dosarul instanței (arătând că nu a putut emite factura din luna ianuarie 2008, deoarece nu era în țară, că a ridicat de la bancă suma de 20.000 lei, întocmind borderouri de achiziții de materiale pe baza datelor furnizate de inculpat, că știa de la acesta despre efectiva realizare a lucrărilor de către SC T. SRL și că l-a cunoscut pe denunțător la semnarea contractului cu SC A. SRL, semnat la sediul P.N.L. potrivit suplimentului de declarație dat de inculpată, aflat la dosarul instanței).

Inculpatul P.V., la termenul din 9 decembrie 2011, în declarația dată, aflată la dosarul instanței a arătat că societatea coinculpatei a avut relații comerciale cu cea a denunțătorului, că SC A. SRL a efectuat plata sumei de 120.000 lei fără a fi fost începute lucrările, că nu a studiat actele ce au stat la baza încheierii contractului dintre cele două societăți.

În baza propriului control judiciar asupra probelor administrate, instanța de recurs constată că, în mod întemeiat, prima instanță a stabilit că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare.

Astfel, în mod judicios, prin valorificarea probelor ce s-au coroborat, prima instanță a apreciat că faptele comise de inculpatul P.V., de a pretinde de la denunțătorul C.P. sume de bani și cesionarea unor părți sociale în scopul de a exercita influența pretins deținută față de persoane care aveau posibilitatea să acționeze în vederea realizării intereselor comerciale ale acestuia, pentru ca ulterior să întocmească în fals înscrisuri care nu priveau operațiuni reale, pentru a ascunde proveniența sumelor de bani încasate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar faptele reținute în sarcina inculpatei G.A.A., de a contribui la falsificarea înscrisurilor și actelor contabile, alături de coinculpatul P.V., în scopul anterior arătat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Instanța de recurs constată, în acest sens următoarele:

1. Referitor la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

După cum rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și readministrate, în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate de către prima instanță, inculpatul a adus la cunoștința denunțătorului că are relații în mediul politic și al afacerilor, respectiv cu persoane din conducerea SC E. SA și că îl poate ajuta, în schimbul primirii unor sume de bani, să obțină statutul de partener E., fapt ce îi permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalații electrice ca subcontractant.

Din declarația denunțătorului C.P., a martorilor M.A. și G.G. se constată că inculpatul P.V. era cunoscut ca o persoană cu influență în mediul politic și de afaceri, persoană de contact pentru Consiliul Județean Cluj pe probleme energetice, împrejurări ce i-au întărit convingerea denunțătorului că poate obține contracte în domeniul energetic pentru SC A. SRL prin intermediul inculpatului.

Aceste aspecte sunt susținute de declarația martorului M.G.A. în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută în faza de cercetare judecătorească faptul că l-a cunoscut pe inculpatul P.V. la o ședință pe sector energetic la începutul anului 2008, fiindu-i prezentat drept consilier al președintelui Consiliului Județean pe probleme energetice, inculpatul spunându-i că îl poate considera persoana de contact din Consiliul Județean pe orice problemă energetică.

Denunțătorul C.P. a menționat că G.G., care ocupa funcția de director la A.I.S.E. Cluj i l-a recomandat pe inculpatul P.V., (arătând că inculpatul vrea să ia legătura cu el), ca fiind consilierul primului ministru pe probleme energetice, că este o persoană influentă în anturajul președintelui Consiliului Județean, că în cadrul acestuia există mai multe proiecte în derulare și că l-ar putea ajuta, prin influența de care se bucură, să obțină mai multe lucrări de instalații electrice pentru SC A. SRL

Martorul G.G. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul P.V. nu i-a cerut să-l pună în legătură cu C.P., precum și faptul că la începutul anului 2008 a avut o discuție cu C.P. în care acesta a făcut referire la P.V. în sensul că îl cunoaște la fel ca și pe alte persoane din cadrul Consiliului Județean Cluj, iar în faza de cercetare judecătorească a declarat că niciodată nu i-a recomandat lui C.P. să ia legătura cu P.V., cât timp cei doi se cunoșteau și nu era necesară intervenția lui.

