Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, în fond după casare, la data de 26 aprilie 2010, sub nr. dosar 3667/2/2010, reclamantul Ministerul Culturii și Cultelor, a formulat întâmpinare împotriva deciziei nr. 3 emisă la data de 6 martie 2008 de către Președintele Secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi a României emisa pe baza „examinării constatărilor privind abaterile financiar-contabile, consemnate în raportul de control intermediar nr. 636 din 30 ianuarie 2008 ca urmare a controlului efectuat Ia Ministerul Culturii și Cultelor înregistrat la Curtea de Conturi nr. 20037/I.Ș./2008".
A arătat reclamantul că, față de conținutul Deciziei sus citate, cere ca, prin sentința ce o va pronunța să fie anulată Decizia nr. 3 din 6 martie 2008 a Președintelui Secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi.
În motivarea cererii reclamantul minister a arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 31, alin. (1), litera a) și ale art. 31, alin (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002, în sensul că nu rezultă dacă raportul de control intermediar nr. 636/30 ianuarie 2008 încheiat ca urmare a controlului efectuat la Ministerul Culturii și Cultelor (înregistrat la minister in data de 31 ianuarie 2008) a fost examinat de un complet format din 3 consilieri de conturi din Secția de control financiar ulterior și nici dacă s-a pronunțat o încheiere astfel, cum prevede art. 31, alin (2) din sus-citata lege.
A mai precizat că, pârâta Curtea de Conturi a transmis, oficial, în data de 27 sau 28 februarie a.c., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întregul raport intermediar de control care conține aspecte ale activității financiar contabile a Ministerului Culturii și Cultelor atât din 2005, cât și din 2006, caz în care, potrivit prevederilor art. 31, alin (4) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002, completul (prevăzut de dispozițiile art. 31, alin. (1) litera a) ar fi trebuit să suspende examinarea cazului.
Reiterează în continuare că dincolo de viciile de fond invocate la punctul 1, vicii care reprezintă flagrante încălcări ale Legii de organizare și funcționare a Curții de Conturi, contestăm prin prezenta întâmpinare și aspectele consemnate Ia punctul 6 din Decizia nr. 3 din 6 martie 2008 a Președintelui Secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi, aspecte și măsuri întemeiate pe constatările controlorilor de conturi consemnate ale raportului de control interimar, înregistrat la Ministerul Culturii și Cultelor sub nr. 91/UMP din 31 ianuarie 2008.
Reținând aspecte numai de ordin birocratic, care reprezintă, cel mult, îndeplinirea necorespunzătoare a unor sarcini de serviciu de către unii funcționari publici, controlorii de conturi susțin că bugetul Ministerului Culturii și Cultelor ar fi fost „prejudiciat” cu 3.750 de EURO
In a reține aspectele de la paginile 15 - 28 din raportul de control intermediar, controlorii de conturi au încălcat dispozițiile prevăzute de pct 48.1 și 49 din Normele Curții de Conturi privind controlul financiar ulterior extern și de valorificare a constatărilor.
Deși controlorii de conturi se referă la „prejudiciu”, faptele consemnate in paginile 15 - 28 ale raportului de control intermediar, precum și la punctul 6 (paginile 3 și 4) al Deciziei nr. 3 din 6 martie 2008 a Președintelui Secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi nu întrunesc condițiile generale în care poate fi angajată răspunderea civilă delictuală, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 998 și 999 C. civ. și sunt definite de literatura de specialitate privind teoria generală a obligațiilor.
În sprijinul concluziei arătate vine însuși modul în care aceste aspecte sunt reținute în Decizia nr. 3 din 6 martie 2008 a Președintelui secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi care, realizând că nu există un prejudiciu, face vorbire despre, plata fără îndeplinirea condițiilor legale a sumei de 3.750 de EURO”.
În susținerea celor arătate s-a cerut proba cu înscrisuri, interogatoriu, precum și de orice alte probe care se vor dovedi ca fiind necesare pe parcursul dezbaterilor.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale art. 115 - 116 C. proc. civ.
În susținere reclamantul a anexat în copie următoarele documente:
- Decizia nr. 3 din 06 martie 2008 a Președintelui secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi;
- paginile 15 - 29 din Raportul de control intermediar întocmit de controlorii Diviziei a II-a a Secției de control Financiar Ulterior din cadrul Curții de Conturi a României, înregistrat la Ministerul Culturii și Cultelor nr. 91/UMP din 31 ianuarie 2008;
- normele de control financiar ulterior extern și de valorificare a constatărilor.
