Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă. Noțiunea de „lucru cerut”.
Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă. Noțiunea de „lucru cerut”.
Index alfabetic. Drept procesual civil.
- Revizuire.
- Noțiunea de „lucru cerut”.
Codul de procedură civilă: art. 314, art. 322 pct. 2
Art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat deși nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronunțat deși s-a cerut (minus petita) și s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). Textul articolului este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecății și nu de examinarea legalității hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.
În sensul acestui text, prin „lucru cerut” se înțeleg numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supus judecății, care se reflectă în dispozitiv.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6578 din 11 octombrie 2007.
Prin decizia civilă nr. 1506 din 19 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, a casat decizia nr. 163 A din 30 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, precum și sentința nr. 74 din 31 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și, în fond, a respins contestația formulată de Automobil Clubul Român împotriva deciziei nr. 599 din 27 noiembrie 2003, emisă de recurent.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că reclamanta a cerut, prin notificare, de la Ministerul Administrației și Internelor un imobil alcătuit din construcție și terenul aferent în suprafață de 2997,70 m2, situat în București.
Imobilul a fost proprietatea Asociației Automobil Club Regal Român (în continuare fiind Automobil Club Regal Român), persoană juridică de drept privat înființată în anul 1904, care a continuat să activeze sub imperiul Legii nr. 24/1991, iar, conform art. 15, era supravegheată de stat, pentru că nu avea scop patrimonial.
S-a reținut, că prin jurnalul nr. 313 din 31 martie 1948, în baza art. 9
alin. (2) și alin. (6) din Legea nr. 11/1944 pentru controlul persoanelor juridice, Consiliul de Miniștri a decis dizolvarea mai multor asociații, persoane juridice, pentru interese superioare de stat, iar la art. I pct. I este nominalizată Asociația Automobil Club Regal Român, cu sediul în București. În art. II al aceluiași jurnal, s-a menționat expres că bunurile mobile și imobile aparținând Automobil Club Regal Român se atribuie Ministerului Afacerilor Interne.
Prin această decizie a încetat personalitatea juridică a Asociației Automobil Club Regal Român, iar Consiliul de Miniștri a dispus și cu privire la imobilul care face obiectul pricinii.
Această modalitate de dizolvare a unei persoane juridice este prevăzută la pct. IV din Legea nr. 21/1924.
În privința actualei Asociații Automobil Club Român, s-a reținut că a fost
înființată în anul 1967, când prin H.C.M. nr. 614 din 21 martie 1967 s-a autorizat înființarea Asociației cu scop nepatrimonial A.C.R. Prin acest act normativ a fost înființată o nouă persoană juridică de drept privat, cu scop patrimonial, cu un nou statut, iar reclamanta nu a depus acte care să ateste preluarea activului și pasivului din patrimoniul fostei Asociații A.C.R.R.
În statutul A.C.R. din anul 1967, noua persoană juridică nu face vreo referire la patrimoniul fostului A.C.R.R., dizolvată la data de 21 aprilie 1948, iar la data constituirii, reclamanta nu a avut în patrimoniu vreun bun imobil, statul alocându-i până în anul 1985 mai multe bunuri din proprietatea sa, pentru buna desfășurare a activității.
Înalta Curte a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe
dispozițiile art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001, însă în prezenta cauză greșit tribunalul și curtea de apel au constatat că aceasta este continuatoarea activității fostei Automobil Club Regal Român, deși nu a activat continuu ca persoană juridică de la data dobândirii imobilului (anul 1939) până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, și nu există o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat că actualul A.C.R. este aceeași persoană juridică cu fosta A.C.R.R., desființată în anul 1948.
Nu se poate reține că este vorba de o continuare a activității, pentru că nu există o unică persoană juridică, iar un argument în plus îl constituie și sentința civilă nr. 162 din 19 martie 2003 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 418 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel București, prin care a fost soluționată o acțiune în revendicare privind același imobil.
În acea pricină s-a reținut că Asociația A.C.R. nu are calitate procesuală activă, pentru că nu este succesoarea în drepturi și obligații a fostei Asociații A.C.R.R., iar condiția existenței unei hotărâri judecătorești „nu poate fi
întrunită prin invocarea statutului reclamantei”.
Împotriva acestei decizii, Asociația Automobil Clubul Român a formulat contestație în anulare, însă, în cerere, invocă motivul de contestație constând în faptul că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, precum și motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 și pct. 6 C.proc.civ.
