Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta O.M., în calitate de reprezentantă a Ligii A.F. a sindicatelor asistenților de farmacie din România, a chemat în judecată Ministerul Sănătății solicitând anularea ordinului nr. 1199/2004 cu privire la baremul impus societăților T. la vânzarea de medicamente și a capitolului din acest ordin referitor la „Sancțiuni”.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în calitate de asistent de farmacie, absolventă a unei școli postliceale anterior anului 1989, are dreptul de a vinde medicamente cu rețetă și fără rețetă, potrivit Deciziei nr. 80/2000 a Curții Constituționale, baremul fiind adresat doar asistenților promoției 1999-2004 care aveau cunoștință de acesta. În sprijinul cererii sale reclamanta invocă hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În apărare pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția puterii lucrului judecat. În motivarea acestei excepții a arătat că ordinul nr. 1199/2004 a modificat Ordinul ministrului sănătății nr. 626/2001 iar cu privire la acesta Curtea de Apel București, s-a pronunțat irevocabil prin sentința nr. 177/2002 în Dosarul nr. 2065/2001 respingând acțiunea formulată de reclamantă.
De asemenea pârâtul a mai invocat și excepția inadmisibilității, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de legea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 719/CA din 17 octombrie 2007 a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de Ministerul Sănătății. A admis excepția autorității de lucru judecat. A respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Liga A.F. reprezentată de O.M. pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 177 din 21 februarie 2002 Curții de Apel București, rămasă irevocabilă s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că în ceea ce privește restrângerea competențelor asistenților de farmacie de a comercializa medicamente ce se eliberează pe bază de prescripție medicală sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 152/1999 care stabilesc la art. 3 produsele care se eliberează cu prescripție medicală numai la farmacii și produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripție medicală în farmacii și drogherii. Cu privire la constituționalitatea acestui articol s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 80 din 25 aprilie 2000.
Cum a doua cerere formulată prin prezenta are aceleași părți ca și cererea soluționată prin sentința civilă nr. 177/2002 și privește aceleași aspecte contestate de către reclamantă ca și în prima acțiune, se constată întemeiată excepția autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs O.M. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut în esență următoarele:
-hotărârea este lovită de nulitate absolută atâta timp cât acest dosar este identic cu Dosarul nr. 1150/1999, are același obiect, conține aceleași documente inclusiv O.G. nr. 152/1999, Decizia nr. 80/2000 și Ordinul nr. 626/2001 al ministrului sănătății, iar Dosarul nr. 1150/1999 a fost judecat definitiv și irevocabil în favoarea sa;
-instanța a încălcat dispozițiile art. 327 C. proc. civ., potrivit căreia în cazul unor hotărâri contradictorii ultimele se anulează (a invocat hotărârea nr. 1202/2000 pronunțată în Dosarul nr. 1150/1999 a Curții de Apel Constanța).
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii în fond formulat în prezentul dosar este anularea ordinului nr. 1199/2004 cu privire la baremul impus societăților T. la vânzarea de medicamente și a capitolului din acest ordin referitor la sancțiuni.
În esență, se constată restrângerea drepturilor asistenților de farmacie în ceea ce privește comercializarea medicamentelor ce se eliberează pe bază de prescripție medicală.
Ordinul nr. 1199/2004 atacat prin prezenta cerere modifică în pare ordinul ministrului sănătății nr. 626/2001 dar nu în ceea ce privește baremul impus societăților T. la vânzarea de medicamente sau cu privire la sancțiuni.
Ordinul nr. 626/2001 care reglementa, în baza O.U.G. nr. 152/1999 drepturile profesionale ale asistenților de farmacie și baremul impus societăților T. a format obiectul unei alte judecăți, respectiv a Dosarului nr. 2065/2001 soluționat prin decizia nr. 177 din 21 februarie 2002.
Prin această hotărâre s-a respins ca neîntemeiată acțiunea de anulare a ordinului nr. 626/2001.
Totodată, prin Decizia Curții Constituționale nr. 80 din 25 aprilie 2000, dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 152/1999 în baza căruia a fost emis ordinul contestat au fost declarate constituționale.
Art. 1201 C. civ. stabilește că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Se constată așadar că cea de-a doua cerere are aceleași părți ca și cererea soluționată prin sentința civilă nr. 177/2002.
Motivele de recurs formulate de reclamantă sunt neîntemeiate. Hotărârile invocate de recurenta-reclamantă ca fiind contradictorii acestei din urmă hotărâri, nu privesc cele două ordine emise în baza O.U.G. nr. 152/1999 (Ordinul nr. 626/2001 și 1199/2004) ci acte administrative anterioare emiterii ordonanței de urgență susmenționată.
Pentru considerentele mai sus exprimate se reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de O.M. împotriva sentinței civile nr. 719/CA din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.