Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la Tribunalul Călărași, reclamanții B.F., G.G., D.I., F.E., G.I., N.T., Ș.M.I.I., C.M. și C.M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru al României – A.N.R.P. București – Serviciu pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, obligarea acesteia să emisă ordinul de validare/invalidare a hotărârii nr. 140/2005 a Comisiei județene Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au beneficiat de despăgubiri acordate în baza Legii nr. 9/1998, conform hotărârii nr. 140 din 2 decembrie 2005 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Se mai arată că de la data înaintării dosarului și până în prezent, pârâta nu a analizat hotărârea, deși avea obligația să o analizeze în termen de 60 de zile.
Prin sentința civilă nr. 1483 din 27 iunie 2007 Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului, ridicată din oficiu, și pe cale de consecință a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Călărași a reținut, în esență, că în cauză obiectul acțiunii îl constituie refuzul autorității centrale Cancelaria Primului Ministru de a analiza hotărârea nr. 140/2005 emisă de Comisia județeană Călărași de aplicare a Legii nr. 9/1998.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2555 din 22 octombrie 2007, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Călărași.
Curtea de Apel București a reținut, în esență, că aprecierea unui refuz nejustificat în temeiul Legii nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 C. proc. civ., nu este de natură să determine schimbarea competenței stabilite prin Legea specială nr. 9/1998.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Curtea de Apel București, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, în temeiul prevederilor art. 20, 21 și 22 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform dispozițiilor art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Călărași – ca instanță de contencios administrativ, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul acțiunii reclamanților îl reprezintă obligarea Cancelariei Primului Ministru de a dispune validarea sau invalidarea hotărârii nr. 140/2005 emisă de Comisia județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Astfel, cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, conform dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004.
Deci, competența de a soluționa în primă instanță acțiunile în contencios administrativ având ca obiect atât acte administrative tipice cât și acte administrative asimilate ale Cancelariei Primului Ministru, aparține, conform dispozițiilor legale sus menționate, tribunalului și nu Curții de Apel.
Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 „hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.
Legiuitorul a urmărit prin Legea nr. 9/1998, ca în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului din România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, competența de soluționare a litigiilor în primă instanță să revină Tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ, cea a autorităților locale sau cea a autorităților publice centrale.
Or, obiectul cauzei de față nu este de natură să determine schimbarea competenței stabilită prin Legea specială nr. 9/1998.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze pricina, în fond, este Tribunalul Călărași – ca instanță de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind B.F., G.G., D.I., F.E., G.I., N.T., Ș.M.I.I., C.M., C.M.A. și Cancelaria Primului Ministru al României – A.N.R.P. București – Serviciu pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în favoarea Tribunalului Călărași – ca instanță de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.