Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să se constate refuzul nejustificat de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei, obligarea la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române și de emitere a Ordinului de acordare sau respingere a cererii, ordin ce urmează să fie comunicat. De asemenea, s-au solicitat daune cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi de la data introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a inițiat demersurile pentru redobândirea cetățeniei române la data de 14 iulie 2010, primind număr de dosar 31798/RD/2010. La data de 06 octombrie 2010 a depus cerere de urgentare a dosarului, solicitând furnizarea de informații concrete cu privire la soluționarea sa. Deși s-a interesat periodic cu privire la stadiul dosarului, de fiecare dată a primit invariabil același răspuns, și anume că trebuie să aștepte, situație care a determinat introducerea prezentei acțiuni la instanța judecătorească.
Reclamantul a mai menționat și faptul că s-a creat o practică în cadrul instituției pârâte de a amâna soluționarea dosarelor în termenul imperativ prevăzut de lege de maxim 5 luni.
Prin Sentința civilă nr. 2049 din 15 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a obligat pârâta să soluționeze cererea de redobândire a cetățeniei române și, în caz de aviz pozitiv, să emită și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române. De asemenea pârâta a fost obligată la 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la data de 14 iulie 2010, fiind înregistrată sub nr. 31798/RD/2010 iar aceasta nu a fost soluționată până în prezent, deși au trecut mai mult de 5 luni de la data înregistrării cererii.
Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în cauza de față nu a existat o eventuală lentoare imputabilă în derularea procedurilor specifice cererilor de redobândire a cetățeniei române. Cererea nu a putut fi analizată din motive obiective, independente de voința Autorității Naționale pentru Cetățenie.
Aceasta a luat măsurile necesare pentru analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, în ordinea și termenele stipulate de lege, respectiv, a înregistrat cererea la secretariatul tehnic al Comisiei, a solicitat relații autorităților abilitate și a fixat termenul la care Comisia analizează și verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) și e).
Prin urmare, nu se putea reține în sarcina sa un refuz nejustificat de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum în mod eronat a considerat instanța de fond.
Recurenta mai arată că în argumentarea soluției de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,3 RON, prima instanță a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
Or, având în vedere faptul că în considerentele sentinței recurate nu se regăsește argumentarea culpei (vinovăției) procesuale a instituției, iar doctrina și jurisprudența în materie sunt unanime în sensul că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa (vinovăția) procesuală a părții care a pierdut procesul, sentința atacată este nelegală și netemeinică.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, cererea reclamantului a fost înregistrată la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 14 iulie 2010.
În conformitate cu art. 141 alin. 2 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române s-a stabilit ca termen de soluționare a cererilor termenul de 5 luni prevăzut de lege.
Reclamantul, în data de 6 octombrie 2010 au revenit cu cerere de urgentare a soluționării dosarului.
Termenul de 5 luni prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei.
Față de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la momentul introducerii acțiunii, având în vedere cauzele obiective, poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ.
În cauza de față, până la data pronunțării hotărârii judecătorești era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluționarea acestora.
Prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public".
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul-intimat s-a adresat în mai multe rânduri, solicitând redobândirea cetățeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Problema care se impune a fi rezolvată în cauza de față este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române.
Potrivit art. 141 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, autoritățile române trebuie să soluționeze cererea în 5 luni.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că autoritatea pârâtă nu a respectat termenul de soluționare, respectiv 5 luni de la înregistrarea cererii.
Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurentă privind faptul că legiuitorul nu prevede un termen expres pentru emiterea ordinului, câtă vreme verificarea îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei trebuie să se încadreze în 5 luni de la data înregistrării cererii, iar instituția recurentă ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situației create conform obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care România este parte.
Referitor la critica privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, instanță de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.019 RON către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, împotriva Sentinței civile nr. 2049 din 15 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.019 RON cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.