Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal la data de 26 noiembrie 2010, reclamantele C.G. și A.T. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Secretariatului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților au solicitat obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să emită o hotărâre decizie de acordare a despăgubirilor ce li se cuvin potrivit Legii nr. 18/1991 și în subsidiar au solicitat efectuarea expertizei judiciare evaluatoare și a celorlalte proceduri necesare finalizării soluționării dosarului de despăgubiri și a efectuării plăților eferente acestor despăgubiri.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin Dispoziția nr. 96 din 05 iunie 2003 primarul Orașului Otopeni a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 1,27 ha situat în Otopeni, decizie validată de Comisia Județeană de fond funciar prin Hotărârea nr. 369 din 3 iulie 2003 și a propus acordarea de despăgubiri aferente potrivit legii.
Reclamantele au mai arătat că din anul 2003 și până la data introducerii acțiunii au făcut demersuri, atât la Primăria Otopeni cât și la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și au cerut să trimită și respectiv să înregistreze și să soluționeze dosarul, dar autoritatea pârâtă a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea de despăgubiri, în condițiile în care reclamanta C.G. este bolnavă de carcinom malign.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004, art. 112 C. proc. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005.
În dovedirea acțiunii reclamantele au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a solicitat ca reclamanta să precizeze acțiunea cu privire la părți și a invocat excepția prematurității acțiunii deoarece Comisia nu a fost învestită cu soluționarea dosarului prin transmiterea acestuia de către Comisia Județeană de fond funciar și în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 4 mai 2011, reclamantele au susținut că înțeleg să se judece atât cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cât și cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pârâtele fiind citate pentru termenul de judecată din 01 iunie 2011.
Examinând actele și lucrările din dosar în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în cauză, Curtea a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a constatat că este neîntemeiată în raport de actele și lucrările din dosar.
Din adresa nr. 4745/4746/5117 SCFF din 28 iulie 2010, transmisă reclamantelor de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a rezultat că dosarul de despăgubiri al reclamantelor a fost transmis de Comisia județeană de fond funciar Otopeni către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împrejurarea că pârâta a returnat și reprimit în mai multe etape dosarul reclamantelor nu conduce la aprecierea acțiunii ca fiind prematur formulată, atitudinea pârâtelor îmbrăcând forma refuzului nejustificat de soluționare a cererii de despăgubiri conform accepțiunii dată de Legea nr. 554/2004 refuzului nejustificat, iar acest refuz a fost analizat în contextul legii speciale, Legea nr. 247/2005.
Pentru aceste considerente, Curtea de apel a respins excepția prematurității acțiunii, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantele au obținut în urma parcurgerii procedurii reglementată de Legea nr. 18/1991, dispoziția nr. 96 din 05 iunie 2003, emisă de comisia pentru fond funciar.
Potrivit art. V, titlul VI din Legea nr. 247/2005 „despăgubirile acordate potrivit Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin prezenta lege vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din titlul VII”.
În titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, Cap. V „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor”, art. 16 alin. (2), cu adaptare la situația Legii nr. 18/1991, se prevede că dispoziția emisă de entitatea învestită cu soluționarea notificărilor se predă pe bază de proces verbal de predare primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împreună cu întreaga documentație aferentă acestora în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a dispoziției.
După înregistrarea dosarului, potrivit art. 16 alin. (4), Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor analizează dosarul în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură după care dosarul se transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Potrivit art. 16 alin. (7), în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Conform art. 18 din legea specială, după emiterea titlului de despăgubire, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite, în baza opțiunilor persoanelor îndreptățite un titlu de conversie și/sau titlu de plată.
Titlurile de conversie se trimit în termen de 30 de zile depozitarului central în vederea conversiei în acțiuni, iar titlul de plată se transmite direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Față de această reglementare legală în care sunt menționate etapele de parcurs în vederea soluționării dosarelor de despăgubiri, s-a constatat că dosarul reclamantei aferent dispoziției Primarului Oraș Otopeni nu a trecut decât etapa înregistrării la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a contestat chiar și parcurgerea acestei etape, situație în raport de care se constată refuzul nejustificat al pârâtelor de soluționare a dosarului reclamantelor.
Din adresa nr. 4745/4746/5117 SCFF din 28 iulie 2010 , a rezultat că la data de 15 iunie 2010, Comisia Județeană Ilfov a înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin procesul verbal nr. 4194/SCFF din 15 iunie 2010 dosarul de despăgubiri întocmit în baza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 660/1998 formulată de către reclamante la Comisia Orășenească de Fond Funciar Otopeni.
Din întâmpinarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a rezultat mai mult și anume că dosarul reclamantelor a fost înregistrat și retransmis succesiv la Comisia Județeană de Fond Funciar Ilfov pentru completare de acte, astfel:
Înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin proces verbal nr. 1101/FF din 06 noiembrie 2007 și returnat; înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu proces verbal nr. 10483/FF din 17 septembrie 2008 și returnat; înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu proces verbal de primire nr. 12706/FF/2008 și retransmis; înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu proces verbal nr. 4194/SCFF din 15 iunie 2010 și returnat ultima oară prin proces verbal nr. 8723/SCFF din 25 noiembrie 2010 tot pentru lipsă de acte.