Prin sentința civilă nr. 995 din 10 martie 2009, Curtea de Apel București a respins întâmpinarea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 330 la data la 26 ianuarie 2010 (dosar nr. 1673/2/2008), a admis recursul declarat de Ministerul Culturii și Cultelor, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu indicația ca instanța de fond să procedeze la analizarea pe fond a pricinii, fapt admisibil în raport de prevederile art. 31, alin. (1) din Legea nr. 94/1992.
Curtea, în fond după casare, a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 3 din 6 martie 2008 Președintele Secției de control financiar ulterior, examinând constatările privind abaterile financiar - contabile, consemnate în raportul de control intermediar nr. 636 din 30 ianuarie 2008 ca urmare a controlului efectuat la Ministerul Culturii și Cultelor (a obiecțiunilor prezentate), înregistrat la Curtea de Conturi sub nr. 20.037/I.Ș./2008 și în baza prevederilor art. 94 și art. 95 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002, a constatat următoarele abateri financiare comise de ordonatorul principal de credite controlat:
Contabilitatea activelor fixe deținute de Ministerul Culturii și Cultelor nu este organizată și condusă pe categoriile impuse de Ordinul nr. 1.917 din 12 decembrie 2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, (constatări prezentate la pag. 2 din raportul de control intermediar), astfel:
Nu a fost organizată și condusă contabilitatea activelor fixe (pe categorii și obiecte de folosință), aflate în dotarea „fostului secretariat de stat pentru culte”.
Activele fixe au fost evidențiate eronat în contul contabil 214.5 „Mijloace fixe Culte” care cuprinde: terenuri și amenajări ia terenuri, construcții, instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații, mobilier, aparatura birotica, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale, avansuri și active fixe corporale în curs de execuție. Potrivit „Instrucțiunilor de aplicare a Planul de conturi pentru instituțiile publice” nu se mac folosește noțiunea de mijloace fixe, iar contul 214 se folosește numai pentru evidența „mobilierului, aparatură birotică, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și alte active fix corporale”.
Nu s-a ținut evidența activelor fixe achiziționate, în baza finanțărilor primite de la „Banca Mondială”, astfel încât nu a fost organizată contabilitatea „pe categorii de active fixe corporale și pe fiecare obiect de evidență, iar înregistrarea acestora în debitul contului 213.5” „Mijloace Fixe Banca Mondială” este eronată întrucât acest cont este utilizat, potrivit „instrucțiunilor de aplicare a Planului de conturi" numai pentru " Instalații tehnice, mijloace de transport,animale și plantații”, și nu pentru toate categoriile de active, cum a procedat instituția verificată.
Deși au fost întocmite fișe pentru toate cele 5 programe bugetare, numai pentru 2 programe respectiv „Restaurarea monumentelor istorice” și „Festivaluri teatrale, muzicale și folclorice naționale și internaționale” sunt prezentați indicatorii de rezultat și de eficiență.
Nu a fost organizată și condusă evidența angajamentelor bugetare și legale în conformitate cu prevederile actelor normative, fapt pentru care o serie de angajamente neexecutate în cursul anului bugetar, nu au fost evidențiate la finele perioadei (trimestru, an) în anexa nr. 7 privind, ”contul de execuție al instituției publice cheltuieli” ca angajamente legale de plătit. În aceste condiții de nerespectare a dispozițiilor legale la începutul anului 2006, au fost efectuate plăți în sumă de peste 2.700.000 lei aferenta angajamentelor din anul 2005 (fapte consemnate la pag. 5, 28, 49, 50 din raportul de control intermediar).
Nu a fost întocmit documentul „Ordonanțare de plată”, pentru plățile efectuata de la articolul bugetar 20 iunie 02 „Deplasări externe” reprezentând sprijin acordai sub forma burselor de studii și a granturilor de studii și călătorii, contravaloarea serviciilor decontate cu ocazia deplasărilor externe (faptă consemnată la pag. 8 din raportul de control intermediar).
Au fost încălcate prevederile Ordinului nr. 1.792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea angajamentelor bugetare și legale, precum și a art. 32 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Nu a fost recuperată suma de 2.000 lei și nici majorările aferente, reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională, de la fosta angajată T.C., care a participat la cursuri și ale cărei raporturi de muncă au încetat la cerere, înainte de expirarea condițiilor contractuale (faptă consemnată ia pag. 9 din raportul de control intermediar).