În declarația dată de inculpatul P.V. în faza de cercetare judecătorească acesta a arătat faptul că l-a cunoscut pe denunțător prin intermediul numitului S.A., fost coleg de facultate cu denunțătorul, împrejurare ce nu a rezultat din probele dosarului.

Fiind convins de influența pe care inculpatul P.V. o avea în domeniul energetic la nivelul județului cât și la nivel național, impresie creată, atât în contextul discuțiilor cu martorii M.G.A. și G.G., cât și în urma discuțiilor cu inculpatul P.V., denunțătorul a fost de acord să achite suma pretinsă de 50.000 euro către inculpat în schimbul obținerii calității de partener E. pentru SC A. SRL și implicit a contractelor de execuție lucrări în acest domeniu.

Potrivit celor susținute de denunțător, acesta nu avea deplină încredere în persoana inculpatului și i-a solicitat un act doveditor al plății sumei de bani, propunere cu care inculpatul a fost de acord, iar pentru ascunderea provenienței banilor a folosit SC T. SRL lăsând impresia că firma îi aparține. Cei doi au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea de instalații electrice de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parțială a lucrării și executarea acesteia de către SC T. SRL, deși, în realitate lucrările nu au fost niciodată efectuate de către această societate ci, anterior, de SC A. SRL.

La data de 28 decembrie 2007 denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat factura fiscală, emisă de către SC T. SRL la data de 28 decembrie 2007, care atesta nereal efectuarea unor lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL.

Prima plată a fost făcută în luna ianuarie 2008, prin ordinul de plată din 9 ianuarie 2008 fiind virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, deschis la B.R.D.; fiind convins de ajutorul dat de inculpatul P.V., denunțătorul C.P. a virat suma de 30.000 lei prin ordinul de plată din 27 februarie 2008 din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, indicat telefonic de către inculpatul P.V., din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

Ulterior, inculpatul P.V. a pretins o plată suplimentară de 30.000 euro (după cum rezultă din convorbirea purtată la 31 octombrie 2008) pentru a continua să-l ajute pe denunțător la obținerea unor contracte, spunându-i denunțătorului că SC T. SA organizează licitație pentru executarea unor lucrări de instalații electrice în favoarea firmei N. și că va interveni personal ca SC E. SA pentru a câștiga licitația, urmând ca o parte din lucrări să fie subcontractate de către SC A. SRL În acest scop inculpatul a pretins și primit suma de 30.000 euro, de la denunțător în data de 16 aprilie 2008, în Turda, la restaurantul S.G.

În același context al invocării influenței sale asupra unor factori de decizie, inculpatul P.V. l-a determinat pe denunțător să-i cesioneze 50% din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea, arătând că în considerarea relațiilor pe care le are va investi personal sume de bani și va furniza contracte în beneficiul societății comerciale, contractul fiind încheiat și redactat de martorul G.B. la data de 12 martie 2008.

Firma înregistrând numeroase pierderi și nemaiavând resurse pentru continuarea investiției, la cererea denunțătorului, inculpatul a recesionat părțile sociale în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31 octombrie 2008, situație ce a rezultat din denunțul și declarațiile denunțătorului C.P., declarațiile martorilor, înscrisuri, cât și din înregistrările convorbirilor telefonice și din conținutul convorbirilor ambientale.

Din convorbirile ambientale purtate în data de 31 octombrie 2008 între orele 11-11:30, în municipiul Turda, de către denunțătorul C.P. cu inculpatul P.V. rezultă faptul că acesta din urmă a primit sumele pretinse denunțătorului în schimbul influenței exercitate la nivel județean.

Așadar, întemeiat prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, sub aspect obiectiv și subiectiv.

Modul în care i-a fost prezentat inculpatul, ca fiind o persoană influentă în mediul politic și cel al afacerilor, poziția deținută de inculpat, au fost împrejurări care i-au întărit convingerea denunțătorului că inculpatul P.V. poate să exercite influența sa asupra funcționarilor în sensul de a obține contracte de lucrări în domeniul energetic, în acest sens fiind convorbirile ambientale dintre cei doi din data de 31 octombrie 2008.