Față de dispozițiile legale anterior menționate care prevăd o singură înregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin proces verbal de predare primire, după care dosarul intră în etapa de verificare a legalității respingerii cereri de restituire în natură a imobilului, primirea și retransmiterea dosarului de despăgubiri al reclamantelor în mod repetat, prin solicitarea în rate a unor înscrisuri s-a constatat că este nelegală. În procedura Legii nr. 247/2005, nu există posibilitatea retransmiterii dosarului între autoritățile publice din moment ce procedura Legii nr. 247/2005 are ca moment de început momentul în care s-a finalizat procedura pe Legea nr. 18/1991. Ca atare odată înregistrat acest dosar la autoritățile pârâte acestea sunt ținute să soluționeze dosarul.
S-a constatat așadar că atât Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cât si Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a refuzat nejustificat să soluționeze dosarul reclamantelor de despăgubiri . De asemenea, apare ca fiind nelegală înregistrarea de mai multe ori, cu numere de înregistrare diferite a aceluiași dosar de despăgubiri pentru ca autoritățile să justifice în acest mod de ce au tergiversat soluționarea și raportat la ultima înregistrare s-a constată că s-a realizat cu încălcarea dreptului reclamantelor de a beneficia de o soluționare a cererii într-un termen rezonabil.
Având în vedere că pentru fiecare etapă: înregistrare, verificare legalitate, evaluare, emitere titlu de despăgubire nu poate fi apreciat ca fiind necesar pentru autoritate un termen mai mare de 6 luni pentru fiecare dintre aceste etape, în speță, în raport de prima înregistrare a dosarului reclamantelor 12706/FF/2008 și până la 26 noiembrie 2010, data formulării prezentei acțiuni s-a constatat că a trecut în favoarea autorităților un interval de 2 ani pentru parcurgerea a cel puțin 4 etape dintre etapele prevăzute de lege.
Față de solicitarea subsidiară din acțiune de obligare a pârâtelor „să efectueze actele și procedurile necesare finalizării dosarului” s-a apreciat ca întemeiată cererea de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să înregistreze și să comunice reclamantelor numărul de înregistrare al dosarului aferent dispoziției nr. 96 din 5 iunie 2003 a Primarului Oraș Otopeni, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. De asemenea s-a constatat întemeiată cererea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să verifice legalitatea măsurii de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului și să înainteze dosarul unui evaluator în termen de 60 de zile de la data înregistrării dosarului de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitate de Secretariat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și să emită dispoziția titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la primirea raportului de evaluare.
În privința solicitării de obligare a pârâtelor la efectuarea plăților s-a constatat că în această etapă a procedurii Legii nr. 247/2005 acest capăt de cerere nu poate fi admis, deoarece emiterea titlului de plată/conversie este condiționată de cererea reclamantelor de opțiune și aceasta poate fi făcută doar după parcurgerea celorlalte etape până la emiterea titlului de despăgubire.
Ca atare acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
În consecință, pentru considerentele anterior expuse, Curtea de apel a respins excepția prematurității acțiunii invocată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea și a obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să înregistreze cu un singur număr de înregistrare dosarul reclamantelor de despăgubiri aferent Dispoziției nr. 96 din 05 iunie 2003 emisă de Primarul Orașului Otopeni, validată de Comisia Județeană de fond funciar Ilfov, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să verifice dosarul în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură și să transmită dosarul de despăgubiri al reclamantelor unui evaluator pentru întocmirea raport ului de evaluare în termen de 60 de zile de la data înregistrării dosarului, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziția titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data primirii raportului de evaluare și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în motivarea recursului, arată că potrivit prevederilor legislației din domeniul restituirii proprietății funciare, comisia locală de fond funciar trebuie să întocmească și să transmită dosarele referitoare la persoanele care sunt îndreptățite să primească despăgubiri comisiei județene de fond funciar, pentru ca aceasta să le poată înainta pe bază de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Dosarele privind despăgubirile care se cuvin foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora trebuie să conțină întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În desfășurarea acestor etape, situația de fapt cu privire la dosarul întocmit în favoarea reclamantelor se prezintă astfel:
Prin procesul-verbal înregistrat cu nr. 1101/FF din 06 noiembrie 2007 dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit de către Comisia Locală de fond funciar Otopeni, după autor deposedat C.G. a fost înaintat de către Comisia Județeană de fond funciar Ilfov către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
După analizarea dosarului de acordare a despăgubirilor de către consilierii din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acesta a fost returnat prin același proces-verbal întrucât nu cuprindea toate documentele prevăzute de legislația funciară și de circularele emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Recurenta a mai menționat că, astfel cum s-a precizat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dosarul de acordare a despăgubirilor al reclamantelor a fost înaintat de către Comisia Județeană de fond funciar Ilfov către A.N.R.P., Secretariatul C.C.S.D., în mod succesiv, prin procesele-verbale înregistrate cu nr. 10483/FF din l7 septembrie 2008, 12706/FF/2008 și 4194/SCFF din 15 iunie 2010. Însă, având în vedere că dosarul astfel înaintat nu cuprindea întreaga documentație prevăzută de lege, acesta a fost dat retur în vederea completării acestuia în sensul celor precizate în cuprinsul proceselor-verbale de retur.
