- Notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru un teren situat în extravilanul localității. Competența comisiei constituite potrivit Legii fondului funciar de a soluționa cererea. Obligația primăriei de a declina competența de soluționare a notificării.
Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.
Index alfabetic : notificare
- dispoziție
- teren
Legea nr. 10/2001, art. 8
Legea nr. 247/2005, art. V
Legea nr. 18/1991
Competența de soluționare a notificării privind un teren care, prin destinația sa, intră sub incidența Legii nr. 18/1991, fiind teren situat în extravilanul localității la data notificării, aparține comisiei constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, iar nu primăriei, în conformitate cu dispozițiile art.V alin.2 din titlul I al Legii nr.247/2005, dispoziții incidente și în raport de art. 8 al Legii nr.10/2001.
Demersul primăriei de a soluționa notificarea prin respingere, motivată de împrejurarea că nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001, urmat de trimiterea acestei spre soluționare către Comisia locală Snagov, este nelegal, soluția corectă pe care trebuia să o dea notificării fiind aceea de declinare a competenței de soluționare în favoarea comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, dispoziția a fost emisă cu încălcarea normelor legale referitoare la competență, competență care are caracter exclusiv, deci de la care părțile nu pot deroga, ceea ce atrage sancțiunea nulității.
ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 657 din 6 februarie 2012
Reclamantul B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Snagov, să se anuleze dispoziția nr. 363/2009 și să fie obligată pârâta să înainteze dosarul compus din notificare și înscrisuri, către Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, în vederea soluționării notificării.
Prin sentința civilă nr. 290 din 04.03.2010, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamant; a anulat dispoziția nr. 363/2009, emisă de pârâtă; a obligat pârâta să înainteze dosarul întocmit în baza notificării formulată de reclamant, către Comisia Locală Snagov de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea soluționării notificării.
Tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 110/2002, reclamantul, împreună cu mama sa, B.L.E., au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 36,27 ha, ce constituie cuva bălții Tâncăbești.
Prin dispoziția nr. 363/2009, emisă de pârâtă, a fost respinsă notificarea reclamantului, cu motivarea că imobilul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, regimul său juridic fiind reglementat de Legea nr. 18/1991.
Tribunalul a apreciat că această dispoziției este nelegală potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Articolul V din Titlul I al Legii nr. 247/2005 se aplică în mod corespunzător și pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit art. 8.1. din Normele metodologice la Legea 10/2001 și art.8.2. din aceleași norme, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În caz contrar, reclamantul ar fi decăzut din termenul de formulare a cererii de reconstituire, inclusiv
în baza Legii nr.18/1991, cu consecința că nu ar mai putea pretinde calitatea de persoană îndreptățită la
reconstituire, tribunalul a apreciat că, în mod nelegal, notificarea formulată a fost respinsă, deși aceasta trebuia redirecționată către altă instituție în vederea soluționării.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Primăria Comunei Snagov.
Prin decizia civilă nr. 561A din 12.10.2010 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, s-a respins, ca nefondat, apelul.
Curtea a apreciat că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu intră sub incidența acestei legi speciale terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 8.2. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Interpretând sistematic aceste dispoziții legale, instanța de apel a apreciat că apelanta-pârâta Primăria comunei Snagov nu avea atributul conferit prin lege de a se pronunța asupra notificării formulate de intimatul B.I., prin care acesta a declanșat procedura administrativă privind restituirea în natură a unui teren ce constituie cuva bălții Tâncăbești, situat în comuna Snagov, ci avea obligația de a înainta această notificare organului competent, respectiv Comisiei Locale Snagov de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta-pârâtă Primăria Comunei Snagov pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel în mod greșit au soluționat cererea întrucât, dispoziția nr.363/2009 a fost emisă în conformitate cu prevederile art.8 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, în sensul că nu intră sub incidența sa terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată și Legii nr.1/2000 solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și Legii nr.169/1997, cu modificările si completările ulterioare, în speță cuva bălții Tâncăbesti.
Notificarea reclamantului a fost înaintată din oficiu la Comisia locală Snagov pentru aplicarea legilor fondului funciar încă din anul 2006, reclamantul fiind inclus in Anexa nr.24 b) care reprezintă „Tabelul nominal cuprinzând persoanele fizice și juridice, inclusiv cooperativele piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art.26 alin.1 ale căror terenuri au trecut în proprietatea statului în mod abuziv și se află amenajări piscicole, sere sau plantații de hamei, de duzi, plantații viticole sau pomicole, care au solicitat prin cereri reconstituirea dreptului de proprietate prevăzut de art.4 alin.1 din Legea nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare”. Aceasta anexă 24 b) a fost înaintată Comisiei județene Ilfov prin adresa 5764/2006 și adresa nr. 11480/2006 în vederea validării.
Nu trebuia anulată dispoziția nr.363/2009 care este emisă în conformitate cu prevederile legale în
vigoare, deoarece Primăria comunei Snagov a ținut cont de faptul că reclamantul și-a îndreptat în mod eronat cererea și a anulat-o în baza altei legi.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Curtea a apreciat că este nefondat pentru următoarele considerente:
Notificarea formulată în prezenta cauză privește 36 de ha care constituie cuva bălții Tâncăbești, teren care, prin destinația sa, intră sub incidența Legii nr. 18/1991, fiind teren situat în extravilanul localității la data notificării.
Susținerea recurentei că dispoziția contestată a fost corect emisă, în conformitate cu art.8 alin.(1) al Legii nr.10/2001, nu poate fi primită pentru că, astfel cum a motivat instanța de apel, competența de soluționare a notificării aparținea comisiei constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, iar nu Primăriei comunei Snagov, în conformitate cu dispozițiile art.V alin.(2) din Titlul I al Legii nr.247/2005,
dispoziții incidente și în raport de art. 8 al Legii nr.10/2001.
De altfel, art. 8.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 prevăd expres, printr-o normă de competență cu caracter exclusiv, care este autoritatea competentă să soluționeze notificarea privind cele 36 de ha care constituie cuva bălții Tâncăbești, respectiv comisia comunală,orășenească sau municipală constituită potrivit legii fondului funciar nr.18/1991.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că apărarea recurentei, în sensul că notificarea a fost înaintată la Comisia locală Snagov de aplicare a Legii nr. 18/1991, încă din anul 2006, iar contestatorul a fost inclus în anexa nr. 24b care a fost trimisă Comisiei județene Ilfov pentru validare, constituie tocmai un argument în susținerea necompetenței sale în soluționarea notificării, iar nu un argument de legalitate a dispoziției.
Demersul recurentei de a soluționa notificarea prin respingere, motivată de împrejurarea că nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001, urmat de trimiterea acestei spre soluționare către Comisia locală Snagov, este nelegal, soluția corectă pe care recurenta trebuia să o dea notificării fiind aceea de declinare a competenței de soluționare în favoarea Comisiei locale Snagov de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, dispoziția contestată a fost emisă cu încălcarea normelor legale referitoare la competență, competență care are caracter exclusiv, deci de la care părțile nu pot deroga, ceea ce atrage sancțiunea nulității dispoziției emise în aceste condiții.
Apare astfel ca nelegală soluția instanței de apel de a menține hotărârea primei instanțe prin care a fost anulată dispoziția nr. 363/2009 și obligată pârâta să înainteze dosarul constituit către Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 în vederea soluționării notificării.
Împrejurarea că dosarul a fost deja înaintat acestei comisii nu constituie decât un aspect de executare a dispozițiilor instanței, iar nu de nelegalitate a deciziei recurate.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că nu este incident în cauză motivul de recurs invocat, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., acesta a fost respins ca nefondat.