Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 septembrie 2005 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând suspendarea declanșării procedurii de executare silită, anularea titlului executoriu din 29 august 2005, exonerarea de plata creanței în sumă de 55.539,51 RON, obligarea pârâtei la recalcularea redevenței în concordanță cu documentele care atestă diminuarea suprafețelor de teren concesionate.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin contractul de concesiune din 16 mai 2002, suprafața de 1.476 ha. teren agricol a fost acordată reclamantei în regim de concesiune (1.300 ha. aparținând domeniului public al statului și 176 ha. aparținând domeniului privat al statului).
Din suprafața de 176 ha., 40,70 ha. se află în proprietatea unor persoane fizice încă din anul 2000, însă pârâta a insistat și pentru înscrierea acesteia în contract în scopul de a nu se modifica H.G. nr. 517/1999.
Ulterior, datorită procesului de aplicare a legilor fondului funciar, suprafața de teren din domeniul privat al statului utilizată de reclamantă s-a restrâns la 1,74 ha.
Cu toate acestea, pârâta a pretins întreaga redevență înscrisă în contractul de concesiune.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția de necompetență materială a tribunalului în raport de prevederile O.U.G. nr. 51/1998 și declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.
Pe fond, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 329 C. proc. civ. și solicită respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 865 din 19 octombrie 2005, pronunțată în Dosar nr. 4989/2005, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.
Prin sentința comercială nr. 59 din 17 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 37677/2/2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis în parte contestația la executare, a anulat executarea silită pentru recuperarea creanței de 55.539,51 RON, a respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect, a respins cererea de obligare a intimatei la recalcularea redevenței ca nefondată și a obligat intimata la 183,30 RON cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că debitul pentru care s-a emis somația nu este cert și lichid, conform art. 379 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 238 din 18 ianuarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 37677/2/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis excepția necompetenței instanței comerciale, a admis recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 59/2006 a Curții de Apel București, secția comercială, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța comercială de recurs a reținut că, având în vedere natura contractului de concesiune, ca act administrativ încheiat de o autoritate publică, pentru realizarea unor obiective de interes public, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă că soluționarea litigiilor legate de aplicarea și executarea contractului administrativ revine în competența generală a instanței de contencios administrativ potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.
Prin sentința civilă nr. 1704 din 18 iunie 2007, pronunțată în Dosar nr. 2582/2/2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a reținut că, potrivit dispozițiilor pct. 2.6 din contractul de concesiune, reducerea suprafeței de teren prevăzută în contract nu antrenează răspunderea concedentului, iar reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în conformitate cu prevederile pct. 2.5 va fi notificată de către partea în cunoștință, diminuarea suprafeței de teren și a redevenței aferente urmând să facă obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Se consideră că pârâta putea calcula redevența în funcție de suprafața de teren rămasă în exploatarea reclamantului, doar în cazul în care era încheiat un asemenea act adițional.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Institutul de Cercetare–Dezvoltare pentru Montanologie C. - Sibiu (fost SC C. SA C.) pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul arată că suprafața de teren din domeniul privat al statului cuprinsă în contractul de concesiune s-a redus la 1,74 ha., urmare a reconstituirii dreptului de proprietate către persoane fizice.
Aceste suprafețe de teren fie nu au fost în posesia recurentului, fie au fost predate prin protocol, către Comisiile locale de fond funciar.
Recurentul consideră că suma cuprinsă în titlul executor este nelegal stabilită în raport de cele menționate aspecte asupra cărora instanța de fond a apreciat în mod greșit.
Intimata-pârâtă, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, redevența putând fi recalculată numai în urma încheierii unor acte adiționale.
Recurentul-pârât a solicitat probe cu expertiza contabilă prin care să se stabilească redevența datorată în raport de protocoalele de predare a terenurilor către comisiile locale de fond funciar întocmite de Agenția Domeniilor Statului.
Recursul este fondat.
Obiectul acțiunii îl reprezintă contestația la executare silită formulată împotriva titlului executoriu din 29 august 2005.
Este știut că în ipoteza titlurilor care nu provin de la organele judecătorești, debitorul are dreptul să invoce pe calea contestației la executare toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței.
În speță, recurentul a dovedit că suprafața de teren de 40,70 ha. din domeniul privat al statului nu a intrat niciodată în posesia sa.
De asemenea, din suprafața totală de 176 ha. teren proprietate privată a statului, în posesia recurentei a rămas doar suprafața de 1,74 ha.
Terenul a intrat în proprietatea persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate urmare a legilor fondului funciar.
Intimata avea cunoștință de reducerea suprafeței de teren, fiind înștiințată de către Comisiile locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Intimata a emis titlul executoriu în anul 2005, pentru perioada 2002–2005.
Apărarea intimatei nu poate fi luată în considerare deoarece aceasta avea cunoștință de reducerea suprafețelor de teren, neputând invoca propria culpă în neîncheierea unui act adițional la contractul de concesiune din anul 2002.
Nu este echitabil ca recurenta să achite redevența pentru suprafețe de teren pe care nu le-a avut niciodată în posesie sau care au fost reduse în anii 2003–2004.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că recurentul este culpabil de neîncheierea actelor adiționale la contractul de concesiune, atâta timp cât intimata cunoștea această împrejurare încă de la data încheierii contractului de concesiune sau din notificările comisiilor locale de fond funciar.
Cerința unei notificări exprese din partea recurentei deși s-a dovedit că intimata cunoaște situația exactă, este excesivă.
Titlul executoriu a fost emis cu încălcarea principiului echității.
Recurentul datorează redevența numai pentru suprafețele de teren pe care le are în posesie și pentru perioada cât a avut posesia asupra acestora
Este corectă solicitarea recurentului de a se administra proba cu expertiza contabilă pentru a se stabili, în raport de situația exactă a deținerii suprafețelor de teren din domeniul privat al statului, redevența datorată.
Având în vedere dispozițiile art. 305 C. proc. civ., este obligația instanței de fond să administreze proba cu expertiză contabilă.
Ținând seama și că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei sub acest aspect, urmează ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul, să se dispună casarea sentinței recurate.
Urmează a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru lămuri aspectele arătate și a se pronunța asupra cuantumului redevenței datorate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatorul Institutul de Cercetare–Dezvoltare pentru Montanologie C. - Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1704 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.