Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Recurs declarat împotriva unei încheieri pronunțată de instanța de recurs, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecății. Inadmisibilitate.

 

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.

Recursul. Obiectul recursului. Încheieri care pot fi atacate separat cu recurs.

Încheiere prin care s-a respins cererea de de suspendare a judecății.

Index alfabetic :   Drept procesual civil.

- Recursul.

- Încheiere prin care s-a respins cererea de suspendare a judecății pronunțată de o instanță de recurs.      

 

                                      Cod procedură civilă: art. 2441 alin. (2);

                                      art. 244 pct. 1, pct. 2

 

O încheiere interlocutorie, prin care nu s-a întrerupt cursul judecății, nu poate fi atacată cu recurs pe cale separată ci odată cu atacarea fondului, dacă fondul este supus vreunei căi de atac și, în caz pozitiv, pe calea de atac prevăzută pentru hotărârea care a finalizat judecata cauzei.

În cazul în care încheierea, prin care s-a respins cererea de suspendare, este pronunțată de o instanță de recurs, aceasta nu poate fi atacată cu recurs.

 

ICCJ Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6285 din 3 octombrie 2007

 

Prin cererea din 7 mai 2007 petentul B.A.G.F. a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată în dosarul nr. 1858/3/2006 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

          Ca temei al recursului a fost indicat art. 244 pct. 1 și pct. 2, art. 2441 și art. 304 pct. 8 C.proc.civ.

Recursul nu a fost motivat în fapt.

Analizând cererea de recurs în raport de încheierea atacată, s-au constatat următoarele:

Prin încheierea din 24 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr. 1558/3/2006, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondate cererile de suspendare a judecății cauzei, cereri întemeiate pe art. 244 pct. 1 și pct. 2 C.proc.civ., formulate de reclamanta Fundația „A.I.C.N”.

Potrivit art. 2441 C.proc.civ. nu pot fi atacate cu recurs decât încheierile prin care s-a întrerupt cursul judecății. Textul dispune în mod expres în alin. (2) în sensul că „recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului”.

Prin încheierea atacată prin prezentul recurs, s-a respins o cerere de suspendare, cursul judecății nefiind întrerupt.

Ca urmare, împotriva unei asemenea încheieri nu există calea de atac a recursului în temeiul art. 2441 C.proc.civ. invocat.

O încheiere interlocutorie, prin care nu s-a întrerupt cursul judecății, nu poate fi atacată cu recurs pe cale separată, ci odată cu atacarea fondului, dacă fondul este supus vreunei căi de atac și, în caz pozitiv, pe calea de atac prevăzută pentru hotărârea care a finalizat judecata cauzei.

În cazul de speță, încheierea în discuție nu poate fi atacată cu recurs,

nici separat nici odată cu fondul, instanța care o pronunțat-o fiind o instanță de recurs.

Pentru considerentele arătate, văzând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ. invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C.proc.civ., a respins recursul ca inadmisibil.