Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2143 din 5 mai 2010, Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, formulată de către reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.D. și, în consecință, a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului C.D.
În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond din conținutul înscrisurilor aflate la dosar, a reținut în mod evident că în virtutea funcției sale, prin activitățile desfășurate, pârâtul a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.D., solicitând casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare, pentru motive pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 2 și 9 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite.
Art. 3021 C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs."
Art. 303 alin. (3) arată că „termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, înalta Curte constată că recurentul-pârât a declarat recurs la data de 23 mai 2011, depunând motivele de recurs la 30 mai 2011, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 9 mai 2011 (fila 228 din dosarul de fond).
În raport de aceste dispoziții, înalta Curte reține că recurentul nu și-a îndeplinit obligația procesuală instituită de dispozițiile legale menționate anterior.
În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 3021, înalta Curte urmează a admite excepția nulității recursului, invocată de această instanță din oficiu, și va constata nul recursul formulat în cauză de recurenul-pârât C.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de C.D. împotriva sentinței civile nr. 2143 din data de 5 mai 2011a Curții de Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012