Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2007 la Curtea de Apel București, Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs împotriva sentinței nr. 1752 din 20 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând în contradictoriu cu intimata SC M.E. SRL (fostă SA), cu sediul în Mogoșoaia strada C., Ilfov, modificarea sentinței atacate, întrucât încadrarea corectă a produselor importate este cea stabilită de organele vamale de control și menținută prin decizia de soluționare a contestației, respectiv poziția AA, iar nu BB.
S-a solicitat respingerea acțiunii intimatei-reclamante.
Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că produsele importate de reclamantă în perioada 7 februarie 2001–22 mai 2003, sunt medicamente și ca atare încadrarea tarifară corectă este cea făcută de societate iar nu cea făcută de organele fiscale.
Sub aspectul încadrării mărfurilor în Tariful vamal de import al României, recurenta a susținut că se face conform Regulilor generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor și în concordanță cu Notele explicative ale sistemului armonizat, menționate în art. 72 din Legea nr. 141/1997 privind C. vam. al României. Acestea prevăd următoarele:
„Regulile generale și notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de import al României, sunt cele din Convenția Internațională a Sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte”.
S-a mai precizat că, potrivit Regulilor Generale pentru interpretarea sistemului armonizat din Anexa nr. 1 la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor: „Încadrarea mărfurilor în nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale se face conform unor principii cu valoare generală. Astfel, de exemplu: - enunțul titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor este considerat ca având numai o valoare indicativă, încadrarea mărfii considerându-se legal determinată atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și al notelor de secțiuni și capitole și atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții și note”.
Recurenta a precizat că, intimata-reclamantă a încadrat mărfurile importate (S., P., T. și M.) la poziția BB, deși în notele explicative ale Sistemului armonizat de denumire și codificare se arată că la această poziție nu se clasifică suplimentele alimentare conținând vitamine sau săruri necesare conservării sănătății organismului și neavând indicații referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii.
Recurenta a precizat că produsele importate trebuiau încadrate la poziția AA, ceea ce organele de control au și făcut întrucât, potrivit notelor explicative ale sistemului armonizat, sunt „preparate”, denumite adesea suplimente alimentare, pe bază de extract de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză și cu adaos de vitamine și uneori mici cantități de compuși de fier. Aceste preparate sunt adesea prezentate în ambalaje cu indicarea faptului că mențin starea generală și starea de bine.
Sunt excluse preparatele similare care sunt destinate tratării bolilor sau afecțiunilor (poziția CC sau BB – cum a încadrat intimata-reclamantă produsele).
Mai mult, recurenta a invocat Nota complementară I de la Capitolul 30 din Nomenclatură (introdusă de Comisia Europeană) combinată pentru denumirea și clasificarea mărfurilor, ratificată prin Legea nr. 20/1993 privind Acordul European semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, în care se menționează că, pentru a putea fi încadrate la poziția BB, produsele importate trebuie să poarte indicații referitoare la tratarea unei boli sau afecțiuni.
Ori, a subliniat recurenta, din analiza prospectelor produselor importate de reclamantă, a rezultat că acestea nu poartă mențiuni privind tratarea unei boli sau afecțiuni, neputând fi deci încadrate în această poziție tarifară (BB).
Deci, a menționat recurenta, produsele importate de reclamantă în perioada supusă verificării organelor de control vamal, sunt produse alimentare, care potrivit regulii generale de interpretare I, notei complementare sus citate și notelor explicative de la pozițiile AA și BB, se încadrează în codul tarifar AA (așa cum au făcut organele vamale de control și organul de soluționare a contestațiilor).
Cât privește reținerea de către instanța de fond a clasificării ca medicamente, a produselor importate de reclamanta-intimată (S., P., T. și M.), pe baza opiniei Agenției Naționale a Medicamentului se face precizarea de recurentă că „existența unui certificat emis de către autoritatea națională de sănătate pentru autorizarea punerii pe piață a unui produs ca medicament, nu poate fi acceptată ca un criteriu pentru clasificarea acelui produs la Capitolul 30 al sistemului armonizat – potrivit recomandărilor comitetului sistemului armonizat de care România trebuie să țină seama, potrivit Legii nr. 98/1996.
