Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj Napoca la 23 februarie 2007, reclamanții M.C.I. și G.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării și U.M. XX Sibiu, să se constate că au dobândit dreptul de a cumpăra apartamentele cu destinație de locuință de serviciu, în care locuiesc în baza unor contracte de închiriere, să fie obligați pârâții la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz de refuz sentința să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, să se dispună identificarea cadastrală a imobilelor prin expertiză tehnică ordonată de instanță și intabularea imobilelor în cartea funciară corespunzătoare.
Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 4570 din 25 mai 2007, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Instanța a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanții urmăresc recunoașterea dreptului de a cumpăra locuințele de serviciu și repararea pagubei produse prin respingerea de către pârâți a cererilor prin acte administrative unilaterale, respectiv răspunsurile comunicate la 3 ianuarie 2007 și 10 ianuarie 2007 de pârâtul Ministerul Apărării – autoritate publică centrală.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3 din 7 ianuarie 2008, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că actul normativ care constituie temei juridic al acțiunii, Legea nr. 562/2004, nu instituie o competență specială pentru soluționarea litigiilor grefate pe acesta, iar în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată care vizează constatarea unei stări de fapt, competența materială de soluționare revine Judecătoriei Cluj Napoca, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Învestită cu un conflict negativ de competență între o judecătorie și o curte de apel, potrivit art. 20 pct. 2, 21 și 22 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin obiectul său, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual al unei acțiuni în contencios administrativ, așa cum este configurat prin art. 52 din Constituția României și art. 1 alin. (1), precum și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În temeiul acestor prevederi legale, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin soluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Actul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanță.
Or, în cauza de față, reclamanții nu atacă un act administrativ ci solicită constatarea dobândirii unui drept subiectiv civil și obligarea corelativă a pârâtelor să încheie contracte de vânzare-cumpărare, în formă autentică, pentru locuințele de serviciu deținute cu contracte de închiriere. Aceste drepturi și obligații, care nu se referă la punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică, au natură juridică civilă, astfel încât nu fac parte din conținutul unui raport de drept administrativ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. și ținând seama de prevederile art. 1 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va stabili competența Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță de drept comun, cu plenitudine de jurisdicție, în a cărei rază teritorială se află imobilele în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe M.C.I., G.S., Ministerul Apărării și U.M. XX Sibiu în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008.