De asemenea, s-a constatat că pretinderea și primirea efectivă a sumelor de bani de către inculpatul P.V. pentru exercitarea influenței sale, rezultă fără dubii din probele dosarului, susținerile contrare ale inculpatului nefiind dovedite.

Astfel, după cum rezultă din susținerile apărătorilor inculpatului și aserțiunile personale ale acestuia, din ultimul cuvânt acordat la judecarea instanței în recurs a rezultat că inculpatul recunoaște primirea, necuvenită, a sumei de 130.000 lei, în două tranșe, chiar dacă a precizat că întocmirea actelor „justificative” și contabile au fost consecința inițiativei exprimată în acest sens de denunțător.

În consecință, inculpatul P.V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins și primit de la denunțător, atât suma de 80.000 euro, din care a primit sumele de 130.000 lei și 30.000 euro, cât și 50% din părțile sociale ale SC S. SRL, infracțiunea de trafic de influență fiind comisă în formă continuată.

2. În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate se constată că denunțătorul C.P. a fost de acord să-i plătească inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act doveditor al plății, inculpatul folosind în acest scop SC T. SRL al cărei administrator era inculpata G.A.A.

Din înscrisurile existente la dosar SC T.A. SRL avea ca obiect principal de activitate intermedieri în comerțul cu produse diverse și realiza și activitatea de fabricare de articole confecționate din textile. Firma avea un singur salariat, cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profit brut de 334 lei și nu avea ca obiect de activitate, construcții, astfel că în mod corect s-a apreciat că factura fiscală, contractul de execuție lucrări din 29 octombrie 2007, oferta și situația de lucrări ca și borderourile de achiziții materiale nu se refereau la operațiuni reale.

Așadar, societatea, neavând în obiectul de activitate „construcții”, nu dispunea nici de bază materială, financiară și umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul energetic, așa încât apărările inculpatului P.V., în sensul că au existat relații comerciale între cele două firme, nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.

Ulterior, au fost completate și bonuri de achiziții de materiale de construcții, fiind încheiat și contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, acte fictive potrivit raportului de constatare întocmit de un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, rezultând și neconcordanțe între aceste înscrisuri și inexistența lucrărilor de construcții; contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, nu a fost înregistrat la SC T. SRL, în preambul, nu este menționată persoana care reprezintă societatea, iar actul adițional nr. 1 la contract, apare ca fiind încheiat la 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii fiscale pe întreaga valoare a contractului și achitarea parțială a facturii. Actul adițional din 10 ianuarie 2008 era semnat și ștampilat doar de SC T. SRL (în calitate de beneficiar), SC A. SRL, figurând în calitate de prestator, deși calitățile erau inversate. De asemenea, în actul adițional din 10 ianuarie 2008 a fost trecut în mod eronat ca proces-verbal de recepție din 23 noiembrie 2008 în valoare de 3415,77 lei, situație nereală, având în vedere că nu putea fi întocmit un proces-verbal de recepție în luna noiembrie ca făcând parte dintr-un act întocmit în luna ianuarie a aceluiași an. Deși în contract se prevedea că acesta nu putea fi considerat executat până când procesul-verbal de recepție finală nu era semnat de comisia de recepție, din actele depuse nu a rezultat recepția finală a lucrării, astfel că emiterea facturii fiscale la data de 28 decembrie 2007 la întreaga valoare a contractului de 180.510 lei nu era justificată.

Cu privire la cele două borderouri de achiziții, după cum a reținut și prima instanță pe borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător F.I., persoană fizică neidentificată din verificările efectuate, iar pe borderoul de achiziții din 18 decembrie 2007 figura inculpatul P.V., fiind semnat la rubrica „semnătura de primire a sumei”, deși el a încasat suma prin virament bancar la data de 9 ianuarie 2008 în contul său deschis la B.R.D. De asemenea, deși Actul adițional nr. 1 prin care valoarea lucrărilor nerealizate a fost anulată, a fost întocmit la 10 ianuarie 2008, factura de stornare a fost întocmită de SC T. SRL după aproape 10 luni, respectiv la data de 4 noiembrie 2008.

