Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 287 din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins contestația formulată de reclamanta SC C.F.C. SA, împotriva deciziei nr. 33 din 12 februarie 2007, emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost suspendată soluționarea contestației reclamantei din 7 decembrie 2006, formulată împotriva deciziei de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că există interdependență între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere nr. 5486/2006 și realitatea evidențierii în contabilitate a operațiunilor de către societate, iar caracterul penal al faptelor sesizate, respectiv al realității acestor evidențieri, are o înrâurire asupra soluției ce va fi dată în procedura administrativă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C.F.C. SA criticând-o pentru netemeinicie și pentru greșita aplicare a legii.
În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit instanța de fond a invocat prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., ca temei legal al menținerii suspendării de către organul fiscal a soluționării contestației sale din anul 2006, dispusă prin decizia nr. 33 din 12 februarie 2007 ignorând însă că prevederile respectivului text de lege sunt facultative și nu obligatorii.
A mai arătat recurenta că nefundamentat este și considerentul instanței în sensul că societatea avea posibilitatea legală de a solicita suspendarea executării silite în cazul în care o astfel de executare ar fi fost declanșată, nesocotind astfel efectele blocării conturilor în activitatea unei societății comerciale care participă la licitații publice privind contractarea de lucrări de infrastructură rutieră și cale ferată.
În fine, recurenta a menționat că în opinia sa măsura suspendării dispusă de organul fiscal este una abuzivă și care nu urmărește decât să tergiverseze posibilitatea restituirii sumelor stabilite în sarcina reclamantei în urma controlului fiscal, fiind astfel creditat bugetul de stat de peste un an de zile cu o sumă din care 50% este deja lămurită.
În fața instanței de recurs, în susținerea recursului formulat, recurenta a depus o serie de acte, respectiv corespondența purtată în legătură cu stadiul cercetărilor penale ce au atras suspendarea dispusă de organul fiscal, precum și ordonanța din 19 septembrie 2007, de scoatere de sub urmărire penală, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova dată în Dosarul nr. 1855/P/2006, solicitând admiterea recursului formulat.
La rândul său, intimata-pârâtă a depus copia plângerii formulate împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, din data de 19 septembrie 2007, înaintată în temeiul art. 278 C. proc. pen., Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Examinând actele și lucrările dosarului și înscrisurile noi depuse în recurs, în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., dar și prin prisma criticilor recurentei și a apărărilor intimatei, Înalta Curte reține că recursul de față este fondat astfel că urmează fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și al anulării deciziei nr. 33 din 12 februarie 2007 emise de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin decizia nr. 33 din 12 februarie 2007, intimata Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, primind spre soluționare contestația depusă de recurenta-reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, a dispus suspendarea soluționării contestației formulate pentru suma totală de 564.830 RON, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condițiile legii, conform prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Organul fiscal a reținut că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006 întocmită de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj și stabilirea caracterului infracțional al faptelor, trimise spre investigare la Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Poliție Transporturi – secția regională de poliție transporturi – Biroul de Investigare a Fraudelor, există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei, astfel că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale.
Este adevărat, astfel cum arată recurenta, că procedura suspendării soluționării contestației reglementată în C. proc. fisc., republicat, art. 1841 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, este facultativă, dar tot atât de adevărat este că o astfel de măsură poate fi luată atunci când ea este temeinic motivată și justificată, după cum a fost și cazul în speță, de interdependența dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina recurentei-reclamante. Curtea Constituțională a statuat de altfel neîndoielnic, că în astfel de cazuri, similare cu cazul de suspendare prevăzut de art. 244 pct. 2 C. proc. civ., se acordă întâietate rezolvării acțiunii penale.
Înalta Curte apreciază însă că recursul de față este întemeiat în raport de prevederile art. 184 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., referitor la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Cum cercetările penale, în curs la data emiterii deciziei nr. 33 din 12 februarie 2007, au fost finalizate prin ordonanța din 19 septembrie 2007, dată în Dosarul nr. 1855/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei N.E., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., precum și a învinuiților R.C., N.A., C.P.A. și B.G., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., Înalta Curte apreciază că, potrivit textului de lege sus arătat, a încetat motivul ce a justificat și determinat suspendarea dispusă.
Ordonanța motivată, dată de organele de cercetare penală abilitate, conținând expres soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților persoane fizice, ale căror fapte au fost apreciate de organul fiscal ca având înrâurire asupra stabilirii obligațiilor fiscale ale recurentei-reclamante, constituie, în sensul prevederilor art. 184 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, un motiv pentru reluarea procedurii administrative, fiind irelevantă din această perspectivă și la acest moment, împrejurarea că s-a înregistrat, potrivit art. 278 C. proc. pen., o plângere de către organul fiscal la procurorul ierarhic superior, împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, ce nu implică automat nici reluarea cercetărilor și nici schimbarea soluției deja dată de organul de cercetare penală.
Reținând așadar că cercetările penale, la momentul soluționării prezentului recurs, au fost finalizate în modalitatea arătată, ceea ce echivalează cu încetarea motivului suspendării dispuse de organul fiscal competent, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul de față și va casa sentința atacată cu consecința admiterii acțiunii reclamantei în sensul anulării deciziei de suspendare, urmând așadar ca organul fiscal competent să se pronunțe asupra contestației recurente-reclamante formulate împotriva deciziei de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC C.F.C. SA împotriva sentinței civile nr. 287 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată, admite acțiunea și anulează decizia nr. 33 din 12 februarie 2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.
___________
1În actuala numerotare, este vorba de art. 214.