Au fost încălcate prevederile Legii nr. 53 din 24 ianuarie 2003 Codului Muncii.
În cursul anului 2006 au fost acordate burse și granturi de călătorie, cu încălcarea normelor, după cum urmează:
- unele hotărâri ale comisiei de evaluare și selecție au fost emise cu 3 sau 4 zile înainte de momentul în care s-a întrunit comisia de evaluare;
- procesele verbale întocmite de comisia de evaluare nu sunt înregistrate și nu conțin toate elementele stabilite prin Ordinul M.C.C. nr. 2199/2005 respectiv, rezultatul evaluării, punctajul obținut, suma acordată, categoria de cheltuieli;
- au fost solicitanți care au beneficiat de sprijin financiar fără să fi fost evaluați de comisie;
- nu s-au încheiat contracte cu beneficiarii
Astfel, a fost încălcat Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2199/2005 și care a avut drept consecință plata fără îndeplinirea condițiilor legale a sumei de 3750 EURO (faptele sunt consemnate la pag. 16-29 din raportul de control intermediar).
Activitatea de achiziții publice s-a desfășurat fără ca entitatea să întocmească programul anual ai achizițiilor publice și evident, fără ca produsele, serviciile și lucrările achiziționate să fie puse în corespondență cu sistemul de grupare și ie codificare utilizat în clasificarea produselor și serviciilor asociate activităților(codul C.P.S.A.). Entitatea a prezentat ca fiind programul anual ai achizițiilor publice o netă privind programul anual al achizițiilor publice, aprobată de ordonatorul principal de credite, datată 29 decembrie 2006 și care reprezintă în fapt realizarea programului de achiziții publice (fapte consemnate la pag. 46, din raportul intermediar de control).
Furnizorul SC S.E. SRL nu a livrat echipamentele stipulate, la termenele contractuale, respectiv lunile decembrie 2005 și ianuarie 2006 și a solicitat prin adresa nr. 17 din 4 ianuarie 2006 încheierea unui act adiționat care să modifice termenele graficului de livrare convenite. în motivarea furnizorului privind cererea acestuia de a decala termenele de livrare stabilite prin contract, s-a adus ca argument faptul că la data 29 decembrie 2005, când s-a încheiat contractul, era perioadă sărbătorilor de iarnă. Ca urmare acceptării de către Ministerul Culturii și Cultelor, a solicitării furnizorului, s-a încheiat actul adițional nr. 15 din 16 ianuarie 2006 prin care s-au stabilit noi termene de realizare a contractului, cuprinse în intervalul 10.02 - 20 februarie 2006.
În derularea operațiunilor de inventariere a activelor și pasivelor din patrimoniul Ministerului Culturii și Cultelor au fost constatate nereguli (consemnate la pag. 60-62 din raportul de control intermediar).
Față de cele constatate, în temeiul art. 95 din Legea nr. 94/1992, republicată și completată prin Legea nr. 77/2002, Curtea a decis măsuri de remediere, după cum urmează:
Refacerea și organizarea contabilității activelor fixe deținute de Ministerul Culturii și Cultelor pe categoriile impuse de Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.917 din 12 decembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și juridice instrucțiunile de aplicare a acestuia, analitic și pe obiecte de evidență.
Înlăturarea neregulilor prin organizarea activității de elaborare, analiză, selectare și raportare a programelor bugetare, precum și stabilirea responsabilităților ce revin persoanelor desemnate să asigure derularea programelor și înscrierea în fișa postului a atribuțiilor ce le revin, astfel încât să se asigure aplicarea prevederilor art. 56 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și a normelor emise de Ministerul Finanțelor Publice în baza Ordinului nr. 1159/2004.
Înregistrarea în contabilitate și inițierea măsurile legale pentru recuperarea cheltuielilor cu formarea profesională finanțate de la buget, în sumă de 2000 lei și a majorărilor de întârziere (existente pentru veniturile bugetare, calculate până la recuperarea sumei), precum și încasarea șl respectiv virarea sumelor recuperate la bugetul statului.
Înregistrarea în contabilitate a veniturilor nefiscale, reprezentând penalități în sumă de 120.644,33 iei aferente perioadei de livrări cu întârziere a produselor contractate cu furnizorul SC S.E. SRL, precum și inițierea demersurilor (în perioada de prescripție) pentru încasarea și virarea la buget a sumelor în cauză, cât și alte măsuri în baza dispozițiilor legale indicate.