Așadar, după cum just a reținut și prima instanță actele întocmite de inculpați au avut un caracter fictiv al relațiile comerciale dintre cele două societăți neexistând în realitate, situație ce rezultă și din conținutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între C.P. și inculpatul P.V., cât și din convorbirile telefonice dintre cei doi, precum și dintre cei doi inculpați, actele fictive încheiate la data de 31 octombrie 2008 având rolul de a justifica sumele de bani plătite de SC A. SRL în contul SC T. SRL.

Contrar susținerilor inculpatei G.A.A. relative la necompletarea facturii, probele dovedesc, după cum corect a constatat și prima instanță, împrejurarea că factura a fost completată tot de către inculpata G.A.A., scrisul fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziții materiale. Aserțiunile apărării în sensul că nu inculpata a emis factura, nu poate fi dovedită, probele administrate dovedind că factura a fost completată de inculpata G.A.A. la cererea inculpatului P.V., participația celor doi inculpați la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită (în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpați la data de 31 octombrie     2008).

Așadar, cei doi inculpați au colaborat la emiterea documentelor false, încercând să scoată în evidență existența unor relații comerciale între SC T. SRL și SC A. SRL, cu scopul vădit de a ascunde adevărata proveniență a sumelor de bani primite de inculpatul P.V. ca preț al traficului de influență exercitat.

3. Relativ la infracțiunea de spălare de bani în formă agravată prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 instanța de recurs constată următoarele:

Din analiza probelor administrate rezultă că inculpatul P.V., în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienței sumei de 130.000 lei, a determinat-o pe inculpata G.A.A. să întocmească în fals documente ce atestă nereal existența unui raport comercial între SC T. SRL și SC A. SRL, după care a și semnat personal borderoul de achiziții din 18 decembrie 2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei provenind din infracțiunea de corupție, aspect recunoscut și în fața instanței de recurs, fiind îndeplinite, deci, condițiile privind conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani.

Declarația dată de inculpat în fața primei instanțe, în sensul că a încasat doar suma de 70.000 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos pe care l-a livrat către SC A. SRL pentru efectuarea cofrajelor, menționând, totodată, că a construit o casă și acel material lemnos a fost în exces, acesta fiind motivul pentru care l-a vândut către SC A. SRL este contrazisă de convorbirea telefonică dintre cei doi inculpați din data de 14 noiembrie 2008 în cursul căreia aceștia încearcă să dea o justificare plății sumei de 70.005 lei către inculpatul P.V., acesta sugerându-i inculpatei G.A.A. să spună că soacra lui a construit o casă, iar materialul lemnos rămas l-a vândut către SC A. SRL.

Cu certitudine, intenția inculpaților de a ascunde adevărata natură a provenienței bunurilor, rezultă în cauza dedusă judecății, aceasta fiind evidentă și materializată în acțiunile, constând în emiterea facturii, a contractului de prestări servicii, a lucrărilor de achiziții, a ofertei de lucrări și situației de lucrări, având scopul de a justifica presupusele relații comerciale între SC T. SRL și SC A. SRL, deși în realitate sumele au fost plătite de către C.P. ca preț al traficului de influență exercitat de inculpatul P.V., fiind, deci incidente și dispozițiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.

Considerentele prezentate anterior, fac, așadar, dovada, atât a vinovăției inculpatului P.V., cât și a vinovăției inculpatei G.A.A., cu privire la faptele reținute în sarcina lor, rezultând fără putință de tăgadă că inculpatul P.V. a avut inițiativa infracțională, că inculpata G.A.A. a cunoscut activitățile desfășurate de coinculpat, a fost de acord și a contribuit la desfășurarea acestora, inculpatul P.V. având un ascendent moral puternic asupra inculpatei. Implicarea inculpatei G.A.A. rezultă și din teama acesteia de a preda organelor de anchetă actele falsificate și de a se prezenta în fața acestora, fiind determinată în acest sens și de către inculpatul P.V., care o îndemna să nu prezinte niciun act, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din 13 noiembrie 2008 ora 9:50:02.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate inculpaților, instanța de recurs constată că în contextul cauzei, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., atât în ceea ce privește cuantumurile pedepselor principale aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, a pedepselor principale rezultante, cât și a modalității de executare a acestora.

