Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamanta SC R.R. SA a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Prahova și A.N.A.F. – D.G.S.C. București, să se constate, în principal, că decizia nr. 116/2007 emisă de către emisă de către pârâta A.N.A.F. – D.G.S.C. București este nelegală și netemeinică, iar în subsidiar, să se dispună revocarea sau anularea deciziilor referitoare la deciziile de calcul accesorii din data de 17 ianuarie 2007 emise de către D.G.F.P. Prahova în sumă totală de 3.493.652 RON, reprezentând accesorii.
Prin sentința nr. 138 din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevăd că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.
Sediul reclamantei este în orașul Chitila iar al pârâtei A.N.A.F. – D.G.S.C. este în București, astfel încât ambele sedii sunt în raza de competență a Curții de Apel București.
Învestită, prin declinarea competenței materiale Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 3106 din 3 decembrie 2006, a admis la rândul său excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel București a reținut, în esență, că susținerea reclamantei privind mutarea sediului apare ca nerelevantă, față de data promovării acțiunii (23 august 2007), în condițiile în care mutarea sediului s-a făcut în data de 3 aprilie 2007, anterior investirii Curții de Apel Ploiești, dată când reclamanta cunoștea acest lucru și totuși a înțeles să-și exprime opțiunea de sesizare a Curții de Apel Ploiești.
Curtea de Apel București a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, în temeiul prevederilor art. 20, 21 și 22 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Nu poate fi invocată excepția necompetenței teritoriale față de dispozițiile imperative ale art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON, se soluționează în fond de tribunalele administrativ – fiscale, iar cele privind taxe și impozite, contribuții și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.
În alin. (3) al art. 10 din același act normativ se instituie competența teritorială alternativă a instanțelor, pentru că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, însă teza a II-a alin. (3) stabilește și o regulă potrivit căreia dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
Dreptul de opțiune aparține reclamantului la introducerea acțiunii, dar ulterior nu se mai poate invoca necompetența teritorială, nici de către reclamant, dar nici de pârât.
Astfel fiind, se va stabili că instanța competentă să soluționeze cererea este Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, întrucât este instanța mai întâi sesizată, la alegerea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC R.R. SA Chitila, A.N.A.F. și D.G.F.P. Prahova în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.