În privința motivului de contestație în anulare, prevăzut de art. 318 C.proc.civ., contestatoarea a arătat că va dezvolta această critică după ce va lua cunoștință de hotărârea atacată și a susținut că există o greșeală materială, deoarece nu se cunoaște pe ce s-a întemeiat convingerea instanței de recurs, și anume, că A.C.R. nu este persoană îndreptățită la restituirea în natură.
În cererea formulată, Asociația Automobil Clubul Român a susținut că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece, deși recurentul pârât Ministerul Administrației și Internelor a cerut să fie modificată decizia recurată, instanța a casat cele două hotărâri.
Instanța de recurs, potrivit art. 312
alin. (3) C.proc.civ., trebuia doar să modifice decizia instanței de
apel, dacă ar fi constatat că sunt întemeiate susținerile
recurentei, însă recurenta nu a adus nici o dovadă nouă, decât
cele prezentate în instanța de fond și în apel, care să
justifice modificarea hotărârii.
S-a mai susținut că, potrivit art. 312 alin. (3) C.proc.civ., se poate dispune casarea numai pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1, pct. 2, pct. 3 și pct. 4 C.proc.civ., iar, în cauză, nici recurenta nu a susținut că ar exista vreun motiv de casare. De asemenea, nu s-a dovedit existența unor motive concomitente de casare și modificare, care să fi dus la casarea hotărârii atacate.
Invocând art. 322 pct. 6 C.proc.civ., Asociația Automobil Clubul Român
a susținut că cererea de recurs a fost formulată de directorul Direcției de Reglementări Juridice și Contencios din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care nu a anexat împuternicirea semnată de ministru. De aceea, nefiind exprimată voința expresă a conducătorului M.A.I. de a sta în proces ca recurent, sunt incidente prevederile art. 322 pct. 6 C.proc.civ.
În cerere s-au mai invocat și prevederile art. 43 alin. (2) C.proc.civ.
Cererea a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Susținerea contestatoarei, că nu se cunoaște pe ce s-a întemeiat convingerea instanței de recurs că nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, nu privește o greșeală materială, în sensul art. 318 C.proc.civ.
Prin eroare materială, ca temei al contestației în anulare, se înțelege orice eroare materială evidentă care privește o problemă de procedură în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia nu este necesară o reexaminare a fondului.
Or, motivul invocat de contestatoare presupune reexaminarea fondului
și reaprecierea probelor.
Motivele întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 2 și pct. 6 C.proc.civ. sunt de revizuire și nu de contestație în anulare, și nu sunt întemeiate.
Motivul de revizuire fundamentat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ. se referă la pronunțarea instanței asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nepronunțarea acesteia asupra unui lucru cerut ori pronunțarea peste ceea ce s-a cerut.
Textul vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat deși nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronunțat deși s-a cerut (minus petita) și s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).
Punctul 2 al art. 322 C.proc.civ. este intrinsec legat de ceea ce partea a
solicitat a fi dedus judecății și nu de examinarea legalității hotărârii prin
intermediul motivelor de recurs.
În sensul acestui text, prin „lucru cerut”
se înțelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat
limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supus
judecății, care se reflectă în dispozitiv. Or, în cauză,
pronunțarea soluției casării hotărârii recurate și nu
cea a modificării, cum a cerut recurentul, nu se încadrează în „lucru
cerut”, neputându-se identifica obiectul pricinii fixat de parte cu controlul
judiciar asupra hotărârii pronunțate.
De altfel, față de prevederile
art. 314 C.proc.civ., Înalta Curte de Casație și Justiție
casează (și nu modifică) hotărârea atacată, ori de
câte ori hotărăște asupra fondului pricinii, în scopul
aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin
stabilite, iar soluția se dă în raport cu aceste prevederi și nu
cu solicitările recurentului.
Articolul 322 pct. 6 C.proc.civ. se referă la ipotezele în care, statul sau alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere. Textul privește modul în care s-a făcut apărarea persoanelor juridice și fizice menționate și nu regularitatea cererii de recurs și poate fi invocat numai de partea care a fost lipsită de apărare ori a fost apărată cu viclenie.
Or, în prezenta cauză revizuienta a invocat neregularitatea cererii de recurs formulată de o persoană care nu a avut împuternicire semnată de ministru și nu modul în care aceasta a fost apărată în proces.
Pentru considerentele expuse, cererea formulată de Asociația Automobil Clubul Român a fost respinsă.