Revizuire. Invocarea de către revizuientă a
imposibilității de a prezenta documentație cadastrală
și încheierea de intabulare întrucât nu a avut cunoștință
de existența acestora.
Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.
Revizuirea. Invocarea de către revizuientă a
imposibilității de a prezenta documentație cadastrală
și încheierea de intabulare întrucât nu a avut cunoștință
de existența acestora.
Index alfabetic.
Drept procesual civil.
-
Revizuirea.
-
Invocarea de către revizuientă a
imposibilității de a prezenta documentație cadastrală
și încheierea de intabulare întrucât nu a avut cunoștință
de existența acestora.
Codul de procedură civilă:
art. 322 pct. 5
Mențiunile cuprinse în registrele
de publicitate imobiliară și în sistemele de evidență al
cadastrului nu întrunesc cerințele prevăzute de
dispozițiile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât fiind
publice și întocmite în scopul informării oricărei persoane
interesate despre situația unui imobil ele pot fi consultate oricând de
către părțile implicate într-un litigiu și pot fi
verificate de către experții care întocmesc lucrări în
legătură cu astfel de imobile.
Publicitate imobiliară
întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca
obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice
referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și,
respectiv, are ca scop instituirea posibilității pentru orice persoană
interesată să poată cerceta și să se poată
informa în acest sens.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia nr. 5218 din 27 iunie 2007.
Prin sentința civilă nr.472 din 12
mai 2004 Tribunalul Prahova – secția civilă, rejudecând după
casare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I.M.A.
și alții în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice,
Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Educației
Naționale și Consiliul Local Breaza și a constatat că
reclamanții sunt proprietarii imobilului construcție și teren în
suprafață de 2899 mp situat în Orașul Breaza, județul
Prahova.
Sentința menționată a
rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.977/2005
și decizia nr.472/2005 ale Curții de Apel Ploiești.
Prin cererea înregistrată la 15
septembrie 2006 reclamanții au cerut revizuirea sentinței
menționate invocând incidența art.322 pct.5 Cod procedură
civilă.
În motivarea cererii reclamanții
susțin că nu au știut că terenul care a aparținut
autorilor lor măsoară în realitate 3218 mp (și nu 2899 mp),
aspect de care au luat cunoștință din încheierea de intabulare
și documentația cadastrală, înscrisuri care le-au fost eliberate
de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară abia la data de 31
august 2006.
Prin sentința civilă nr.1436 din 17
noiembrie 2006 Tribunalul Prahova – secția civilă a respins
excepția tardivității cererii și excepția lipsei
calității procesuale pasive invocate de Ministerul Educației
și Învățământului.
Prin aceeași sentință a fost
respinsă cererea de revizuire formulată de reclamanți.
În motivarea sentinței instanța a
reținut că încheierea de intabulare și documentația
cadastrală, înscrisuri noi și determinante nu întrunesc
cerințele prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă
întrucât nu au fost reținute de partea potrivnică, iar reclamanții
nu au făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de
voința lor care să-i fi împiedicat să le procure și să
le depună la dosarul cauzei.
Prima instanță a reținut
și faptul că potrivit art.41 din Legea nr.7/1996 a „cadastrului
și publicității imobiliare” prevede posibilitatea ca orice
persoană interesată să poată cerceta cartea funciară,
iar la cerere să i se elibereze extrase, certificate sau copii
conforme cu originalul de pe cărțile funciare planuri sau înscrisuri.
Ca atare, instanța a reținut că nu poate primi apărarea
reclamanților în sensul că nu ar fi putut obține astfel de
relații în cursul procesului finalizat cu pronunțarea hotărârii
atacată cu revizuire, sub motiv că nu li se recunoscuse dreptul de
proprietate.
Prin decizia civilă nr.113 din 6 martie
2007 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie a fost respins ca nefondat apelul declarat de
revizuenenta W.G.G.N. pentru aceleași considerente reținute și de
prima instanță.