Contrar celor susținute de reclamant, acesta a pus în aplicare o serie de măsuri din decizia nr. 3/2008 a Curții de Conturi a României, după cum urmează:
Astfel, Ministerul Culturii si Cultelor a inițiat demersuri în vederea recuperării pe cale amiabila a penalităților în sumă de 120.644,33 lei de la furnizorul SC S.E. SRL care nu și-a realizat corespunzător angajamentele asumate prin contractul de achiziții publice, în sensul că nu a livrat la termen utilajele contractate. Cum rezultă din probatoriu, urmare concilierilor efectuate, în baza măsurii dispuse prin Decizia nr. 3/2008 a Curții de Conturi, Ministerul Culturii și Cultelor a recuperat, conform extrasului de cont din data de 24 iulie 2008, suma de 120.644,33 lei de la SC S.E. SRL documente anexate la dosar.
De asemenea, Ministerul Culturii și Cultelor, a procedat prin introducerea la Tribunalul București (dosar nr. 6879/3/2008) în vederea recuperării de la numita T.C. a contravalorii cheltuielilor (2150 lei) suportate de minister din fondurile publice, pentru participare la cursul de formare specializată în administrația publică, întrucât a părăsit instituția fără a respecta condițiile contractuale stabilite cu ocazia finanțării participării la curs ( anexa nr. 2).
Conform prevederilor art. 95 alin.(3) din Legea nr. 94/1992, modificată și completată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, „întâmpinarea nu suspendă executarea deciziei”, ca atare cererea Ministerul Culturii și Cultelor de anulare a Deciziei nr. 3/2008 a Curții de Conturi este nelegală și formală atâta timp cât au fost realizate deja, unele din măsurile stabilite prin decizie, ca atare nu poate fi primită.
Ca atare, cererea Ministerul Culturii și Cultelor privind anularea integrală a Deciziei nr. 3/2008 a Curții de Conturi este netemeinică și nelegală, prin decizie s-au dispus un număr de 9 măsuri, „întâmpinarea” se rezumă la numai la o singură măsură, respectiv la cea care face obiectul punctului 6 din Decizia nr. 3/2008 a Curții de Conturi.
În legătură cu măsura dispusă la punctul 6 din Decizia nr. 3/2008 a Curții de Conturi, s-a reținut faptul că prin încheierea nr. 10/2008 completul consilierilor de conturi, întrunit în baza prevederilor art. 31 alin.(4) din Legea nr. 94/1992 (modificată și completată), a dispus sesizarea organelor de urmărire penală competente, deci Curtea de Conturi nu a făcut altceva decât să procedeze strict în limita și conformitatea atribuțiilor și competențelor conferite de Legea nr. 94/1992, în vigoare la acea dată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de apel a respins întâmpinarea reclamantului Ministerul Culturii și Cultelor și a menținut Decizia nr. 3 emisă la data de 06 martie 2008 referitoare la verificarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul de execuție bugetar 2006 a Ministerului Culturii și Cultelor .
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamantul arătând, în esență, următoarele:
S-a solicitat instanței de judecată să procedeze la anularea Deciziei nr. 3 din 06 martie 2008 a Președintelui secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi, deoarece a fost dată cu încălcarea explicită a dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată, precum și în absența oricărui prejudiciu, respectiv în absența obiectului deciziei.
Cu privire la art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, modificată, în vigoare la data efectuării controlului și a examinării raportului de control, textul legal amintit prevede următoarele:
(1) Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de un complet format după cum urmează:
a) 3 consilieri de conturi din secția de control ulterior;
b) șeful compartimentului de control financiar al camerei de conturi județene și 2 controlori financiari.
(2) Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunță încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, „pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.”
Or, atâta timp cât decizia nu a fost dată cu respectarea dispoziției imperative a legii este fără putință de tăgadă că suntem în prezența unei nulități absolute a acesteia, nulitate care lipsește actul atacat de efectele pentru care a fost emis din moment ce actul atacat a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale, decizia atacată este lovită de nulitate.
