Ordonanță președințială. Strămutarea litigiului ce vizează fondul dreptului. Instanța competentă teritorial să se pronunțe asupra cererii de ordonanță președințială.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competență materială.
Index alfabetic : strămutare
- ordonanță președințială
- competență materială
Noul Cod de procedură civilă, art. 30, art. 107, art. 996, art. 997
Dispozițiile art. 997 C.proc.civ., potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului, reglementează competența materială de soluționare a unei astfel de cereri, iar nu competența teritorială, aceasta din urmă urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.
Chiar dacă judecata dosarului ce vizează fondul dreptului, a fost strămutată la o altă instanță, nu se poate susține cu temei că, pe cale de consecință, și cererea de ordonanță președințială trebuie sa fie soluționată de această instanță, întrucât strămutarea reprezintă o forma de prorogare judecătorească de competență teritorială, care operează numai cu privire la cauza a cărei strămutare a fost cerută, orice alte procese urmând să fie soluționate potrivit regulilor generale de competență teritorială prevăzute de art. 107 C.proc.civ.
Secția I civilă, decizia nr.2816 din 22 mai 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamantul Prefectul Județului Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ocolul Silvic Bucovina, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva - Direcția Silvică Suceava si Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Vânătoare Suceava, pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la sistarea oricăror operațiuni de punere în valoare, de autorizare si de exploatare masă lemnoasă de pe suprafața totală de 582,60 ha teren cu vegetație forestieră.
În drept, a invocat dispozițiile art. 996 Noul C.proc.civ.
Judecătoria Gura Humorului, prin sentința civilă nr. 344 din 21.03.2013, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.
Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei Gura Humorului a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 997 C.pr.civ. „cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă, să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".
În cauză, instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului este Judecătoria Gura Humorului, județul Suceava, însă în cauză, este vorba despre un caz de prorogare judecătorească de competență, în favoarea altei instanțe, și anume a celei stabilite prin admiterea cererii de strămutare a judecății cauzei de către Î.C.C.J.
Astfel, prin sentința civilă nr. 757/2009, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, având ca obiect, anularea hotărârilor nr. 293/2001 și 647/2002 ale Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, a fost admisă acțiunea formulată de petenta Instituția Prefectului Județului Suceava și s-a constatat nulitatea absolută a celor două hotărâri.
Prin decizia Tribunalului Suceava, cauza a fost trimisă spre rejudecare, pricina fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, iar prin încheierea din 22.02.2011, urmare a admiterii cererii de strămutare, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei Bistrița.
Ulterior, prin încheierea de ședință din 15.03.2013, Judecătoria Bistrița a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei spre competentă soluționare Judecătoriei Galați ca urmare a încheierii nr. 1072/2013, pronunțată de Î.C.C.J., prin care s-a dispus strămutarea cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.
Litigiul de fond vizează, în fapt anularea hotărârilor prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru teren pădure, deci anularea unui drept reconstituit, iar ordonanța președințială vizează, în fapt o obligație de a nu face, derivat din dreptul ce face obiectul litigiului, ce vizează fondul dreptului disputat de părți.
Prin strămutarea litigiului ce vizează fondul dreptului, s-a stabilit în mod irevocabil faptul că instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului este alta decât Judecătoria Gura Humorului, în speță, fiind vorba de Judecătoria Galați.
Cererea de ordonanță președințială cu care a fost investită Judecătoria Gura Humorului privește același drept, ce face obiectul litigiului ce se judecă de instanța în favoarea căreia s-a strămutat cauza astfel încât aceasta poate fi asimilată, și pe cale de excepție are și caracterul unei cereri incidentale forțate, prevăzută de art. 30 alin. (6) C.pr.civ., astfel că, pe cale de consecință, instanța competentă să o judece, este instanța care este competentă să judece cererea principală, respectiv să se pronunțe asupra fondului dreptului, deci Judecătoria Galați, întrucât, în mod excepțional (dată fiind stabilirea specială a competenței prin strămutare), subzistă prorogarea legală de competență, prevăzută de art. 123 C.pr.civ.
Judecătoria Galați, prin sentința nr. 4407 din 24 aprilie 2013, la rândul să, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 din Noul Cod de procedură civilă, l-a înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Galați a reținut că dispozițiile art. 30 alin.(6) NCPC invocate nu sunt aplicabile în cauză, cererea de ordonanță președințială neavând caracterul unei cereri incidentale iar dispozițiile art. 997 NCPC, potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă sa se pronunțe în primă instanță asupra fondului, reglementează competența materială de soluționare a unei astfel de cereri, iar nu competența teritorială, care, în speță, aparține Judecătoriei Gura Humorului.
Pe de altă parte, instanța a mai reținut că cererea de strămutare și admiterea unei astfel de cereri se referă la o singură cauză, efectele limitându-se strict la aceasta.
Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 996 alin.(1) C.proc.civ., „Instanța de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială reprezintă un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă un caracter specific, determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel, cererea privind ordonanța președințială trebuie să îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât și cerințe particulare, respectiv urgenta, nerezolvarea fondului cauzei si vremelnicia măsurii ordonate.
Ordonanța președințială nu are caracterul unei cereri incidentale, aceasta putând fi formulată separat de existența unui proces aflat în curs de desfășurare, astfel cum rezultă si din modul în care este formulat art. 996 alin.(4) C.proc.civ., potrivit căruia ordonanța va putea fi dată chiar si atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Dispozițiile art. 997 C.proc.civ., potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului, reglementează competența materială de soluționare a unei astfel de cereri, iar nu competența teritorială, aceasta din urmă urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.
Chiar dacă judecata dosarului având ca obiect constatarea nulității hotărârilor nr.293/2001 și nr.647/2002 ale Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a fost strămutată de la Judecătoria Galați, nu se poate susține cu temei că, pe cale de consecință, și cererea de ordonanță președințială trebuie sa fie soluționată de această instanță, întrucât strămutarea reprezintă o forma de prorogare judecătorească de competență teritorială, care operează numai cu privire la cauza a cărei strămutare a fost cerută, orice alte procese urmând să fie soluționate potrivit regulilor generale de competență teritorială prevăzute de art. 107 C.proc.civ., în speță de art.53 alin.(2) din Legea nr. 18/1991.