De asemenea, a susținut recurenta, că greșit instanța de fond a făcut trimitere la art. 695 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în condițiile în care importurile în cauză s-au făcut în anii 2002–2003.
Cum instanța de fond greșit a acceptat încadrarea tarifară făcută de intimata-reclamantă, societatea datorează dobânzile și penalitățile de întârziere prevăzute de art. 116 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., calculul acestora, precum și diferențele de drepturi de import, au fost calculate corect de expert, cu referire la încadrarea tarifară reținută de organele fiscale.
Sentința a fost atacată cu recurs și de Autoritatea Națională a Vămilor, care a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind corectă încadrarea tarifară ca „medicamente” a produselor importate în loc de suplimente alimentare, cum corect este, potrivit „nomenclaturii combinate pentru denumirea și clasificarea mărfurilor ratificată prin Legea nr. 20/1993 privind Acordul European ce a instituit o asociere între România pe de o parte și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993 și nota complementară I de la Capitolul 30.
Recurenta a mai susținut, ca de altfel și prima recurentă, că poziția tarifară BB (cum a încadrat-o intimata-reclamantă) nu cuprinde suplimentele alimentare conținând vitamine sau săruri minerale, care contribuie la sănătatea generală sau starea de bine, dar care nu au indicații referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii. Aceste produse, care sunt prezentate în mod obișnuit sub formă de lichide, dar și sub formă de prafuri sau comprimate, se clasifică în general la poziția AA sau la Capitolul 22.
Recurenta a menționat că în raport de documentele aflate la dosar și prevederile legale citate, potrivit caracteristicilor acestor mărfuri, deoarece nu tratează o maladie ci sunt destinate pentru a compensa o deficiență de vitamine și minerale, se rețin la încadrarea tarifară legală a produselor denumite comercial: „P., T., M. și S.” importate de intimata-reclamantă în perioada supusă verificării, la poziția tarifară AA.
Intimata-reclamantă a susținut în întâmpinare depusă că în mod corect produsele în discuție au fost încadrate tarifar ca medicamente și, în consecință, decizia Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 76 din 31 mai 2006 și procesul-verbal din 2 februarie 2006 încadrat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București au fost date cu încălcarea legii.
Din actele cauzei, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 1752 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei SC M.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Regională Vamală București.
S-au anulat decizia Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 76 din 31 mai 2006 și procesul-verbal de control din 2 februarie 2006 încheiat de Direcția Regională Vamală București, constatând că societatea reclamantă a efectuat corect încadrarea tarifară vamală a produselor: S., P., T. și M., în codul tarifar BB „alte medicamente care conțin vitamine, condiționate de vânzarea cu amănuntul”, pentru perioada 7 februarie 2001–22 mai 2003, de import a acestor produse.
Pârâtele au fost obligate în solidar la 12.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că produsele în discuție au prospect și conțin cele 4 categorii de informații prevăzute de Sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor pentru a putea fi considerate „medicamente” și încadrate la poziția tarifară BB, privind o anumită maladie, concentrația de substanță sau substanțe active pe care le conțin, dozajul, precum și modul de utilizare.
Sentința instanței de fond este greșită, astfel încât recursurile declarate vor fi admise conform art. 312 C. proc. civ., sentința va fi modificată, și se va constata că actele administrativ-fiscale atacate în cauză (decizia Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 76 din 31 mai 2006 și procesul-verbal de control din 02 februarie 2006 încheiat de Direcția Regională Vamală București) sunt acte corecte.
Este de necontestat că în perioada 7 februarie 2001–22 mai 2003, SC M.E. SRL a efectuat importuri de produse din categoria suplimentelor nutritive, denumite S., P., T. și M.
Acestea au fost încadrate prin declarațiile vamale de import, la codul tarifar BB „alte medicamente care conțin vitamine sau produse de la poziția DD – condiționate pentru vânzare cu amănuntul, poziție cu o taxă vamală de 2% în anul 2001 și exceptate de la plata taxelor vamale din anii 2002 și 2003.
Prin procesul-verbal de control din 2 februarie 2006, organele vamale au apreciat că încadrarea tarifară corectă este la codul tarifar nr. AA, respectiv produse alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte – suplimente alimentare.