„În legătură cu măsura dispusă la punctul 6 din Decizia nr. 3/2008 a Curții de Conturi, se retine faptul că prin încheierea nr. 10/2008 completul consilierilor de conturi, întrunit în baza prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 modificată și completată, a dispus sesizarea organelor de urmărire penală competente, deci Curtea de Conturi nu a făcut altceva decât să procedeze strict în limita și conformitatea atribuțiilor și competentelor conferite de Legea nr. 94/1992, în vigoare la acea dată”.
Instanța nu numai că nu cercetează fondul, că nu rezolvă obiectul cererii, dar afirmă că întâmpinarea este formală câtă vreme ea constată că nu există prejudiciu și că intimata a sesizat corect organele de urmărire penală, însă deși prin măsura înscrisă la pct. 6 din decizie, se impută un prejudiciu, care în realitate nu există, stabilit de către un complet constituit nelegal.
Instanța de fond, în rejudecare, în loc de a examina obiectul cererii, îl ignoră și nu îl soluționează. În motivarea hotărârii, prima instanță a copiat constatările Curții de Conturi care sunt echivoce și imprecise și a concluzionat că și aceasta din urmă, fără nici un înțeles sau finalitate practică.
Din sentința atacată și din raportul de control nu rezultă prejudiciul care a fost imputat de către Curtea de Conturi, care, îndeplinindu-și atribuțiile, a sesizat organele de urmărire penală.
S-a solicitat instanței să verifice probele scrise și să constate că atâta timp cât deplasările s-au efectuat și s-au decontat!, nu se poate trage concluzia că s-a cauzat patrimoniului un prejudiciu, pentru simple greșeli de secretariat care se întâmplă în absolut toate instituțiile, inevitabil, din cauza volumului mare de lucrări și a personalului administrativ subdimensionat.
Simpla deficiență în circuitul actelor preparatorii constatată în cadrul ministerului, nu este de natură să conducă la concluzia că s-a produs un prejudiciu. Simplele erori materiale sau neconcordanțe în înregistrarea administrativă a documentelor nu constituie prejudiciu, acest aspect trebuind să îl dezlege prima instanță, pe baza probelor din dosar.
Nici măcar la cererea instanței, Curtea de Conturi nu a depus la dosar înscrisurile care să permită o încadrare a faptelor consemnate în actul de control ca fiind prejudicii. Așadar, susținerea potrivit căreia, Curtea nu a demonstrat că sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 998 și 999 C. civ. este întemeiată.
În ceea ce privește materia răspunderii civile delictuale, s-ar putea pune în discuție existența unui prejudiciu, doar dacă actul de control ar fi cuprins probe din care să reiasă că sunt îndeplinite condițiile generale în care poate fi angajată răspunderea civilă delictuală.
Din perspectiva definiției prejudiciului, două sunt aspectele esențiale care trebuie să fie avute în vedere la soluționarea cererii de anulare a măsurii nelegale dispuse prin decizie:
- prejudiciul trebuie să fie constatat odată cu fapta ilicită și, mai ales, odată cu identificarea persoanei vinovate de săvârșirea acesteia;
- între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o legătură de cauzalitate. trebuind totodată să fie demonstrată și existența vinovăției persoanelor autoare ale prejudiciului, constatate ca atare.
Angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor așa-zis răspunzătoare de producerea prejudiciului vor demonstra în primul rând că acesta nu există. Angajarea răspunderii patrimoniale presupune îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, adică proba existenței unui prejudiciu material cert, determinat, calculat și probat cu documente justificative de natură să demonstreze diminuarea patrimoniului ministerului.
Dispozițiile art. 89 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități în vigoare la data controlului erau clare: decizia trebuie să cuprindă măsurile concrete de stabilire a prejudiciilor, precum și măsurile concrete pentru recuperarea lor.
Logica prevederii din Regulament confirmă în legalitatea și temeinicia demersului: autoritatea care stabilește existența certă a prejudiciului, întinderea lui și măsurile legale de recuperare este Curtea de Conturi și nu organele de urmărire penală cum greșit a apreciat instanța de fond.
În consecință, ar fi trebuit ca decizia Curții de Conturi să stabilească, concret și precis, toate aceste elemente legale, dar nu o face. În schimb, prima instanță, în loc de a cenzura legalitatea deciziei atacate, reproduce textul actului de control și constată fără să soluționeze obiectul cererii, că în mod corect a trimis cauza la Parchet.