Astfel, instanța de control judiciar consideră pe de-o parte, că în stabilirea cuantumurilor concrete ale pedepselor principale aplicate celor doi inculpați a fost făcută o diferențiere, mai întâi, față de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, a căror relații sociale vizează atingerea unor valori sociale diferite, gradul de pericol social concret fiind agravat prin circumstanțele reale, concretizate în modalitățile de săvârșire, de cuantumurile sumelor pretinse și încasate în scopul realizării influenței, mijlocul prin care s-a realizat falsul în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu o infracțiune de corupție, precum și ascunderea adevărată a naturii provenienței sumei obținută ca folos al infracțiunii de trafic de influență, prin întocmirea de documente false ce atestau nereal existența unui raport comercial între societățile menționate, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.

Referitor la cuantumurile pedepselor principale aplicate inculpatului P.V., acestea au fost stabilite diferențiat, în raport cu fiecare infracțiune reținută în sarcina acestuia, dându-se relevanță efectivă valorii sociale atinse, gradului de pericol social în mod concret ridicat, ce a fost agravat prin modalitățile de săvârșire și anume calitatea persoanei inculpatului, acesta prezentându-se ca o persoană influentă în mediul politic și al afacerilor, ca urmare a funcției deținute de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj și urmare și a apartenenței sale politice ca membru al P.N.L., susținând că are numeroase relații și că are influență față de persoane cu funcții de conducere din cadrul SC E. SA. Folosindu-se de calitatea avută inculpatul a pretins și primit diferite sume de bani, atât în valută, cât și în lei al căror cuantum a fost relativ ridicat și anume a pretins 80.000 euro, din care a primit 130.000 lei și 30.000 euro, precum și a altor foloase și anume 50% din părțile sociale ale SC S. SRL, fiind întocmite și acte false ca urmare a unor raporturi comerciale ce nu au avut loc cu SC T.A. SRL, al cărei administrator era inculpata G.A.A. și în scopul ascunderii adevăratei naturi a provenienței sumei de 130.000 lei, prin întocmirea unui borderou de achiziții ce atesta încasarea prin virament bancar a sumei de 70.005 lei provenind din infracțiunea de corupție, a altor documente subsecvente, ce atestau nereal existența unui raport comercial între SC. T. SRL și SC A. SRL.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului P.V., respectiv poziția procesuală negativă manifestată de acesta, actuala calitate a inculpatului, respectiv aceea de deputat în Parlamentul României care nu i-a modificat atitudinea cu privire la faptele comise, motivând că lipsa antecedentelor penale, ca singur element pozitiv ce circumstanțiază persoana inculpatului prin el însuși nu este de natură să conducă la stabilirea unor pedepse mai ușoare.

Prin aprecierea coroborată a tuturor criteriilor legale, cărora li s-a conferit o efectivă circumstanțiere factuală și personală, inculpatului P.V. i-au fost aplicate pedepse principale cu închisoare, în cuantumuri orientate către media legală a pedepsei pentru infracțiunea de trafic de influență, respectiv 5 ani închisoare (limitele legale ale pedepsei în cazul infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 fiind între 2 și 10 ani închisoare), către minimul legal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și anume de 1 an închisoare (limitele legale pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., fiind între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă, însă limita maximă, în condițiile reținerii art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (1) din același ultim act normativ menționat se majorează cu 2 ani, așa încât limitele sunt între 3 luni și 4 ani închisoare), și în cuantumul minimului legal, de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani (limitele legale pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, fiind între 3 și 12 ani închisoare, iar în condițiile reținerii și art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (2) din același ultim act normativ limita maximă se majorează cu 3 ani, așa încât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută sunt între 3 și 15 ani închisoare).

Instanța de recurs consideră cuantumurile pedepselor principale aplicate inculpatului P.V., în condițiile mai sus menționate ca fiind proporționale, în raport cu gradul de pericol social concret al acestora, circumstanțele reale, natura infracțiunilor comise și profilul social și de personalitate al inculpatului, așa încât pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare corespunde scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., reflectând, atât funcția coercitivă, preventivă, cât și educativă a sancțiunii aplicate.

