Asupra cererii de contestație în anulare de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 30 din ședința din camera de consiliu din 28 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E. împotriva deciziei nr. 3069 din 14 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; a fost obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că prin decizia nr. 3069 din 14 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 111/35/2011 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinței penale nr. 55/PI din 13 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Împotriva deciziei nr. 3069 din 14 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 111/35/2011, petentul B.E. a formulat un nou recurs la data de 12 octombrie 2011.
Cu privire la acest nou recurs declarat instanța a apreciat că este inadmisibil având în vedere prevederile art. 129 din Constituția României și art. 417 C. proc. pen., în cauză completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind sesizat cu recursul declarat de către petentul B.E., împotriva unei hotărâri definitive, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituind o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Împotriva acestei încheieri contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare, invocând nelegala îndeplinire a procedurii de citare la judecarea recursului, imposibilitatea de participare la ședința de judecată și de înștiințare a instanței cu privire la această imposibilitate.
Analizând cererea de contestație în anulare potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.
Totodată, legea procesuală reglementează subiecții de drept care au legitimitate procesuală activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) și instanța competentă a o soluționa (art. 389 C. proc. pen.).
Dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanței de judecată în examinarea admisibilității în principiu a unei cereri de contestație în anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor expres și limitativ prevăzute de lege) și necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestației. Admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar contestația urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.
În cauza concretă dedusă judecății contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare împotriva unei încheieri pronunțată în procedura de verificare a admisibilității recursului declarat împotriva deciziei nr. 3069 din 14 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 111/35/2011, instanța neprocedând la citarea părților.
Așadar, rezultă că deși în mod formal contestatorul a invocat cazurile de contestație în anulare reglementate de dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. acestea nu sunt incidente în speță, față de specificul procedurii în care a fost pronunțată încheierea atacată.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.E. împotriva încheierii penale nr. 30 din ședința din camera de consiliu de la 23 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători în dosarul nr. 9676/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2012.