În raport de aceste circumstanțe ale cauzei, obligația autorității pârâte de a înregistra dosarul de despăgubire al reclamantelor este dificil de realizat în termenul indicat de instanța de fond, în condițiile în care dosarul de acordare a despăgubirilor nu a fost retransmis de comisia de fond funciar nici până la data pronunțării sentinței de fond.
Recurenta mai consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, care nu a ținut cont de toate elementele prezentate cu privire la situația reclamantelor deoarece dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit în favoarea acestora nu este complet, nu conține întreaga documentație potrivit pct. 16.5 din H.G. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005.
Recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în motivarea recursului propriu, arată că dosarele privind despăgubirile care se cuvin foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora trebuie să conțină întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Se face precizarea că în cadrul procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape, etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) cap. V. titlul VII din actul normativ amintit, urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire și etapa evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de capitolul V, secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”, introduse de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007, în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Datorită complexității procedurii de acordare a despăgubirilor, astfel cum a fost reglementată, deși prin lege nu se prevede un termen expres de emitere a deciziei, acesta poate fi mai lung ca termenele indicate în dispozitivul sentinței de fond.
De altfel, instituția pârâtă nu poate fi obligată la soluționarea dosarului de acordare a despăgubirilor în termenele indicate, având în vedere, în primul rând, faptul că aceasta nu a fost investită în mod legal cu soluționarea dosarului reclamantelor - intimate.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Capitolul V - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, din Legea nr. 247/2005 nu conține prevederi care să-i confere Comisiei Centrale atribuții în privința verificării dispozițiilor emise de autoritățile locale sub aspectul conținutului acestora, respectiv dacă aceste acte administrative oferă suficiente informații în vederea identificării imobilelor pentru care urmează a se acorda despăgubiri, după cum este cazul în speța de față. Chestiunea pusă în discuție este fără îndoială, de competența evaluatorului/societății de evaluatori, așa cum rezultă din prevederile art. 16 alin. (6) și alin. (61) alin. (65) din actul normativ precitat.
Apoi, competența acestei autorități publice centrale de a efectua un control de legalitate se rezumă doar la a verifica legalitatea respingerii cererilor de restituire în natură, după cum rezultă din prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005.
Instanța de fond cu îndreptățire a constatat că, în raport de prevederile Legii nr. 247/2005, este admisă o singură înregistrare a unui dosar de acordare a despăgubirilor, că posibilitatea retransmiterii dosarului autorității publice locale emitente a dispoziției prin care această din urmă autoritate a statuat asupra despăgubirilor este exclusă, astfel că este corectă constatarea instanței de fond că atât Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cât și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor refuză în mod nejustificat să soluționeze dosarul reclamantelor.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia se derulează procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită a reclamantelor la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 96 din 05 iunie 2003 emisă de Primarul Orașului Otopeni, iar dosarul a fost în mod repetat retrimis de Comisia Centrală autorității publice emitente, conferă consistență concluziei instanței de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Instanța de fond întemeiat a reținut că, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 para.1 din Convenția europeană a drepturilor omului, a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale și desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport susținerilor autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.
Contrar celor susținute de pârâte instanța de fond nu le-a obligat, potrivit reglementărilor din Legea nr. 247/2005, să le despăgubească pe reclamante, ci a sancționat conduita nelegală a celor două pârâte pe care le-a obligat să înregistreze cu un singur număr de înregistrare dosarul de despăgubiri al reclamantelor C.G. și A.T., operațiune tehnico-materială ce urmează a fi efectuată în termen de 30 de zile.
De asemenea a fost instituită obligația verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și transmiterea dosarului unui evaluator.În fine, Comisia Centrală a fost obligată ca în termen de 30 de zile, de la primirea raportului de evaluare, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. Înalta Curte observă că prima instanță a fixat termene rezonabile în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru îndeplinirea unor obligații legale punctuale și nu a stabilit termenele respective pentru întreaga durată a etapelor ce urmează a le parcurge dosarul de despăgubiri al reclamantelor. Desigur, procedurile reglementate de Legea nr. 247/2005 urmează să fie respectate.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul obligării acestei autorități la plata cheltuielilor de judecată, însă Înalta Curte constată că prin sentința recurată nici una din autoritățile pârâte nu a fost obligată la plata unor astfel de cheltuieli.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 4101 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.