Poziția procesuală adoptată de recurentul inculpat P.V., în fața instanței de recurs, de recunoaștere parțială a unor acte materiale ale infracțiunii de trafic de influență, în modalitatea primirii sumei de 130.000 lei, deși constituie un aspect pozitiv cu privire la faptele comise, nu este însă de natură prin ea însăși de a conduce la diminuarea cuantumului pedepsei pentru acea infracțiune, întrucât, atitudinea procesuală reprezintă numai o componentă în cadrul circumstanțelor personale ce conturează profilul de personalitate al inculpatului, care la rândul său, se examinează, în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanțele reale efective, calitatea deținută la momentul săvârșirii faptelor, cea ulterior dobândită, cuantumurile sumelor pretinse și primite, caracterul repetat, care atrage o formă agravată a faptelor, prin reținerea unității legale prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., circumstanțele personale ale inculpatului.

Așadar, Înalta Curte, completul de 5 judecători apreciază, pe de-o parte că nu se impune reducerea pedepsei principale aplicată inculpatului P.V., iar pe de altă parte, că modalitatea de executare, în regim de detenție este singura în măsură să asigure îndreptarea atitudinii acestuia față de comiterea de infracțiuni, resocializarea sa viitoare pozitivă, precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii unor infracțiuni de corupție la nivelul unor funcții de înaltă demnitate publică, întărind percepția opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite, atât de dispozițiile legale procesuale penale, cât și de cele ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpaților, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei, așa cum este și în cazul inculpatului P.V.

S-a reținut, de asemenea, că deși legea nu prevede în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și pedeapsa complementară, în cazul inculpatului P.V. se impune și această pedeapsă, aplicarea pedepselor justificându-se față de necesitatea reeducării inculpatului și în lumina tuturor criteriilor generale și speciale de individualizare, având în vedere natura faptelor comise, poziția manifestată de inculpat, acesta nemaifiind demn de a fi ales în autoritățile publice, sau în funcții elective publice, ori de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În ceea ce o privește pe inculpata G.A.A., prima instanță a constatat efectiv, gradul de pericol social concret al faptelor comise, forma de participație la comiterea faptelor, atitudinea relativ sinceră, împrejurarea că a comis aceste fapte, fiind influențată în mare măsură, de către coinculpatul P.V., lipsa antecedentelor penale, concluziile referatului de evaluare întocmit de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, (în sensul că inculpata dispune de resurse interne și externe necesare unui parcurs prosocial), așa încât a apreciat că atingerea scopurilor pedepsei este posibilă fără privare de libertate, dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a acesteia, conform art. 86¹ C. pen.

Instanța de recurs consideră, referitor la inculpata G.A.A., că prima instanță a făcut o evaluare efectivă a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., cărora le-a dat concretețe factuală, sub aspectul circumstanțelor reale reținute, prin modalitățile de săvârșire ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare de bani în formă continuată, precum și circumstanțelor personale, în condițiile mai sus arătate, care au condus la stabilirea unor pedepse principale diferențiate, orientate către minim pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (limitele legale pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., fiind între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă, însă limita maximă, în condițiile reținerii art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (1) din același ultim act normativ menționat se majorează cu 2 ani, așa încât limitele sunt între 3 luni și 4 ani închisoare), și în cuantumul minimului legal, de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani (limitele legale pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, fiind între 3 și 12 ani închisoare, iar în condițiile reținerii și art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (2) din același ultim act normativ limita maximă se majorează cu 3 ani, așa încât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută sunt între 3 și 15 ani închisoare).

Pedeapsa principală cea mai grea ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., în ceea ce o privește pe inculpata G.A.A., respectiv de 3 ani închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, în condițiile art. 86¹ C. pen., este în măsură să-și atingă scopurile prevăzute de lege, preventiv, de avertisment, dar și educativ că aceasta nu va mai săvârși alte infracțiuni.

De asemenea pentru ambii inculpați s-a dispus și aplicarea pedepsei accesorii alături de pedeapsa principală, urmând a fi interzise doar o parte din drepturile civile, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru perioada executării pedepsei principale pentru ambii inculpați și, deoarece în cazul inculpatei G.A.A., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În sarcina inculpatei G.A.A., au fost stabilite, pe perioada termenului de încercare, mai multe măsuri de supraveghere prevăzute în mod obligatoriu de dispozițiile art. 86³ C. pen., atrăgându-se atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere dispuse.