Așa fiind, organele de control vamal, au stabilit în sarcina societății diferențe de drepturi de import cuvenite bugetului de stat, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente, în cuantum total de 3.064.676 RON.
Societatea a contestat aceste sume iar Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a respins contestația. Actele administrativ fiscale sunt în realitate corecte, astfel încât nu se poate reține o conduită abuzivă din partea organelor care le-au adoptat.
Deși, atât organele administrativ-fiscale, cât și intimata-reclamantă și instanța de fond fac referire la Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996, fac interpretări diferite. Interpretarea corectă în cauză este dată de organele administrativ fiscale.
Poziția BB în care reclamanta a încadrat tarifar produsele importate, potrivit Notelor explicative ale Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, precizează că la această poziție nu se clasifică suplimentele alimentare, conținând vitamine sau săruri minerale, destinate conservării sănătății organismului, dar neavând indicații referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii.
În aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a categorisit aceste produse ca fiind medicamente, medicamentele fiind destinate a trata o maladie iar nu conservării sănătății organismului.
Sub acest aspect, sunt de invocat și concluziile raportului de expertiză care stabilesc că produsul S. este „supliment alimentar cu vitamine, recomandat în perioada de creștere, sarcină, alăptare, persoanelor de vârsta a III-a”, deci nu pentru tratarea unor maladii. La fel și S. forte, folosit pentru creșterea performanțelor în caz de deficit de vitamine.
În același sens, este tratat P., fiind recomandat în cazul oboselii excesive la școlari, pentru poftă de mâncare, etc. În același sens, este tratat și P. forte.
Tot pentru poftă de mâncare este indicat și T., care are și efect antioxidant (împotriva radicalilor liberi), deci este pentru conservarea sănătății iar nu pentru tratarea unei maladii.
Cât privește produsul M., acesta este denumit de expert ca supliment mineral, deci nu este medicament pentru tratarea unei boli.
Aceste produse, în mod greșit au fost considerate de instanța de fond ca „medicamente”, ele nefiind destinate a trata afecțiuni, maladii. Cât privește autorizația pentru punerea pe piață a acestor produse de către „Agenția Națională a Medicamentului”, (numele instituției care a eliberat autorizația de punere pe piață a produselor nu are nici o legătură cu categorisirea produselor ca medicamente, produsele nefiind medicamente), nu determină categorisirea vitaminelor ca medicamente și la intrarea lor în țară organele vamale nu pot fi obligate a le încadra ca altceva decât ceea ce sunt – suplimente alimentare, vitamine.
Este stabilit științific că vitaminele sunt necesare pentru întreținerea sănătății organismului uman, dar aceasta nu le transformă în medicamente, ele rămânând vitamine, suplimente alimentare.
Împrejurarea că după ce intimata-reclamantă a făcut obiecțiuni la expertiză, expertul și-a schimbat opinia și a afirmat că de fapt, produsele ar fi medicamente, este o dovadă de instabilitate a expertului în opinii, determinată de interesul economic al intimatei.
În cauză însă, pe lângă vitamine, așa cum rezultă din Notele explicative ale Sistemului armonizat: la poziția AA se clasifică și „preparatele”, denumite adesea „suplimente alimentare”, pe bază de extracte de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză, etc. și uneori mici cantități de compuși de fier.
Aceste preparate sunt adesea prezentate în ambalaje cu indicarea faptului că mențin „starea generală și starea de bine”. Sunt excluse preparatele similare care sunt destinate tratării bolilor sau afecțiunilor (CC sau BB).
Așa cum rezultă din actele cauzei, produsele importate sunt vitamine, suplimente alimentare și nu sunt destinate pentru tratarea unei boli sau afecțiuni, cu indicații precise, care se fac la medicamente.
Constatându-se că actele administrativ fiscale au făcut o încadrare corectă tarifară a produselor importate de intimată și cum nu s-a făcut plata în termen a obligațiilor către bugetul de stat, și creanțele fiscale accesorii sunt justificate, recursurile vor fi admise cu modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și respingerea în fond a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, ambele împotriva deciziei civile nr. 1752 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC M.E. SA.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.