Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1106 din 17 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul O.V.C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din conținutul angajamentului din 7 iunie 1963 existent la fila 27 din dosarul Tribunalul București, reiese că pârâtul, elev în clasa a X-a la Școala Medie de Cultură Generală nr. 1 Făgăraș a acceptat colaborarea în secret cu organele securității statului în direcția descoperirii și demascării activității desfășurate împotriva regimului comunist de diferite persoane.
A mai reținut prima instanță că, urmare a acestui angajament, pârâtul a întocmit un „tabel de cunoștințe și prieteni” care este apreciat de reclamant ca reprezentând document care descrie relația cu fosta securitate a statului.
Raportând această situație de fapt la dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată prin Legea nr. 293/2008, precum și la probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că informațiile din „tabelul de cunoștințe și prieteni” nu sunt de natură să îndeplinească celelalte cerințe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist, sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
De asemenea, a mai apreciat prima instanță că furnizarea de către pârât de informații despre atitudinile cosmopolite ale anumitor persoane și considerată de reclamant ca dovadă a îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului nu se circumscrie, în optica instanței, în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care la data semnării angajamentului pârâtul avea puțin peste 16 ani, vârstă la cere este greu de crezut că înțelesese atitudinea regimului comunist față de sistemul de valori al societății occidentale.
A concluzionat instanța de fond, în sensul că aprecierile și caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informațiilor furnizate și menționate anterior nu pot face dovada calității de colaborator al securității, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând generic dispozițiile art. 299 și ale art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs se susține, în esență, că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, raportat la probele administrate în dosar, care au demonstrat cu evidență că pârâtul s-a achitat de sarcinile primite în sensul că, „în circa 11 luni de zile a furnizat 121 note informative, agentul semnalând un număr de 30 de elemente printre care și unele cu tendințe cosmopolite”, indicând astfel atitudini potrivnice regimului comunist și având reprezentarea consecințelor ce le-ar putea genera informațiile sale, care ar fi presupus, cel puțin, încălcarea dreptului la viață privată.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație și Justiție analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
După cum se constată, obiectul acțiunii promovate la instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului O.V.C.
Prin urmare, formularea unei astfel de cereri cade sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.
Stabilirea calității de colaborator al Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării faptului semnării unui angajament sau a furnizării unor informații, ci prin verificarea concomitentă a întrunirii condiției legale relative la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, or cu referire la documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică.
Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima instanță prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Rezultă așadar că în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiții legale referitoare la:
- acțiunile persoanei în cauză: furnizarea de informații sub orice formă;
- conținutul informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și
- scopul acestor informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Înalta Curte, în acord cu cele reținute de prima instanță, consideră că informațiile furnizate de intimat în cadrul notei scrise de acesta, respectiv, cele consemnate în nota informativă din 7 iunie 1963 nu respectă condiția legală cu privire la scopul informațiilor, mai precis, nu se referă la activități potrivnice regimului totalitar comunist.
Prin respectiva notă se indicau, generic, scurte informații cu privire la situația școlară a unor elevi din liceu, pe care pârâtul îi cunoștea, relatând faptul că aceștia erau indisciplinați, unii dintre ei fiind chiar eliminați din școală. Or, după cum corect a apreciat și prima instanță, o astfel de informare, prin conținutul său nu dezvăluia o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane.
Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate și ca atare nu pot fi primite nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant față de conținutul caracterizării efectuate de ofițerul de securitate la data de 10 februarie 1965 pârâtului-intimat cu privire la informațiile furnizate în legătură cu atitudinea cosmopolită a unor colegi, întrucât după cum corect s-a reținut și de prima instanță pârâtul-intimat, elev în ultimul an de liceu, în vârstă de 16 ani nu putea să aibă reprezentarea faptului că atitudinea necorespunzătoare a elevilor menționați în tabel putea însemna în opinia organelor securității un comportament cosmopolit, contrar „valorilor” propagate de regimul comunist.
Așa fiind nu se poate reține că declarațiile sau informările pârâtului ar fi fost date în scopul îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale, nefiind întrunită nici cu privire la aceste note cerința expresă a textului de lege aplicabil în cauză, în sensul arătat.
În fine, Înalta Curte apreciază că nu lipsită de relevanță în cauză, raportat la solicitarea reclamantului este și împrejurarea că tocmai organele de securitate de la acea vreme au apreciat că se impune „excluderea din rețeaua informativă” a pârâtului, apreciind că acesta a reușit, într-o oarecare măsură, să semnaleze o serie de aspecte negative din rândul elevilor, constând în nerespectarea disciplinei în școală, relevând astfel o valoare operativă slabă a informațiilor furnizate.
Reținând așadar, raportat la conținutul și substanța tuturor actelor examinate, că nu sunt întrunite cumulativ cerințele textului de lege incident pentru a se putea reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, împotriva Sentinței civile nr. 1106 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.