În legătură cu sumele de bani primite de inculpatul P.V. pentru exercitarea traficului de influență, respectiv de 130.000 lei și 30.000 euro, s-a reținut că denunțătorul C.P. a solicitat restituirea acestora, instanța apreciind ca întemeiată cererea și, întrucât numitul C.P. a denunțat faptele înainte de a fi descoperite de organele de urmărire penală (prin rechizitoriu s-a dispus în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 228 C. proc. pen. și art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. neînceperea urmării penale față de făptuitorul C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000), în mod corect instanța, constatând că devin incidente dispozițiile art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000, banii, valorile sau orice alte sume, așa încât a dispus restituirea acestora, persoanei care le-a dat.

Față de împrejurarea că denunțătorul a plătit suma de 130.000 lei din conturile SC A. SRL, s-a dispus obligarea inculpatului P.V. la restituirea acestei sume către SC A. SRL.

Cu privire la suma de 30.000 euro, dată de numitul C.P., inculpatului P.V., prima instanță a reținut că martorul Ș.I. a confirmat faptul că în ziua respectivă a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 38.000 euro cu martorul K.J.Z., întrucât denunțătorul nu deținea suma pretinsă de inculpat, instanța dispunând în mod corect obligarea inculpatului P.V. la plata echivalentului în lei a sumei de 30.000 euro la cursul de referință al B.N.R. către numitul C.P. De asemenea s-a reținut în mod just că nu poate fi angajată răspunderea SC T. SRL în solidar cu inculpatul P.V. pentru plata acestor sume, întrucât SC T. SRL nu a beneficiat în mod real de sumele respective, inculpatul P.V. folosind doar formal contul societății.

Cu privire la criticile invocate în recurs se constată că, față de argumentele anterior prezentate, acestea sunt nefondate.

Relativ la susținerile recurentului inculpat P.V. privind împrejurarea că întocmirea înscrisurilor fictive privind raporturile comerciale dintre SC A. SRL și SC T. SRL se constată că acestea nu sunt susținute de probele legal administrate. Astfel, din cuprinsul convorbirii purtată de inculpat cu denunțătorul la data de 31 octombrie 2008 rezultă că inculpatul a contribuit activ la încheierea contractului fictiv între cele două societăți comerciale, luând legătura cu denunțătorul și coinculpata G.A.A. pentru ca la data și ora stabilite să fie perfectate actele.

Referitor la împrejurarea că inculpatul nu ar fi primit suma de 30.000 euro de la denunțător, se reține că nici această susținere nu poate fi primită, față de convorbirea purtată între cei doi la data de 31 octombrie 2008 din care rezultă că denunțătorul se afla la restaurantul S.G. unde urma să vină și inculpatul, ulterior discutându-se despre primirea sumei totale de 80.000 euro. Așadar, rezultă că nu se susțin aserțiunile apărării referitoare la faptul că inculpatul nu a avut posibilitatea de a se întâlni cu denunțătorul și că s-a referit, în realitate la o sumă de 30.000 lei și nu euro, primirea sumelor menționate în schimbul traficării influenței față de diferite persoane în scopul realizării unor interese economice ale denunțătorului reieșind din convorbirile purtate.

În ceea ce privește pretinsele inadvertențe existente între declarațiile date de martorul Ș.I. și ale denunțătorului, se constată că martorul a menținut în fața primei instanțe declarația dată în cursul urmăririi penale în sensul că l-a ajutat pe denunțător să împrumute suma de 30.000 euro pe care trebuia să o remită unei persoane ce avea calitatea de consilier pe probleme energetice la Consiliul Județean Cluj, însoțindu-l pe denunțător la întâlnirea cu respectiva persoană, fără a participa efectiv la aceasta. De asemenea, martorul a relatat că a observat o persoană (identificată ulterior ca fiind inculpatul P.V.) părăsind restaurantul, urmat de denunțător, care i-a spus martorului că a remis suma de bani. Așadar, împrejurarea că martorul nu a dat în fața primei instanțe o declarație cu conținut identic este irelevantă, declarațiile martorului coroborându-se cu celelalte probe, în sensul primirii de către inculpat a sumei de bani arătată, fiind, deci, irelevante, atât împrejurarea că inculpatul a comunicat martorului K.J.Z. că banii vor avea o altă destinație, cât și susținerea martorului Ș.I., în sensul că ar fi solicitat și el denunțătorului să apeleze la inculpat pentru rezolvarea unei probleme locative a cumnatului său.

Referitor la pretinsele inadvertențe existente între declarațiile denunțătorului, această susținere nu este confirmată de declarația dată de acesta în fața primei instanțe în care se arată că suma de 30.000 euro a fost predată inculpatului în modalitatea arătată în declarațiile date în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește apărarea în sensul că cesionarea a 50% din părțile sociale ale SC S. SRL s-a realizat exclusiv pe baza și în vederea derulării unei afaceri între inculpat și denunțător, din verificarea probelor dosarului se reține că aceasta este neîntemeiată, în convorbirea purtată între persoanele menționate din data de 31 octombrie 2008 acestea referindu-se la traficarea influenței inculpatului pentru efectuarea de plăți din fonduri SAPARD pentru proiectul derulat de societatea denunțătorului.

Așadar, rezultă că nu pot fi primite solicitările apărării privind achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. cu privire la infracțiunea de trafic de influență, constând în primirea sumei de 30.000 euro și a 50% din părțile sociale ale SC S. SRL și nici cele privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de influență comisă în formă continuată în trei infracțiuni de trafic de influență comise în concurs, având în vedere dispozițiile art. 385⁸ C. proc. pen., respectiv neagravarea situației în propriul recurs, întrucât, pe de-o parte, concursul de infracțiuni, ca formă a pluralității de infracțiuni constituie o agravare, în raport, cu unitatea legală de infracțiune prevăzută de art. 41 alin. (2) din același cod, prin condițiile legale care le diferențiată, iar pe de altă parte, în contextul cauzei au fost declarate recursuri numai de către inculpați și nu și de procuror.

Relativ la criticile privind individualizarea pedepsei se constată că în mod corect prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., poziția procesuală a acestuia și, în general atitudinea manifestată de acesta în cursul procesului penal fiind elemente ce țineau de persoana și personalitatea inculpatului, ce nu puteau fi ignorate în procesul de individualizare a sancțiunii, fiind utile în vederea asigurării atingerii scopurilor acesteia.

Rezultă, așadar, că sunt nefondate criticile circumscrise de către apărarea inculpatului cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14 și 17 C. proc. pen., starea de fapt și vinovăția inculpatului fiind just stabilite de către prima instanță, care, totodată, a procedat corect la individualizarea pedepsei aplicată acestuia, aptă prin cuantum și modalitate de executare să realizeze scopurile reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la criticile invocate de către recurenta inculpată G.A.A., circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., care reiau, în esență, apărările invocate în fața primei instanțe și cu privire la care aceasta s-a pronunțat motivat, se constată că sunt nefondate.

Din verificarea actelor dosarului se reține că în mod just prima instanță a apreciat că factura a fost completată tot de inculpată, scrisul existent pe factură fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziții materiale (motiv pentru care instanța a considerat că nu este utilă efectuarea unei expertize grafoscopice), acțiunile inculpatei derulându-se la cererea inculpatului P.V., participația celor doi inculpați la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită, în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpați la data de 31 octombrie 2008. Astfel, inculpata a cunoscut și a contribuit la derularea activităților inculpatului, aspect demonstrat și de reacția sa de teamă la momentul la care organul de urmărire a solicitat prezentarea actelor, după cum rezultă din convorbirea purtată la data de 13 noiembrie 2008, inculpatul P.V. oferindu-i sfaturi cum să procedeze.

Pentru considerentele anterior expuse, se constată că potrivit dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile declarate de recurenții inculpați urmează a fi respinse, ca nefondate.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat P.V., până la prezentarea apărătorilor aleși, precum și suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată G.A.A. se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.V. și G.A.A. împotriva sentinței nr. 1760 din 16 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 5273/117/2008.

Obligă recurentul inculpat P.V. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta inculpată G.A.A. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 martie 2012.