Neconcordanţa dintre minută și dispozitiv. Nelegalitatea
hotărârii judecătorești.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Neconcordanţa dintre minută și dispozitiv. Nelegalitatea hotărârii judecătorești.
Indice alfabetic :Neconcordanţa dintre minută și dispozitiv.
Nelegalitate.
Codul de proc. civ. art. 258 (1)
Articolul 258(1) Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin art.I pct.82 din OUG nr.138/2000, dispune „După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate”.
Hotărârea trebuie să aibă același dispozitiv cu cel întocmit în momentul pronunţării. Dispozitivul fiind unic, nu poate fi modificat ulterior, în așa fel încât să difere faţă de cel întocmit „de îndată ce s-a întrunit majoritatea”.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1691 din 22 februarie 2007.
Prin sentinţa civilă nr.1071 din 25 septembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată de Direcţia Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâtul B. D. F. și a restrâns exercitarea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului în statele membre ale Uniunii Europene, pe o perioadă de 3 ani de la data returnării.
Tribunalul a reţinut că, în accepţiunea art.3 alin.3 din Legea nr.248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate constituie interdicţia temporară de a călători în anumite state, dispuse de autorităţile competente române. Conform art.38 din lege, restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie în străinătate poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani, numai în condiţiile legii și cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat sau persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care a desfășoară sau ar urma să o desfășoare ar aduce atingere intereselor României sau relaţiilor bilaterale dintre România și acel stat. Pârâtul fiind returnat din Spania, la data de 16 iunie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, sunt incidente prevederile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, faţă de care se dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului, pe o perioadă de 3 ani de la data returnării.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.373 din 8 noiembrie 2006, a respins apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe, reţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, susţinând că interzicerea dreptului la liberă circulaţie pe o perioadă de trei ani este exagerat de mare, deoarece a depășit termenul de viză datorită faptului că în România nu a găsit un loc de muncă. Mai arată, că în mod greșit s-a reţinut că ar fi cerut să se respingă acţiunea reclamantei, deși a cerut să-i fie restrâns dreptul la liberă circulaţie pe durata minimă de 6 luni.
Înalta Curte, din oficiu, a invocat nelegalitatea sentinţei tribunalului și a deciziei atacate, prin care s-a păstrat sentinţa apelată, pentru neconcordanţa dintre minută și dispozitivul sentinţei.
Recursul, în raport de motivul invocat, din oficiu, este întemeiat.
Articolul 258(1) Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin art.I pct.82 din OUG nr.138/2000, dispune „După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate”.
Textul modificat nu mai cuprinde prevederea „pe scurt”.
De aceea, faţă de conţinutul textului citat, hotărârea trebuie să aibă același dispozitiv cu cel întocmit în momentul pronunţării. Dispozitivul fiind unic, nu poate fi modificat ulterior, în așa fel încât să difere faţă de cel întocmit „de îndată ce s-a întrunit majoritatea”.
În prezenta cauză, dispozitivul întocmit în condiţiile art.258(1) Cod procedură civilă cuprinde menţiunea „Restrânge exerciţiul dreptului la liberă circulaţie pe 3 ani de la data returnării”, fără să se arate care este ţara ori care sunt ţările la care se referă măsura restrângerii, deși, faţă de prevederile art.38 din Legea nr.248/2005, care se referă la statul de pe teritoriul căruia persoana a fost returnată și la perioada restrângerii exercitării dreptului (trei ani), și cele ale art.52, care stabilesc în mod expres că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în străinătate, instituită în condiţiile art.40, trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor Uniunii Europene numai până la data aderării României la U.E., în minută trebuia să se arate statul sau statele la care se referă restrângerea.
Menţiunea „în statele membre ale Uniunii Europene” este adăugată în dispozitivul sentinţei, fiind astfel restrâns dreptul pârâtului la liberă circulaţie în toate statele Uniunii Europene, pe durata prevăzută de art.38 din Legea nr.248/2005 (trei ani), cu nesocotirea art.52 din lege (text ce nu este menţionat nici în considerente), în raport de care restrângerea dreptului la liberă circulaţie în toate ţările Uniunii Europene putea fi dispusă până la data aderării României la Uniunea Europeană.
Existând neconcordanţă între cele două dispozitive, sentinţa este nulă, pentru că nu se poate ști ce anume a hotărât tribunalul în condiţiile art.258/1) Cod procedură civilă, și tot nulă este și decizia atacată, prin care s-a păstrat această sentinţă.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost admis, decizia civilă a Curţii de Apel Ploiești și sentinţa civilă a Tribunalului Prahova au fost casate iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, Tribunalului Prahova.