Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3467 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC O.A.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. și a dispus suspendarea procesului verbal nr. x până la soluționarea pe fond a acțiunii.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut, în esență, incidența prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a fost promovat recurs în termen legal de către pârâtă, care a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În dezvoltarea căii extraordinare de atac, recurenta a realizat un istoric al litigiului de față și a prezentat argumentele care pledează în favoarea legalității actului administrativ aflat în discuție.
În esență, în concepția recurentei-pârâte, intimata-reclamantă nu a probat îndeplinirea cerințelor legale a cazului bine justificat și a pagubei iminente pentru a opera suspendarea efectelor actului administrativ atacat și a prezentat apărări de fond, care trebuiau analizate de magistratul învestit cu soluționarea acțiunii în anulare.
Prin întâmpinarea existentă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La ultimul termen de judecată din 18 februarie 2011, apărătorul intimatei a învederat instanței de control judiciar faptul că prezentul recurs a rămas fără obiect, iar partea adversă a recunoscut faptul că suspendarea a încetat, ca urmare a pronunțării sentinței prin care a fost soluționată acțiunea în anulare.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., dar și al art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respingerea recursului ca nefondat.
În acest context, nu trebuie ignorat faptul că hotărârea judecătorească supusă analizei prezentei căi extraordinare de atac poate fi supusă recursului, în raport de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., de art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul de față are ca obiect sentința nr. 3467 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că efectele suspendării pronunțate de judecătorul de contencios administrativ s-au produs, având în vedere proba cu înscrisuri administrată în cele 2 faze procesuale.
Mai precis, din dovada administrată în temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs, rezultă faptul că, la data de 14 februarie 2011, a fost respinsă acțiunea precizată având ca obiect anularea actului administrativ aflat în discuție, ca neîntemeiată.
În plus, mai trebuie menționat art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care a stat la baza admiterii cererii de suspendare: „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Așadar, față de situația de fapt anterior expusă, de concluziile părților la ultimul termen de judecată din 18 februarie 2011, Înalta Curte constată că efectele suspendării atacate cu recurs în prezenta cauză s-au produs, astfel că nu mai prezintă relevanță cercetarea motivelor de recurs și că se impune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 3467 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.