În motivarea deciziei instanța a mai
reținut și faptul că aceste înscrisuri ar fi fost determinante
și ar fi condus la darea unei alte soluții în condițiile în care
prin ele însele, nu fac dovada dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
revizuienta W.G.G.N
În motivarea recursului aceasta a
susținut că imposibilitatea obiectivă de a
înfățișa înscrisurile în fața instanței nu a fost
determinată de imposibilitatea de a-l procura, astfel cum greșit au
reținut instanțele, ci a fost consecința directă
și imediată a imposibilității obiective de a cunoaște
despre existența sa.
Revizuienta a susținut totodată
că înscrisurile erau determinante pentru soluționarea
litigiului, concluzie ce se impune din faptul că instanța a admis
doar în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanți,
mențiune determinantă doar în raport de întinderea suprafeței de
teren. Ca atare, revizuienta apreciază că dacă
instanța ar fi avut cunoștință de documentația
cadastrală ar fi observat că raportul de expertiză nu se coroborează
cu aceasta și ar fi putut aprecia cu privire la întreaga
suprafață de 3218 mp.
Analizând recursul, Înalta Curte constată
că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art.322 pct.5 Cod
procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri
dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul
dacă, după pronunțarea hotărârii, s-au descoperit
înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu ar
fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de
voința părților. Cu alte cuvinte, înscrisul doveditor nou
invocat trebuie, în primul rând fie să fie reținut de partea
potrivnică fie să nu fi putut fi înfățișat dintr-o
împrejurare mai presus de voința părților.
Or, în speță, în mod corect
instanțele au reținut că înscrisurile invocate de
revizuienții, anume documentația tehnică de înscriere în cartea
funciară întocmită de Oficiul de cadastru, geodezie și
cartografie al județului Prahova, la cererea proprietarului Ministerul
Apărării Naționale nu întrunesc o asemenea cerință.
Publicitate imobiliară întemeiată pe
sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea
în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la
imobilele din același teritoriu administrativ și, respectiv, are ca
scop instituirea posibilității pentru orice persoană
interesată să poată cerceta și să se poată
informa în acest sens.
Mențiunile cuprinse în aceste registre
și evidențe nu întrunesc cerințele prevăzute de
dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât
fiind publice și întocmite în scopul informării oricărei
persoane interesate despre situația unui imobil ele pot fi consultate
oricând de către părțile implicate într-un litigiu și pot
fi verificate de către experții care întocmesc lucrări în
legătură cu astfel de imobile.
În acest context al analizei este de
menționat că nu poate fi primită apărarea recurentei în
sensul că nu ar fi cerut în timpul procesului de revendicare consultarea
acestor evidențe publice sub motiv că nu ar fi știut despre
existența acestora, întrucât o asemenea recunoaștere îi este
imputabilă.
Mai mult, cerința prevăzută de
art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, referitoare la imposibilitatea
obiectivă de prezentare a unor înscrisuri, presupune ca faptul nedescoperirii
înscrisurilor noi să fie fost determinat fie de ascunderea acestora de
către partea potrivnică, fie de existența unor împrejurări
de fapt care să fi împiedicat partea să le descopere,
împrejurări care să fi fost mai presus de voința acesteia.
Cerința nu este îndeplinită cât timp
aceste înscrisuri nu au fost ascunse de partea potrivnică și,
respectiv, nu au fost descoperite și înfățișate
instanței ca urmare a unei atitudini subiective a părții
interesate, adică a unei conduite neglijente adoptată de aceasta
constând în omisiunea de a consulta un registru public.
Cu alte cuvinte, revizuirea unei
hotărâri judecătorești irevocabile nu poate fi primită cât
timp partea interesată invocă motive subiective pentru care nu a
prezentat unei instanțe judecătorești anumite înscrisuri, cum se
invocă și în speța dedusă judecății, și nu
motive obiective, astfel cum prevede legea.
Pentru considerentele arătate, care fac
inutilă analizarea criticii referitoare la caracterul determinant al
înscrisului, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat.