Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 672 din 06 mai 2010 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primarul General al Municipiului București și Primarul Orașului Otopeni, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, s-au respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. și excepția inadmisibilității acțiunii, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001, a obligat pârâta A.V.A.S. să acorde reclamanților măsuri reparatorii conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 10/2001 pentru 720 acțiuni deținute de autorul reclamanților T.R., în valoare totală de 1.212.607,81 lei și să plătească suma de 1500 lei către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta A.V.A.S. iar prin decizia civilă nr. 168 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV - a civilă, s-a admis apelul pârâtei A.V.A.S. și s-a schimbat în parte sentința atacată fiind obligată pârâta A.V.A.S. să propună acordarea de măsuri reparatorii către reclamanți pentru cele 720 de acțiuni deținute de autorul reclamanților, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Din analiza dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată se constată că A.V.A.S. are competența numai să propună acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii, această dispoziție legală prevăzând că măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se propun prin decizia motivată a A.V.A.S după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor.
Prin Legea nr. 247/2005 art. 1 titlul VII care a modificat și completat Legea nr. 10/2001 se reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente pentru imobilele ce nu mai pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Art. 13 alin. (1) din Capitolul III din Legea nr. 247/2005 precizează că pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor acordate potrivit prevederilor acestei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Așadar, A.V.A.S. nu are obligația legală de a acorda efectiv sumele de bani, măsurile reparatorii în echivalent, ci numai de a propune acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției competente Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
S-a mai reținut că nu este fondat nici cel de-al treilea motiv de apel întrucât așa cum reiese din ansamblul probatoriului administrat, reclamantele au dovedit faptul că sunt moștenitoare ale numitului T.R., cât și faptul că acesta a fost acționat la SC I.S. SA unde a deținut un număr de 720 acțiuni, această întreprindere fiind preluată în mod abuziv de către statul comunist.
Reclamanții au făcut dovada calității lor cu înscrisurile emise de Ministerul de finanțe și Arhivele Naționale unde au fost solicitate actele deținute cu privire la Întreprinderea SC I.S. SA.
De asemenea, s-a reținut că din înscrisurile depuse la filele 6, 120 și urm,. la dosarul instanței de fond, rezultă faptul că în mod cert autorul reclamanților a deținut 720 acțiuni nominative la SC I.S. SA, iar în anul 1948 această societate a fost naționalizată prin Legea nr. 119/1948.
Conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au drept la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, iar potrivit acestui articol menționat, sunt considerate ca fiind îndreptățite la măsuri reparatorii, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv.
Potrivit alin. (3), măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se propun după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, iar potrivit alin. (4) din art. 31 din Legea nr. 10/2001 recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în M. Of. al României Partea I nr. 229 din 4 mai 2001 și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. S-a mai reținut că nici ultimul motiv de apel nu este fondat, întrucât instanța de fond în mod corect obligând-o pe pârâtă la plata onorariului de expert, făcându-se dovada că potrivit art. 274 C. proc. civ., această pârâtă a căzut în pretenții, cât timp pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, astfel că nu a achiesat la pretențiile acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S. solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților.
Criticile aduse astfel hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susține astfel că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001.
Se mai susține că nu i-a fost comunicată notificarea reclamanților și că nu a fost depus de reclamanți extrasul de pe registrul acționarilor din 11 iunie 1948.
O altă critică vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. în condițiile în care nu se poate reține reaua - credință, situație în care în mod nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.
Din actele depuse la filele 120 - 125 dosarul instanței de fond rezultă că SC I.S. SA la care antecesorul reclamanților a deținut 720 de acțiuni nominative, a fost naționalizată în temeiul Legii nr. 119/1948.
Cum în cauză reclamanții și-au dovedit atât calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, precum și faptul că antecesorul lor a deținut acțiunile sus arătate la SC I.S. SA, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001.
De altfel instanța de apel a examinat raporturile juridice dintre părți în raport de obiectul dedus judecății, de data înaintării acțiunii (26 noiembrie 2008) de modificările aduse Legii nr. 10/2009 prin art. III din Legea nr. 302/2009, și de dispozițiile art. 31 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 10/2009.
Din perspectiva celor expuse, niciuna din susținerile recurentului nu este fondată, nefiind astfel întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nefondate sunt și susținerile legate de greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. în condițiile în care existența culpei procesuale s-a reținut în raport de poziția procesuală a pârâtei.
Față de cele expuse nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 168/ A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2012.