Pârâta-intimată nu a prevăzut însă aceste elemente de validitate ale deciziei tocmai din pricina faptul că, în cauză nu există un prejudiciu.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În primul rând, este de observat că reclamantul deși invocă nelegala compunere a completului care a examinat raportul intermediar nr. 636 din 30 ianuarie 2008, întocmit ca urmare a controlului efectuat la Ministerul Culturii și Cultelor, afirmând că nu au fost respectate prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, nu indică în concret în ce mod nu au fost respectate aceste dispoziții legale, astfel că această critică nu poate fi primită.
În al doilea rând, nu raportul intermediar de control mai sus amintit este supus controlului instanței de judecată, ci Decizia nr. 3 din 06 martie 2008 a Președintelui secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi a României, act administrativ de autoritate, față de care raportul intermediar nr. 636 din 30 ianuarie 2008 este doar un act preparator, nefiind producător prin el însuși de efecte juridice.
În această chestiune este de observat că instanța supremă, prin decizia nr. 330 din 26 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1673/2/2008, a statuat irevocabil că raportul în discuție a vizat verificarea contului de execuție bugetară și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2006, fiind întocmit de controlorii financiari în exercitarea atribuției prevăzute în art. 22 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Prin decizia nr. 3 din 06 martie 2008 au fost dispuse 9 măsuri de către Curtea de Conturi, obligatorii pentru autoritatea publică controlată, Ministerul Culturii și Cultelor, dintre acestea fiind contestată în prezenta cauză măsura nr. 6 (fila 12, dosar 1673/2008, vol. I).
Prin măsura respectivă au fost stabilite un număr de obligații în sarcina Ministerului Culturii și Cultelor, printre care stabilirea unui set de proceduri cu privire la întocmirea documentelor justificative și întocmirea situațiilor financiare în vederea eliminării și prevenirii abaterilor în acordarea sprijinului financiar. Curtea de Conturi a dispus, de asemenea, recuperarea sumei de 3750 EURO plătită de minister fără îndeplinirea condițiilor legale, ca sprijin financiar.
Măsura contestată de reclamant a fost dispusă de către Curtea de Conturi în cadrul controlului extern specializat, pe care această autoritate administrativă autonomă îl exercită în baza Legii nr. 94/1992 asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale.
Practic, Președintele Secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi a emis decizia în temeiul art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, în considerarea dispozițiilor art. 94 lit. c) din același act normativ, prevedere legală în virtutea căreia Curtea de Conturi are dreptul să decidă „înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar contabilă controlată, corectarea bilanțurilor contabile, a conturilor de profit și pierderi și a conturilor de execuție”. Cele dispuse în cadrul măsurii nr. 6 au fost apreciate ca remedii pentru neregulile constatate în activitatea financiar contabilă a ministerului controlat.
Sub acest aspect, decizia a fost emisă în consonanță cu textele legale precitate.
În ceea ce privește prejudiciul despre care vorbește recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că prin decizia administrativă contestată nu s-a imputat ministerului un prejudiciu, în sensul că nu s-a ordonat recuperarea de la acesta a sumei de 3750 EURO, ci i s-a solicitat doar să ia anumite măsuri pentru recuperarea sumei respective de la persoanele care au beneficiat nelegal de sprijinul financiar în discuție.
Deși reclamantul impută Curții de Conturi imprecizia textului care conține măsura nr. 6, este evident că pârâta a avut în vedere inițierea de către minister a unui demers judiciar pentru recuperarea sumei de 3750 EURO.
Abia în cadrul unui eventual litigiu între minister și persoanele care au beneficiat de sprijinul financiar în discuție se va pune problema dovedirii prejudiciului, precum și a celorlalte condiții generale ale răspunderii civile delictuale. Astfel că doar în cadrul acelui litigiu se impune dovedirea condițiilor mai sus citate, iar nu în această cauză în care controlul pe care îl poate exercita instanța de contencios nu se poate extinde asupra unor raporturi juridice dintre minister, pe de o parte, și persoanele amintite, pe de altă parte, ci se rezumă strict la legalitatea deciziei nr. 3/2008.
Așadar, instanța de control judiciar nu va examina motivele dezvoltate în recurs cu privire la neîndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale.
În raport de cele de mai sus, Înalta Curte constată că prima instanță a conchis corect că în speță Curtea de Conturi nu a făcut altceva decât să procedeze în conformitate cu atribuțiile conferite de Legea nr. 94/1992, așa cum erau ele în vigoare la data controlului.
Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național împotriva sentinței nr. 5258 din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.